- Cele mai importante două întrebări în acest context sunt de ce a vizitat Pelosi Taiwanul şi de ce îi pasă Beijingului într-atât de mult încât să îşi disloce flota?
- Prima întrebare este mult mai interesantă, însă cu mult mai puţin importantă. Nu ştim de ce a vizitat Taiwanul.
- Unii spun că a mers acolo întrucât s-a opus mult timp încălcărilor chinezeşti ale drepturilor omului, totul având o legătură cu baza electorală din regiunea ei
Vizita recentă în Taiwan a purtătoarei de cuvânt a Camerei Reprezentanţilor din SUA, Nancy Pelosi, a provocat isterie în China, care a răspuns prin desfăurarea unor exerciţii militare deloc subtile. Cele mai importante două întrebări în acest context sunt de ce a vizitat Pelosi Taiwanul şi de ce îi pasă Beijingului într-atât de mult încât să îşi disloce flota?
Advertisment
Prima întrebare este mult mai interesantă, însă cu mult mai puţin importantă. Nu ştim de ce a vizitat Taiwanul. Unii spun că a mers acolo întrucât s-a opus mult timp încălcărilor chinezeşti ale drepturilor omului, totul având o legătură cu baza electorală din regiunea ei. Alţii spun că nu a crezut că are ceva de pierdut, mai ales dacă republicanii vor obţine Camera în noiembrie. Sunt şi voci care susţin că a mers pentru a sfida administraţia Biden, în timp ce alţii cred că a mers în numele administraţiei. Unul dintre argumente este că administraţia a considerat că o vizită a cuiva care nu este parte a administraţiei şi, prin urmare, este contestabil, ar intimida chinezii în negocierile SUA-China, arătând că SUA sunt pregătite să fie puternice.
Oricare dintre aceste opţiuni ar fi corectă, vizita ei a provocat un răspuns puternic, dar deloc semnificativ din partea Chinei. Multe nave şi aeronave au tras multă muniţie, însă niciuna nu a fost îndreptată spre Taiwan sau vreo navă ostilă. Răspunsul a arătat că, într-adevăr, China are marină, însă nu a arătat cum balanţa puterii s-ar putea schimba dacă Beijingul, de exemplu, ar doborî o rachetă, în timp ce ar forţa un submarin american să iasă la suprafaţă.
Recomandări
Beijingul a avertizat Taiwanul în repetate rânduri, însă în timp aceste avertizări şi-au pierdut sensul. Aşadar, aceştia au profitat de vizita lui Pelosi pentru a creşte numărul avertizărilor. Dimensiunea forţei dislocate şi furia Chinei au părut a fi o apocalipsă, creând spectrul puterii chinezeşti şi arătând intenţiile Beijingului în cazul provocărilor SUA. De asemenea, a creat în rândul americanilor senzaţia, rezonabilă sau nu, că Beijingul este o forţă care nu poate fi controlată. Pentru China, mizele sunt mici. Dacă nu a reuşit să trimită aceste mesaje, nu a pierdut oricum nimic.
Beijingul a anulat mai multe căi de comunicare SUA-China
Ce este mai important, însă, este că Beijingul a anulat mai multe căi de comunicare SUA-China, împingând Washingtonul să se plângă de suspendarea acestora şi să pară că ar avea nevoie de acestea. Acesta nu este un lucru minor. Exporturile reprezintă baza economiei chinezeşti. În ciuda tensiunilor dintre SUA şi China, Statele Unite cumpără cam 17% din exporturile chinezeşti, poziţionându-se pe locul doi în topul cumpărătorilor bunurilor chinezeşti. China trece printr-o criză economică serioasă, una însoţită de acţiuni agresive împotriva oficialilor care nu se conformează şi îi este greu să găsească alţi clienţi. Preşedintele Xi Jinping se confruntă cu întrebări privind poziţia sa, iar viitorul său ar putea fi dezvăluit la Congresul Partidului, din noiembrie.
Xi nu poate risca pur şi simplu să încheie legăturile cu SUA acum. Nu are niciun lucru prin care poate pedepsi economic SUA. Statele Unite, în schimb, au cel puţin două: suspendarea importurilor din China şi ameninţarea numeroaselor tranzacţii în dolari. China este conştientă că, în orice plan de luptă, linia întâi este folosirea sancţiunilor economice, iar acum ar fi un moment nepotrivit pentru acestea. Este ultimul lucru de care are nevoie Xi înainte de congresul din noiembrie.
Desigur, este adevărat că un război în Taiwan ar distrage atenţia populaţiei chinezeşti de la problemele economice. Chinezii sunt patrioţi, astfel că ar putea fi pregătiţi să accepte consecinţele războiului. Şi, cu siguranţă, văd exerciţiile militare ale lui Xi ca pe o dovadă de putere. Problema este că nu există nicio garanţie că Beijingul ar câştiga. China ar putea invada Taiwanul, s-ar putea confrunta cu un răspuns al americanilor şi ar putea câştiga prima luptă, dar nu întreg războiul. Până acum, performanţa sa a fost măsurată şi exersată, atent plănuită pentru a nu provoca un răspuns economic din partea americanilor. Şi SUA au fost nevoite chiar să suspende un test cu o rachetă pentru a nu înfuria China şi mai tare.
Pelosi s-a făcut auzită sau administraţia i-a cerut să o facă. China a răspuns pe măsură. Însă ideea că Beijingul va provoca un război cu SUA din cauza Taiwanului aduce cu sine multe probleme economice şi o posibilă înfrângere, totul doar pentru a controla o insulă care este doar un pas mic spre un conflict în Marea Chinei de Sud. S-ar putea întâmpla, însă cheful Chinei pentru pericol nu pare a fi mare. Nici al SUA.
AUTOR: GEORGE FRIEDMAN