„Ochii pe mine!”. Actorul Șerban Pavlu: Antreprenorii din zona teatrului independent au fost devastați de pandemie

• Șerban Pavlu: Eu sunt angajat la Bulandra și am primit salariul întreg în aceste luni, dar artiștii independenți au fost devastați și ar trebui ajutați
• Mihai Toma: Poporul nostru are o creativitate enormă, zicea Gheorghe Zamfir că știe 2.000 de melodii la nai
• Costel Bojog: Oamenii încearcă să facă glume cu Inteligența Artificială, dar e ciudat, le vor ieși glume artificiale

În prima parte a emisiunii de joi, Vlad Craioveanu, mare fan al serialului Umbre, care îl are în rol principal pe Șerban Pavlu, pe numele lui Relache, a vorbit cu acesta despre replici din film care i-au rămas în minte, despre ce înseamnă să joci un rol de gangster. Pavlu a mărturisit că, în copilărie, el era genul care lua bătaie, nu dădea bătaie. Și a încercat să evite capcana de a fi pe viață Relache din Umbre.

,,Zona de roluri de mafiot este foarte strâmtă la noi, este atât de mica, încât riști să devii chiar un mafiot. Ca să joc bine rolul din filmul Umbre, am făcut apel la imaginație, regizorul are meritul serialului, și el a făcut apel tot din imaginație”, spune Șerban Pavlu.

Acesta mărturisește căs-a hotărât să se facă actor prin clasa a XII-a, și, la un moment dat, după 17-18 ani de muncă, lucrurile au început să meargă.

Șerban Pavlu: Antreprenorii din zona teatrului independent au dezvoltat mici afaceri cu mari sacrificii, cu mult efort și au fost devastați pandemie. Ar trebui ajutați!

”Izolarea venea în cazul meu după o perioadă de lucru destul de intens și a fost o pauză neașteptată și bine venită, numai că nu mai poți judeca în termenii ăștia – că m-am simțit eu bine că am stat acasă și am putut să beau șpriț și să stau cu copilașii. A fost o situație nasoală. Eu sunt angajat într-un teatru de stat, la Bulandra, care-mi plătește salariul. Noi ne-am primit salariile întregi. Problema imensă e a celor care lucrează în sectorul independent, unde există foarte mulți artiști. Sunt premiate spectacole din sectorul independent. Lumea teatrului e o lume bine etajată și au început să apară de pe zona independentă lucruri cu greutate artistică, băgate în seamă.”

Șerban Pavlu: Zona independentă înseamnă și un teatru comercial, care are ca scop obținerea de profit, care este independent de o sursă de finanțare publică.

„Oamenii ăștia au produs spectacole perfect valabile, care se vând la 500-800-1000 de spectatori și asta îl validează măcar din punct de vedere al costurilor de producție. Au dezvoltat mici afaceri cu mari sacrificii și cu mult efort și acești antreprenori au fost devastați de ceea ce s-a întâmplat. Ce încerc eu să subliniez e că în București, unde lucrez eu, spectacolele independente tot pentru bucureșteni se joacă. Bucureștenii care merg la teatrele de stat se duc apoi și la independenți, pentru că spectatorul e interesat de fenomen sau urmărește un anume actor care joacă la Bulandra, Green Hours, Act, Un teatru sau la Cinema Pro, într-un spectacol produs independent. Te duci după el, deci consumi teatru. Eu cred că oamenii ăștia ar trebui stimulați într-un anumit sens, ajutați în această perioadă, pentru că sunt loviți extrem de grav. Un actor poate termina facultatea pe care am terminat-o și eu.”

Șerban Pavlu: Și, un argument cinic, statul a cheltuit ca să-l facă pe om actor. Dacă termini UNATC, statul te-a ținut în școală, apoi la liceu, apoi în facultate și acum nu e păcat să nu joci undeva?

„Foarte mulți din acești absolvenți și-au găsit de lucru în zona independentă, unii obținând rezultate absolut remarcabile. Nu sunt în niciun fel diferiți față de actorii care joacă în teatrele de stat, Este o categorie grav, foarte grav afectată, nu că acum câștigi mai puțin, nu mai câștigi deloc. De a doua zi. Teatrele s-au închis de-o dată și n-o să se deschidă prea curând spectacolele astea independente pentru că ei depind foarte clar de numărul de bilete pe care îl pot vinde, dar dacă au voie să ocupe maximum 35% din sală, va spuen că nu poate juca doar cu 35% din sală pentru că nu își acoperă cheltuielile din seara respectivă.”

În a doua parte a emisiunii, invitat a fost muzicianul Mihai Toma, artistul român cu cele mai multe piese în Buddha Bar și singurul compozitor de muzică electronică invitat să participe în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“ cu un proiect original intitulat „Enesciada“ în care a reinterpretat muzica marelui compozitor român.

În perioada în care a locuit în Oslo, a intrat pe Buddha Bar, cu trei piese de pe un album de chil out cu influențe românești.

Mihai Toma: ”Poporul nostru are o creativitate enormă, folclorul nostru este bogat, variat. În Norvegia nu era atât de creativă și nebună lumea cum este în România. Acolo am stat 4 ani de zile și nu am auzit o sirenă. Zicea Gheorghe Zamfir că știe 2.000 de melodii la nai. Mi-am dat seama că la noi sunt mii de melodii care au fiecare o poveste”

Mihai este un autodidact, nu are studii muzicale, e absolvent de Politehnică. Singur a început să reproducă melodii, să le reconstruiască pe calculator. Acum are în pregătire un album, proiect de pandemie, cu teme folcorice din Bulgaria.

Ultima parte a emisiunii a fost o combinație de interviu cu stand-up comedy, în care Costel Bojog s-a luat la mișto, a râs, am râs, a fost sincer. Și ne-a spus că nu crede în glumele făcute de roboți. ”Oamenii încearcă să facă glume cu AI, dar e ciudat, le vor ieși glume artificiale. (…) Aripile în stand up ți le faci în 5 ani.” Om fiind!