- Benedict Cumberbatch a fost dus la noi limite atunci când a alergat prin New York îmbrăcat ca un monstru.
- Plasat în New York City în anii 1980, serialul îl prezintă pe Vincent ca pe un păpușar oarecum lipsit de farmec.
- Cumberbatch spune că monstrul reprezintă „umbra sinelui” lui Vincent.
Versatilitatea ar trebui să facă parte din repertoriul oricărui actor, dar Benedict Cumberbatch a fost dus la noi limite atunci când a alergat prin New York îmbrăcat ca un monstru de 2 metri, scrie BBC.
„A fost unul dintre cele mai ridicole lucruri pe care le-am făcut vreodată – și am făcut câteva”, a declarat el pentru BBC News. „A fost distractiv totuși – și dureros de amuzant”. El joacă în serialul TV de thriller Eric, în rolul lui Vincent, tatăl tulburat al unui băiat de nouă ani care dispare în drum spre școală.
Plasat în New York City în anii 1980, serialul îl prezintă pe Vincent ca pe un păpușar oarecum lipsit de farmec. El este co-creatorul emisiunii Good Day Sunshine, o emisiune TV populară pentru copii care celebrează faptul de a fi „diferit”. Vincent și soția sa, Cassie, sunt trimiși înnebuniți de îngrijorare după dispariția fiului lor, ceea ce le destramă căsnicia nefericită, în timp ce Vincent se prăbușește în spirală. Măcinat de vinovăție, el devine și mai caustic și mai distructiv.
Vincent devine, de asemenea, obsedat de ideea că, dacă poate crea o versiune reală a lui Eric, un monstru pe care fiul său și l-a imaginat și desenat acasă, îl va găsi pe Edgar. Păpușarul are chiar halucinații în care îl vede pe Eric stând lângă el, glumind și făcându-i găuri în ego-ul său – pentru că „păpușile spun lucruri pe care noi nu le putem spune”.
Cumberbatch spune că monstrul reprezintă „umbra sinelui” lui Vincent – un termen dezvoltat de psihiatrul Carl Jung, care descrie „părți ale psihicului pe care oamenii le țin adesea ascunse, cum ar fi traumele și resentimentele”. „Este acest tip haotic aflat la limită”, explică actorul.
Vincent a avut un start destul de prost în viață, din punct de vedere emoțional, spune el. Educația sa „lipsită de dragoste, în care problemele sale de sănătate mintală au fost tratate cu rețete și cu o respingere rece, victoriană, de genul «nu se vede, nu se aude»”, are ca rezultat „acea traumă care se izbește în dinamica familiei și în viața sa profesională”.