- Adrian Sârbu: „Cei care credem în libertatea presei nu suntem aproape de gândul sinuciderii, mai avem vreo speranță”.
- Adrian Sârbu: „Nu avem presa pe care ne-o dorim deoarece cultura politică și democratică a societății românești n-a evoluat”.
- Adrian Sârbu: „În orice societate democratică, cei care acced la putere sunt fundamental cei care aspiră să erodeze puterea celorlalți participanți la cursă”.
„Ceea ce a facut Zelenski – ca în a doua zi după declanșarea invaziei să iasa din oră în oră la început, apoi de două trei ori pe zi, și să continue să folosească cea mai puternică armă pe care o poți avea împotriva unui invadator, a unei dictaturi, a unui tiran, și anume să spui adevărul și să prezinți realitatea – este, probabil, cea mai mare victorie a presei care s-a petrecut vreodată pe pământ” , a spus Adrian Sârbu.
Mai putem vorbi de presă în Rusia?
„Eu zic că putem vorbi de presă, dar cel mai important lucru, eu cred că putem vorbi, astăzi, de presă în lume. În Ucraina puterea e a presei. De ce? Pentru că trei din cei cinci cei mai importanți oameni din conducerea Ucrainei sunt oameni de presă.
Ceea ce a făcut Zelenski – ca în a doua zi după declanșarea invaziei să iasă din oră în oră la început, apoi de două-trei ori pe zi, și să continue să folosească cea mai puternică armă pe care o poți avea împotriva unui invadator, a unei dictaturi, a unui tiran, și anume să spui adevărul și, să prezinți realitatea – este, probabil, cea mai mare victorie a presei care s-a petrecut vreodată pe pământ.
Noi ne tot gândim la darea în vileag a scandalului Watergate, la închisorile Guantanamo și Abu Ghraib, dar noi, astăzi, [în Ucraina] avem niște oameni de presă. Întâmplător sau nu, prin meritul lor, ei conduc o țară care este agresată, violată, pentru că libertatea presei este și ea o Ucraina – sunt diverși Putini care o agresează, o violează, o omoară; – și acești cetățeni, deveniti eroi globali, jurnaliști; Zelenski, Kuleba, cei doi consilieri ai lui Zelenski, cum spuneam, foști jurnaliști, au întors lumea cu fața către ei, au ajuns să dea lecții presei occidentale care li s-a aliniat.
Astăzi, tot ce spun acești oameni e preluat de presa occidentală. Presa occidentală, un cumul de instituții în aceste țări democratice, care din fericire mai există pe pământ – deci cei care credem în libertatea presei nu suntem foarte aproape de gândul sinuciderii, dar mai avem vreo speranță. Așadar, presa occidentală face la rândul ei presiune asupra guvernelor. Și așa a ajuns Sleepy Joe (Joe Biden) de la expresia «dom’le poate să între puțin Putin pe acolo, ne facem că nu băgăm de seamă», – cred că asta se întâmpla în ianuarie 2022, nici nu știa bine cine-i Zelenski. Sigur, în realitate știa, dar nu arăta. Că nu era Zelenski un personaj în această tragedie care era pusă în scenă între Putin și America, Putin nu dorea sa discute decât cu America – Așadar de la «dacă intră puțin pe acolo, prin Donețk, se mai lărgesc un pic teritoriile, se mai bat între ei și mor câțiva (câțiva însemnând poate zeci, poate sute, poate mii, poate zeci de mii) am ajuns la a vedea, astăzi, că domnul Biden «it’s not sleepy at all» și, în fiecare zi, ne mai spune că mai trimite în Ucraina niște arme pe care trebuia să le trimită cu o lună în urmă.
Dar dacă nu era jurnalistul Zelenski? Dar dacă nu era jurnalistul Kuleba? Dar dacă nu erau jurnaliștii ucrainieni? De exemplu, Vitali, dintr-o comună oarecare, cred că era în Bucha, care a filmat niște poziții ale rușilor și le-a transmis, i-au găsit rușii telefonul și l-au omorât. Pe el nu l-am trecut la jurnaliști, e mort, dar el e jurnalist.
Dacă nu erau toți acești oameni se trezea presa – colegii noștri cei mai reputați – se trezeau ei în lumea occidentală să-l împingă pe Scholz, pe Macron, pe Trudeau? Poate Draghi s-a împins singur și a luat leadership-ul și este admirabil ceea ce face cetățeanul. Cu o singură replică: «Vreți pace? Închideți aerul conditionat, mai puneți o haina pe voi», adică pe românește sau pe italiană, «numai în felul ăsta îi omorâm pe ruși economic pentru că încetăm să mai importăm.» ”