BNR explică de ce Bulgaria şi Croaţia au fost admise în anticamera Zonei Euro, iar România nu

• Deficitul primar și cel structural al bugetului public în Romania au fost între cele mai adânci din UE în 2019
• Aderarea la zona euro cere finanțe publice solide, deficite mult diminuate, un grad adecvat de robustețe a economiei
• În Bulgaria și Croația, un consens politic a fost acompaniat de programe concrete, un dialog permanent cu BCE și CE privind pașii de urmat, arată analiza

Banca Centrală Europeană a anunțat că Bulgaria și Croația au fost admise in Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), care este anticamera aderării la zona euro. De ce Bulgaria și Croatia au facut acest pas și de ce nu Romania?, se întreabă autorii buletinului BNR România – Zona Euro Monitor.

Raspunsul este oferit de indicatori cheie: balanțe externe și bugete publice pe un șir relevant de ani. Astfel, din 2013 Bulgaria a avut surplusuri de cont curent mărimea fiind de 4% din PIB în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). Croația a mers pe aceeași linie începand cu 2014 având surplus de cca 3% în 2019 (de la deficite de doua cifre înainte de 2009). Privind bugetul public, acesta a fost în Bulgaria cu surplus de cca 2% din PIB in 2019, in timp ce in Croatia a fost in echilibru anul trecut.

În 2019, deficitul bugetului public in Romania a fost de 4,3% din PIB (standarde ESA), iar deficitul de cont curent de cca 4,6% din PIB (drept însă că mult sub deficitele de doua cifre din 2007-2008, cand economiile din Est fuseseră prinse în vria creditării cu intrari mari de capital extern).

Deficitul primar și deficitul structural al bugetului public în Romania au fost între cele mai adânci din UE în 2019. În plus, există presiuni mari de cheltuieli permanente pe buget. Cu asemanea date orice discuție de intrare în ERMII pentru România era un demers lipsit de credibilitate. De remarcat că toate economiile nou intrate in UE începand cu 2004 și care nu fac parte din zona euro au cifre mai bune decât România la indicatorii mentionati. România stă bine la datoria publică (cca 35% în 2019, față de 20% în Bulgaria și peste 75% din PIB în Croația).

Raportul de fundamentare a unui plan de acțiune pentru aderarea la zona euro, elaborat de o comisie națională în 2018 si care este document public, la realizarea căruia au participat reprezentanți ai tuturor partidelor politice din Parlament, ai Administrației Prezidențiale, înalți oficiali guvernamentali și ai BNR, ai Academiei Române, reprezentanți ai sindicatelor și cercurilor de afaceri, ai societatii civile arată că:

– aderarea la zona euro aduce beneficii economice și are semnificație geopolitică, dar reclamă pregătire; la zona euro nu se poate adera în orice conditii;
– aderarea la zona euro cere finanțe publice solide, deficite mult diminuate, un grad adecvat de robustețe a economiei;
– economia are nevoie de competitivitate, de deficite externe reduse, de un nivel al cursului de schimb la intrarea în MCS2 care sa permită economiei să reziste presiunilor concurențiale din zona euro, mai ales dată fiind lipsa instrumentelor de partajare a riscurilor;
– intrarea în ERM2 este un obiectiv nu mai puțin exigent decât aderarea la zona euro și cere finanțe publice sănătoase, o consolidare bugetară durabilă (respectarea MTO, adică deficit sub sau egal cu -1% din PIB), care să sprijine convergența reală în mod sustenabil
– este necesară o creștere a veniturilor fiscale/bugetare care să ajute consolidarea bugetara și asigurarea de bunuri publice de bază;
– intrarea în MCS2 cere convergență juridică/legislativă și un statut corespunzător al Băncii Centrale.

Planul ar fi trebuit să înceapă să fie pus în aplicare din 2019. Din păcate, cele două documente au ramas mai mult un exercițiu de diplomație publică; câștig de cauză au avut în schimb inițiative cu implicații nefaste asupra bugetului public și altor criterii de convergență cu zona euro.

În Bulgaria și Croatia, un consens politic a fost acompaniat de programe concrete, un dialog permanent cu BCE și CE privind pașii de urmat. Mai ales că era tot mai clar că intrarea în MCS2 va presupune și intrarea în Uniunea Bancară.

Dar ce contează, în ultima instanță, este că au existat credențiale economice pentru a se admite solicitarea celor două țări de intrare în MCS2. Ai spune că pentru Bulgaria echilibrul bugetului public este facilitat de consiliul monetar (ce nu permite emisiune monetară decât contra active externe) și că mijloace macroprudențiale (introduse dupa 2012 în UE) ajută la limitarea deficitelor externe. Dar ce ia ochiul este ca balanța externă a fost tot mai puternică în ultimii ani – prin încasări mari din turism (ca export intern) și ameliorarea balanței comerciale, absorbție de fonduri europene.

Și Croația încasează mult din turism și vedem ce înseamnă un sector economic foarte bine pus la punct. Croații leagă aderarea la zona euro și de gradul de euroizare a economiei foarte înalt. În contrast, în Romania, dezechilibrele comerciale (traded goods) au fost tot mai pronunțate trecând de 6-7% din PIB în ultimii ani; aceste dezechilibre au reflectat politici macroeconomice prociclice (ce au stimulat cererea internă) și declinul competitiv al unor sectoare (ex: industria agrolimentară, cea a confecțiilor, etc). De notat ca în 2019 deficitul bugetar a fost aproape similar cu cel de cont curent.

Dinamica construcțiilor bugetare în cele două țări a ajutat intrarea în MCS2. Veniturile lor bugetare și fiscale sunt considerabil mai mari decât în România; veniturile fiscale în Bulgaria au fost de cca 30% din PIB și în Croatia de cca 37% din PIB în 2019 – nivelul din Romania fiind în jur de 27% din PIB, printre cele mai scăzute în UE. La noi nu numai că veniturile fiscale sunt foarte joase, dar s-a și procedat la o suită de scăderi de impozite și taxe cand se profilau creșteri de salarii pentru a atenua emigrația; s-a ignorat impactul asupra echilibrului bugetar. Întelept ar fi fost să se procedeze la masuri de creștere a veniturilor fiscale/bugetare.

Cele două țări au de întreprins în continuare pași care privesc legislația contra-spălării de bani (apropos de scandaluri în diverse țări din UE), convergența juridică, guvernanța întreprinderilor de stat, mediul de afaceri, etc.

Cehia ar putea sa adere oricând la zona euro (deși trebuie să stea formal cel puțin doi ani in MCS2), dar nu a luat o decizie în acest sens. Ungaria și Polonia au cifre macro de ansamblu și grad de competitivitate mai bune ca ale Romaniei, dar stau în expectativă din varii motive.

Prin programul de convergență adoptat de Guvern în 2020 România a reiterat dorinta de aderare la zona euro. Dar un dialog concret cu BCE și CE nu este fezabil în acest moment, în condițiile în care România nu mai respectă niciun criteriu de convergență nominal

Pentru a face pași concreți înspre MCS2 este obligatoriu să avem o corecție macroeconomică durabilă. Adoptarea euro poate fi ancoră pentru macrostabilizare prin prevenirea derapajelor populiste și prin consolidarea măsurilor pozitive de până acum.

Deficitul bugetar, un indicator esențial în procesul de trecere la euro trebuie redus. Pentru a nu periclita creșterea economică ajustarea optimă a acestuia ar putea fi de cel mult o treime din cuantumul anual.

România se apropie rapid de o intersecție periculoasă între nivelul veniturilor din impozite plus contribuții sociale și cheltuielile cu salarii bugetare plus beneficii sociale. Implicit, va trebui dusă o campanie de „europenizare mentală” și de „europenizarea bugetară”, mai înainte de „europenizarea monetară”, conchide analiza.