- Tallulah Willis, fiica lui Bruce Willis, a dezvăluit dificultățile ei și ale familiei sale în a se împăca cu diagnosticul de demență frontotemporală al tatălui său.
- Ea a împărtășit primele semne ale bolii pe care familia inițial le-a atribuit pierderii auzului, dar care ulterior s-au dezvoltat și au afectat personalitatea și comportamentul tatălui său.
- Tallulah a vorbit deschis și despre propriile sa luptă cu sănătatea mentală și cum a învățat să se concentreze pe iubirea de sine pentru a face față situației dificile cu tatăl ei.
Tallulah Willis, fiica celebrului actor Bruce Willis, a vorbit deschis despre provocările pe care le-a întâmpinat în acceptarea diagnosticului de demență frontotemporală al tatălui său și a împărtășit detalii despre cum boala acestuia le-a afectat viața de familie., relatează CNN.
Advertisment
Într-un eseu profund personal publicat recent în revista Vogue, Tallulah, în vârstă de 29 de ani, a mărturisit că își păstrează speranța pentru recuperarea tatălui său și îi este greu să accepte că boala progresează.
„Mă tot răsfrâng între prezent și trecut când vorbesc despre Bruce: el este, el a fost, el este, el a fost. Asta pentru că am speranțe pentru tatăl meu, la care nu vreau să renunț”.
Recomandări
Tallulah a amintit despre primele semne ale bolii tatălui său, pe care inițial familia le-a atribuit afaziei, o afecțiune care poate afecta capacitatea de comunicare. Ulterior, familia a dezvăluit că Bruce trăiește cu demență frontotemporală (FTD), o afecțiune care afectează zonele creierului asociate în mod obișnuit cu personalitatea, comportamentul și limbajul.
Ea a mărturisit că a observat că ceva nu era în regulă de mult timp, începând cu reacții vagi și absența răspunsului, pe care inițial le-a atribuit pierderii auzului de la Hollywood. Cu timpul, aceste simptome s-au accentuat, iar Tallulah a luat personal aceste absențe de răspuns, crezând că tatăl ei și-a pierdut interesul pentru ea. Cu toate acestea, ea și-a dat seama că acest lucru era departe de adevăr, dar mintea ei adolescentă a fost afectată de gânduri greșite și insecurități.
„Știam că ceva nu este în regulă de mult timp”, a scris ea.
„A început cu un fel de lipsă de reacție vagă, pe care familia a pus-o pe seama pierderii auzului de la Hollywood: „Vorbește! Die Hard” a dat peste cap urechile tatei'”.
Tallulah a vorbit, de asemenea, despre propriile sale probleme de sănătate mentală, inclusiv diagnosticul de ADHD, tulburare de personalitate borderline și lupta sa cu anorexia nervoasă. Ea a recunoscut că, în trecut, a fost prea bolnavă pentru a face față declinului tatălui său și a experimentat evitarea și negarea. Cu toate acestea, în urma unui tratament și recuperare într-un centru din Texas, Tallulah a simțit o îmbunătățire semnificativă și afirmă că acum are instrumentele necesare pentru a fi prezentă în toate aspectele vieții sale și, în special, în relația cu tatăl său.
În prezent, Tallulah fotografiază fiecare moment petrecut alături de tatăl său pentru a documenta timpul pe care îl petrec împreună și păstrează înregistrările mesajelor vocale ale acestuia pe un hard disk. Ea consideră acest demers ca pe o căutare a comorilor în lucrurile pe care nu le-a acordat în mod obișnuit atenție. Tallulah realizează că este important să documenteze aceste momente pentru a avea amintiri vii atunci când tatăl ei nu va mai fi prezent fizic.
Ea a recunoscut că în trecut a trăit cu teama de a fi copleșită de tristețe, dar acum se simte capabilă să se bucure de timpul petrecut alături de tatăl ei și să îi aprecieze prezența.
„În trecut îmi era atât de teamă să nu fiu distrusă de tristețe, dar în sfârșit simt că pot să apar și să mă bazez pe mine. Pot să savurez acel moment, să îl țin de mână pe tatăl meu și să simt că este minunat. Știu că se întrevăd încercări, că acesta este începutul durerii, dar toată chestia aia cu iubirea de sine înainte de a putea iubi pe altcineva – este reală”.
Citește și:
- Consiliul Legislativ desființează proiectul prin care Guvernul îi forțează pe profesori să accepte măriri salariale cu 585 de lei
- STUDIU. Izolarea în pandemie a avut același efect asupra memoriei ca statul în închisoare. Cum au fost afectați oamenii
- STUDIU. Ce îşi doresc părinţii români pentru copiii lor? Cele mai mari temeri
Partenerii noștri