Ion Cristoiu: Doliu naţional pentru pierderea Basarabiei

• Ion Cristoiu: Pe 28 iunie 1940, România acceptă Dictatul de la Moscova, prin care ni se răpea Basarabia. Universul, vineri 3 iulie 1940, ediţie apărută joi, 2 iulie 1940 după amiaza publică pe prima pagină Comunicatul Guvernului.
• Ion Cristoiu: „Zi de doliu naţional În semn de doliu, Miercuri 3 iulie a.c., la ora 13, toată populaţia ţării a păstrat un minut de reculegere. În acel timp, circulaţia a fost complet suspendată în întreaga ţară.”
• Ion Cristoiu: Universul, sîmbătă, 4 iulie 1940, ediţie apărută vineri, 3 iulie 1940, după amiaza, scrie: Zi de doliu naţional ÎNTREAGA ŢARĂ A PĂSTRAT UN MINUT DE RECULEGERE(,,,)Toate clădirile din Capitală au arborat drapelele tricolore îndoliate. La Palatul Regal, pavilionul a fost coborît în bernă.”

Pe 28 iunie 1940, România acceptă Dictatul de la Moscova, prin care ni se răpea Basarabia. Universul, vineri 3 iulie 1940, ediţie apărută joi, 2 iulie 1940 după amiaza publică pe prima pagină Comunicatul Guvernului:

„Zi de doliu naţional

În semn de doliu, Miercuri 3 iulie a.c., la ora 13, toată populaţia ţării a păstrat un minut de reculegere.

În acel timp , circulaţia a fost complet suspendată în întreaga ţară.”

Momentului Universul îi dedică textul redacţional UN MINUT DE RECULEGERE :

„Guvernul a ordonat ca ziua de ieri să fie considerată zi de doliu naţional pentru pierderea Basarabiei şi a Bucovinei şi populaţia să păstreze un minut de reculegere.

Rezerva informaţiunilor şi a comentariilor impuse asupra evenimentelor, în legătură cu pierderea acestor două provincii dragi nouă tuturor, face pe adevăraţii români – pe aceia în sufletul cărora va sta ca o rană deschisă, dar într-o veşnică lumină, icoana patriei mutilate – să păstreze amărăciunea faptului împlinit nu un minut, nu o zi, ci tot timpul, pînă ce adevărul şi dreptatea vor triumfa.

Cei grupaţi în jurul acestei tribune, cari am făcut tot ce am putut pentru redeşteptarea conştiinţei naţionale în aceste provincii asupra cărora căzuse urgia asupritorilor de odinioară, nu putem uita nici dragostea cu care au fost primite străduinţele noastre de fraţii de acolo, nici jertfele făcute pentru ei şi care azi ne îndeamnă să ţinem trează conştiinţa naţională asupra celor ce s-au petrecut.

Neamul românesc ori trăieşte şi se afirmă în toată plenitudinea darurilor cu care l-a înzestrat Dumnezeu, ca să fie şi el un aport la civilizaţia de azi în mijlocul popoarelor unde trăieşte, ori nu merită, nici respectul vecinilor, nici să trăiască.

Cu credinţa că oricare ar fi vitregia vremilor, darurile pe care Dumnezeu le-a sădit în mintea şi în sufletele românilor vor triumfa, trimitem fraţilor îndureraţi salutul nostru şi nădejdea că suferinţa lor şi străduinţele noastre de a-i vedea din nou la sînul patriei mamă nu vor fi zadarnice.”

Universul, sîmbătă, 4 iulie 1940, ediţie apărută vineri, 3 iulie 1940, după amiaza, scrie:

„S-A TERMINAT EVACUAREA MILITARĂ A NORDULUI BUCOVINEI ŞI BASARABIEI

Comunicatul zilei de 3 iulie al Marelui Stat Major, secţia operaţiilor

În ziua de 3 Iulie ora 12, operaţiunile de evacuare militară a Nordului Bucovinei şi Basarabiei au fost terminate. Se mai continuă cu evacuarea populaţiei.

Trupele noastre au trecut la Sud şi Vest de linia generală: Sipoiele – rîul Suceava – Frătăuţi Noi – regiunea Herţa – Prutul.”

„Zi de doliu naţional

ÎNTREAGA ŢARĂ A PĂSTRAT UN MINUT DE RECULEGERE

Zi de doliu naţional.

Ultimele trupe româneşti au părăsit pămîntul scump al Basarabiei şi Bucovinei, urmărite de privirile şi gîndurile îndurerate ale fraţilor noştri care rămîn sub stăpînire străină.

Toate clădirile din Capitală au arborat drapelele tricolore îndoliate.

La Palatul Regal, pavilionul a fost coborît în bernă.

Tramvaiele, autobuzele, automobilele, de asemenea au pus steguleţe îndoliate.

În ochii tuturor se răsfrîngea durerea.

Credinţa că ziua în care se va face dreptate va veni, nu s-a sdruncinat nici un moment din sufletele noastre.

La ora 13, în întreaga ţară s-a păstrat un minut de reculegere.

În Capitală, la ora 1, s-a oprit întreaga circulaţie.

Toată forfota a încetat ca prin farmec şi bărbaţii s-au descoperit.

Cetăţenii au păstrat cu suflet îndurerat, un minut, o atitudine de pioasă reculegere.

Viaţa Capitalei şi-a reluat apoi aspectul de mai înainte.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro