• Maria Montessori a fost o educatoare italiană care a dezvoltat o metodă educațională faimoasă care încuraja copiii să-și dezvolte autonomia de la o vârstă fragedă.
  • Metoda Montessori a avut un impact semnificativ asupra lumii artelor și tehnologiei, multe persoane celebre urmând școli Montessori în primii ani de viață, printre care Mahatma Gandhi, Gabriel García Márquez, Taylor Swift, Larry Page și Serghei Brin.
  • Studii recente au aruncat o oarecare lumină asupra eficienței metodei Montessori și a potențialelor sale beneficii pentru educatori, părinți, elevi și oricine este fascinat de maleabilitatea minții copiilor.

Genii tech și artiști faimoși au apreciat beneficiile educației Montessori – dar oare această metodă face față  rigurozității științifice? Publicația BBC a analizat într-o cercetează acest subiect.

Când ne imaginăm viețile celor bogați și faimoși, este invariabil tentant să căutăm secretele succesului lor. Și apare un puzzle: ce au în comun bucătăreasa Julia Child, romancierul Gabriel García Márquez, cântăreața Taylor Swift și fondatorii Google Larry Page și Serghei Brin?

Răspunsul este că toți au frecventat școli Montessori când erau copii mici. În Statele Unite, influența acestei metode educaționale în lumea artei și tehnologiei este cunoscută de mult timp, extinzându-se chiar mai departe de atât. Mahatma Gandhi, liderul mișcării de independență a Indiei, a fost un fan al școlii, descriind cum copiii învățați conform acestei metode „nu percepeau studiul ca pe o povară, căci au învățat totul în timp ce se jucau.” Rabindranath Tagore, un poet laureat al premiului Nobel, a fondat o rețea de școli Montessori pentru a încuraja manifestarea liberă a creativității copiilor.

Recomandări

IRAN ȘI ISRAEL CONTINUĂ CONFRUNTAREA
TAYLOR SWIFT, CRITICATĂ DUR DE COURTNEY LOVE
SUNAK PUNE STOP FUMATULUI
VICTORIA BECKHAM A ÎMPLINIT 50 DE ANI
ȘEFUL NATO A VORBIT CU IOHANNIS
EU SUNT MIC, NU FAC NIMIC

Dar această metodă chiar funcționează?

A trecut mai mult de un secol de când educatoarea italiană Maria Montessori a elaborat principiile sale faimoase, care au încurajat copiii să-și dezvolte autonomia de la o vârstă fragedă. Viața ei este o poveste inspirațională a unei feministe formate în perioada primului val al mișcării, care a avut curajul să sfideze regimul fascist, urmărindu-și visul. Potrivit unor estimări, în prezent există cel puțin 60.000 de școli în toată lumea care practică metoda Montessori.

Cu toate acestea, beneficiile educației Montessori rămân un subiect de dezbatere. Asta, parțial, din cauza dificultăților inerente de efectuare a cercetărilor științifice în sălile de clasă, ceea ce înseamnă că studiile existente au fost supuse unor critici vehemente din partea scepticilor. Abia recent, cercetătorii au putut soluționa câteva dintre aceste dificultăți, iar concluziile trase de ei pot fi utile pentru învățători, părinți și elevi – și pentru oricine care este fascinat de maleabilitatea minților copiilor.

Joaca cu firimiturile

Montessori s-a născut în Chiaravalle, o municipalitate italiană mică, în 1870, într-o familie cu părinți progresiști, care socializau adesea cu intelectualii și academicienii proeminenți ai țării. Acest mediu familial erudit i-a oferit lui Montessori multe avantaje, comparativ cu cel în care au crescut alte fete din vremea respectivă.

„Încurajarea mamei sale a fost esențială pentru luarea unor decizii importante, cum ar fi înscrierea ei la o școală tehnică după finalizarea educației elementare” , spune Elide Taviani, un membru al consiliului de administrație a Operei Naționale Montessori din Roma – organizația fondată de Montessori pentru cercetarea și promovarea metodelor sale educaționale. De asemenea, suportul părinților ei a fost inspispensabil pentru alegerea sa de a studia medicina, un domeniu care era dominat de bărbați.

„Familia Mariei Montessori a fost mereu foarte receptivă la problemele sociale” , adaugă Taviani, precum la lupta pentru emanciparea femeilor – o preocupare pe care Montessori a avut-o până la o vârstă adultă. „Ea a reprezentat un reper pentru alte femei ale epocii.”

La scurt timp după absolvire, în 1896, Montessori a început să lucreze ca asistentă voluntară într-o clinică de psihiatrie a Universității din Roma, unde îngrijea copii cu dificultăți de învățare. Camerele erau aproape goale, cu doar câteva piese de mobilier.  Într-o zi, a observat copiii jucându-se entuziasmați cu firimiturile de pâine căzute pe podea, povestește Catherine L’Ecuyer, o cercetătoare în domeniul psihologiei și educației la Universitatea Navarra din Spania și autoarea cărții „The Wonder Approach” . „Atunci i-a trecut prin minte că originea unor dizabilități intelectuale poate fi legată de paupertate. Montessori a concluzionat că, cu ajutorul instrumentelor didactice potrivite, mințile tinere pot fi cultivate. ”

Această descoperire a motivat-o pe Montessori să dezvolte o nouă metodă didactică bazată pe oferirea unei stimulări optime în timpul perioadelor sensibile ale copilăriei.

Principiul de bază era că materialele didactice trebuie să fie de dimensiunile unui copil și să angajeze toate simțurile. În plus, fiecărui copil trebuie să-i fie îngăduite mișcarea și comportamentul liber, și să-i fie încurajate creativitatea și abilitățile de soluționare a problemelor. Învățătorii au preluat rolul ghizilor, îndrumând copiii fără a recurge la forță și control.

„Casa dei Bambini”

Montessori a deschis prima sa „Casa dei Bambini” – „Casa Copiilor” – în 1907 și în curând au apărut mai multe de acest fel. Pe parcursul timpului, ea a stabilit legături cu vizionari din toată lumea, inclusiv cu Gandhi. Într-un mod oarecum surprinzător, când fasciștii au venit la putere în Italia anului 1922, ei au aderat inițial la metoda ei. Dar în curând au ajuns să se opună importanței acordate libertății de exprimare a copiilor. Potrivit lui Taviani, printre valorile lui Montessori s-au numărat mereu respectul uman și „drepturile copiilor și femeilor. Dar fasciștii au vrut să exploateze munca și faima ei.”

Situația s-a înrăutățit drastic când regimul fascist a încercat să schimbe conținutul educativ al școlilor, iar în 1934 Montessori și fiul ei au decis să părăsească Italia. Ea s-a întors în țara natală abia în 1947. A contiuat să scrie despre metoda ei și să o dezvolte până la moartea sa din 1952, la vârsta de 81 de ani.

Copiii dețin controlul

Actualmente, există diferite tipuri de școli Montessori și nu toate sunt recunoscute de Opera Montessori, dar anumite principii fundamentale au rămas intacte. Unul dintre ele este asumarea rolului de ghizi blânzi de către învățători, încurajând copiii să-și finalizeze activitățile cu un minimum posibil de interferență din partea adulților.

„Copiii noștri trebuie să învețe autogestionarea” , spune Miriam Ferro, directorul școlii Ecoscuola Montessori din Palermo, Sicilia, destinată copiilor cu vârste cuprinse între doar câteva luni și șase ani.

Câteva discipline predate la Ecuscuola sunt similare celor predate la alte grădinițe și școli, precum matematica și muzica. Dar există și un modul numit „viața practică” , care reflectă viziunea lui Montessori asupra autonomiei copiilor. Acesta implică realizarea activităților practice specifice vieții cotidiene, precum servirea colegilor de clasă cu băuturi. Pentru siguranța copiilor, învățătorii se ocupă de fierberea apei, dar copiii participă activ la curățarea suprafeței de lucru și oferirii băuturilor.

Metoda încurajează independența, dar și colaborarea. Copii de diferite vârste se află în aceeași sală de clasă, astfel încât copiii de șase ani, de exemplu, îi pot ajuta pe cei de trei ani. Nu există teste sau un sistem de notare, pentru a evita competiția dintre elevi. Fiecare sesiune durează trei ore, încât copiii se pot lăsa absorbiți de activitățile pe care le fac. Materialele didactice sunt concepute să fie manipulate și explorate prin intermediul simțurilor, cum ar fi literele și numerele făcute din hârtie abrazivă, pe care copilul poate să le traseze cu degetul.

Oricât de promițător și rațional ar părea acest concept, oare aduce beneficii tangibile, pe lângă cele văzute într-o sală de clasă obișnuită?

Poate părea o întrebare simplă, dar este foarte dificil de oferit un răspuns. Conform cercetărilor, aspectele specifice ale educației Montessori pot aduce beneficii – dar rezultatele nu sunt precise. Asta se datorează faptului că procesul științific standard, aplicat pentru a stabili dacă ceva funcționează sau nu, este dificil de folosit în sala de clasă.

Pentru a evalua științific efectele unei intervenții, în mod obișnuit ar trebui să efectuezi un studiu aleatoriu controlat. Asta implică divizarea aleatorie a participanților în două grupuri – grupul „de experiment” care primește intervenția și „grupul de control”, care trece printr-o procedură comparabilă, dar diferită, care nu se estimează să aibă efectul dorit. Dacă cei care au primit intervenția au rezultate mai bune decât celălalt grup, poți concluziona că totul a decurs conform planului. În medicină, membrii grupului de intervenție primesc o pastilă reală, în timp ce grupul de control primește pastile „placebo”, care doar arată ca cele reale, dar nu conțin ingrediente active.

Din păcate, este foarte dificil să aplici aceeași rigurozitate testării intervențiilor educaționale. Poți chiar decide să compari elevii școlilor Montessori cu cei din alte sisteme educaționale. Dar multe școli Montessori sunt cu taxe de studiu, iar alegerea părinților poate fi legată de mulți alți factori care pot determina progresul copilului. Nu contează doar averea părinților. „Părinții care-și trimit copiii la o școală Montessori pot fi mai implicați în educația copiilor lor, încât propriul stil educativ de acasă să influențeze pozitiv succesul lor”, explică Javier Bernacer, de la Institutul pentru Cultură și Societate al Universității Navarra din Spania.

Unele studii păreau să demonstreze existența mai multor beneficii pentru dezvoltarea copiilor, dar nu putem fi siguri dacă sunt rezultatele metodei Montessori sau se datorează pur și simplu unui mediu privilegiat.

Brand-ul Montessori

Oricare ar fi beneficiile reale ale metodei, există ceva într-adevăr atractiv în privința ideii centrale – iar adepții s-au bucurat de mare succes comercializând mesajul unei copilării liberă și autonome, eliberată de constrângerile tiranice ale educației convenționale. Maria Montessori era neobosită în promovarea metodei sale, iar succesorii ei au preluat această misiune.

„Metoda a devenit, nu într-un mod surprinzător, un brand”, explică Giafranco Marrone, un profesor de semiotică la Universitatea din Palermo. El menționează că proliferarea brand-urilor și a marketingului începând cu anii 1980 se extinde și în sfera instituțiilor educaționale. Numele Montessori, sugerează el, este acum asociat cu o educație de calitate, și chiar cu o filozofie de viață, care a atras mulți părinți.

În mod ironic, însă, multe școli din prezent poartă numele Mariei Montessori, deși aderă vag la metodele ei. Asta se datorează faptului că cuvintele nu sunt mărci comerciale. Deși există instituții Montessori oficiale în diferite țări, oferind învățătorilor instruire și acreditare, acestea nu sunt criterii esențiale pentru ca școlile să folosească termenul în promovarea lor.

„Devine tot mai dificil să găsim o educație Montessori autentică”, spune L’Ecuyer, care se teme că anumite școli pur și simplu urmăresc un trend, fără a adera la principiile legate de autonomia copilului, sau la durata sesiunilor educative – toate acestea pot determina apariția unor rezultate importante. Lipsa consistenței în aplicarea metodei poate cauza variabilitatea evaluării beneficiilor metodei Montessori, inclusiv anumite eșecuri de stabilire a avantajelor față de alte sisteme educaționale.

O confirmare a valorii muncii lui Montessori este faptul că, la 100 de ani după deschiderea primei sale școli, învățătorii încă încearcă să înțăleagă mai bine teoria ei și aceasta continuă să servească drept sursă de inspirație pentru cercetări importante.