Volumul lui Răsvan Popescu este prezentat drept „un jurnal altfel”.
Scriitorul continuă astfel negocierea textuală cu memoria.
Bibliografia sa include proză, poezie și scenarii de film dar și memorii.

Întâlnirea cu volumele preferate la târgul Gaudeamus îți oferă și ocazia revederii amintirilor. Scriitorul Răsvan Popescu își prezintă cartea „Omul orchestră: Un jurnal altfel”, un jurnal al devenirii prin scris: „Mai întâi câteva elemente tehnice, care țin de mecanismul textului, ca să vă puteți orienta mai ușor în acest labirint al memoriei, jurnal altfel. Am un stil fragmentat, vizual, hibrid, postmodern spune critica. Eu zic că este un puzzle de rezolvat, este un mozaic, sunt un povestitor pe spații mici. Scriu în secvențe scurte, aparent disparate, idei confesiuni, impresii, amintiri, care nici măcar nu se înșiră cronologic. Pariul meu este ca toate aceste fragmente să se întâlnească, să se întrepătrundă într-un montaj, să se completeze, între ele, să se lege în imaginația cititorilor, într-un tablou de ansamblu. Big picture, cum se spune azi”.

Amintiri în curs de clasicizare
Sunt amintirile unui scriitor care consemnează evenimentele recente în calitate de jurnalist apoi este reprezentant al Guvernului, al Președinției, iar realitatea pe care o întâlnește o transformă în literatură și film. Iar partenerii săi de dialog în materie de strategie narativă sunt celebri.
Livia Iacob, director editorial Cartea Românească Educațional, îți explică în ce fel se apropie ”Omul orchestră” de Răsvan Popescu de ceea ce știai deja din literatură: „Mi-au venit în minte două nume și o să vedeți cât sunt de apropiate de fapt și ce substanță comună au aceștia. Mă gândeam la Eugen Ionesco, autorul romanului <<Însinguratul>>, un roman foarte puțin cunoscut și astăzi în spațiul românesc, și la Matei Vișniec, autorul volumului de poeme <<Orașul cu un singur locuitor>>. Aceste titluri, înainte de toate, ne trimit la ideea unei insolitări, care este întotdeauna atât voluntară cât și necesară, în fața unui real care, de cele mai multe ori ne confiscă atât biografia cât și și ființa interioară”.

Citește și