• În plus, delfinii au un „repertoriu vocal larg” pe care îl folosesc practic pentru toate aspectele vieții lor, inclusiv pentru a coordona comportamente de cooperare.
  • Pentru a înțelege modul în care poluarea fonică afectează capacitatea delfinilor de a coopera, oamenii de știință au lucrat cu doi delfini specifici, pe nume Delta și Reese, care trăiesc la Dolphin Research Center din Florida.
  • Cea mai importantă constatare, potrivit lui Sørensen, a fost că, în ciuda încercărilor lor de a compensa poluarea sonoră, delfinii au avut mai puțin succes în îndeplinirea sarcinii.

Un studiu a descoperit că delfinii nu pot comunica la fel de eficient atunci când sunt expuși la zgomote generate de oameni, obligându-i să își schimbe sunetele, la fel cum fac oamenii atunci când strigă. Un studiu despre acest subiect a fost publicat joi în revista Current Biology.

„Am vrut să investigăm modul în care zgomotul are un impact asupra animalelor care lucrează împreună”, a declarat Pernille Sørensen, primul autor al lucrării și doctorand la Universitatea din Bristol, într-un interviu acordat CNN. „Deci, practic, analizând întreaga rețea de comunicare, de la un emițător la un receptor și dacă există vreun impact asupra acestei transmisii.”

Am vrut să investigăm modul în care zgomotul are un impact asupra animalelor care lucrează împreună”, a declarat Pernille Sørensen, primul autor al lucrării și doctorand la Universitatea din Bristol, într-un interviu acordat CNN. „Deci, practic, analizăm întreaga rețea de comunicare, de la un emițător la un receptor și dacă există vreun impact asupra acestei transmisii.”

Recomandări

CÂND INTRĂM ÎN SCHENGEN
AFACERI RUSIA-COREEA
STĂ PROST CU VÂNZAREA
REVOLTA ROBOȚILOR
CE-AU GĂSIT AL LOR SĂ FIE
ANIME ȘI MANGA

Poluarea fonică și efectele asupra mamiferelor acvatice

Studii anterioare au documentat impactul dăunător pe care poluarea fonică îl poate avea asupra altor mamifere acvatice, precum balenele. Zgomotul constant produs de motoarele navelor și de sonarele militare îngreunează comunicarea dintre mamiferele marine și a fost asociat cu creșterea numărului de coliziuni între balene și nave.

Cercetătorii s-au concentrat asupra delfinilor deoarece aceste animale acvatice sunt foarte sociabile și inteligente, folosind fluierături pentru a comunica între ele și clicuri pentru a ecologiza și a vâna. Comunicarea sonoră este crucială în special pentru animalele subacvatice deoarece sub suprafața apei „sunetul călătorește foarte departe și foarte repede”, a declarat Sørensen.

În plus, delfinii au un „repertoriu vocal larg” pe care îl folosesc practic pentru toate aspectele vieții lor, inclusiv pentru a coordona comportamente de cooperare.

Studiul realizat de cercetători

Pentru a înțelege modul în care poluarea fonică afectează capacitatea delfinilor de a coopera, oamenii de știință au lucrat cu doi delfini specifici, pe nume Delta și Reese, care trăiesc la Dolphin Research Center din Florida.

Delfinii aveau o misiune: Trebuiau să apese fiecare în același timp pe un buton subacvatic. Delfinilor li s-a cerut să îndeplinească sarcina atât în condiții de zgomot ambiental, cât și în patru „situații de zgomot” menite să simuleze poluarea sonoră subacvatică produsă de om. În total, au fost efectuate 200 de încercări cu perechea de delfini, fiecare delfin purtând o etichetă acustică care îi înregistra producția de sunete.

Constatările au fost duble, a declarat Sørensen. În primul rând, au descoperit că delfinii au folosit „mecanisme compensatorii” pentru a compensa comunicarea vocală îngreunată. Pe măsură ce zgomotul subacvatic a crescut, au scos sunete mai puternice și mai lungi și și-au schimbat limbajul corpului pentru a se întoarce unul spre celălalt.

Cea mai importantă constatare, potrivit lui Sørensen, a fost că, în ciuda încercărilor lor de a compensa poluarea sonoră, delfinii au avut mai puțin succes în îndeplinirea sarcinii. Rata lor de succes a scăzut de la 85% la 62,5% de la cel mai mic la cel mai mare nivel de zgomot.

„Arătăm, din câte știm noi, pentru prima dată, că animalele care lucrează împreună sunt afectate și că mecanismele de compensare sunt insuficiente pentru a depăși impactul zgomotului”, a explicat ea.

Acest lucru ar putea avea un impact în lumea reală asupra delfinilor din mediul sălbatic, care se bazează pe cooperare pentru a se hrăni și a se reproduce. „Ei au nevoie de sunet pentru a se conecta”, a spus ea.

Sørensen a adăugat că cercetătorilor „le-ar fi plăcut absolut mult să introducă sau să includă mai mulți delfini în experimentul nostru” și că experimentele viitoare ar putea extinde dimensiunea eșantionului la un grup mai mare de delfini. În plus, sunt necesare mai multe cercetări privind tipurile specifice de fluierături și sunete pe care delfinii le folosesc pentru sarcinile de cooperare.

„Această cercetare contribuie în mod cert ca o parte a puzzle-ului la cunoștințele noastre despre modul în care poluarea fonică are impact asupra animalelor”, a declarat Sørensen. Ea a spus că speră ca cercetarea să contribuie la sprijinirea „soluțiilor pentru modul în care putem gestiona mai bine zgomotul din oceanele noastre”.