- Un sondaj Mediafax-ZF-Aleph News arată că 80% din cei 10.000 de respondenți sunt de acord să se aloce 10% din PIB pentru educație prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii și reformă administrativă
- În UE, media alocației din PIB per elev este de 8185 de euro, în timp ce în România doar 2161 de euro, fiind nevoie de minim 24 miliarde euro anual pentru a recupera decalajul
- În alocarea banilor pentru educație, nu trebuie să prevaleze interesele celor 300.000 de profesori, ale politrucilor din educație, ci ale copiilor, care, în ultimii 30 de ani, au fost neglijați, iar rezultatele se văd prin promovarea în funcții de conducere a unora care iau decizii grave pentru România, afirmă Adrian Sârbu.
Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: ești de acord ca bugetul pentru educație să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii și prin reforma administrativă? A doua întrebare: ești de acord să ți se aloce de la buget o sumă anuală pentru școlarizarea copilului tău, pe care să o folosești fără restricții în învățământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi dorești tu? Ești de acord ca procesul de învățare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflați și în ipostaze virtuale? Ești de acord să existe o programă școlară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilități și profesii de care va avea nevoie în viața de adult și nu programa școlară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învățare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…
Hofi: 80% sunt de acord că bugetul trebuie să crească la cel puțin 10% din PIB. Hai că suntem puși pe treabă de la început. Eu aș vota să nu fie mărit bugetul până la 10% și să facem și un tur de orizont.
Nemo: Mă uimești.
Marcel Feraru: Este urgent să avem 10% din PIB pentru că noi venim de departe. Dacă Franța nu are 10% din PIB, este pentru că nu are nevoie să aibă 10% din PIB.
Balasz Barabas: Eu am o gândire puțin mai pragmatică. Nu știu dacă e suficient 10%. Eu aș începe cu un plan de restructurare al învățământului. Ce vrem să facem, cu cine vrem să facem, cu câți oameni și unde vrem să ajungem.
Nemo: Dle Adrian Sârbu, aveți vreo emoție în ce privește răspunsurile?
Adrian Sârbu: Am o mare emoție pentru că am de gând să mă înscriu în clasa întâi. Cel puțin în educație, cred că trebuie să prevaleze interesele copiilor și nu interesele celor 300 mii de profesori, care, culmea, așa cum ai zis tu „they left the kids alone”, că s-au dus vreo 2-3 săptămâni la grevă, și i-au lăsat pe copii. Știi ce bine s-au simțit copiii? Dar ce bine, să facă grevă vreo 2-3 ani, măi frate, să ne lase în pace. Deci, din această perspectivă, cred că 10% e puțin pentru că avem o rămânere în urmă tulburătoare și avem în fața noastră un război, războiul cu AI. Hai să-i spunem confruntare, să nu-i mai spunem război. Și în această confruntare, plecăm, noi copiii ăștia de 7 ani, din clasa I, cu multe dezavantaje, enorm de multe. Deci răspunsul e peste. 10% din bugetul României sunt 34 miliarde euro. E un început. Balasz zicea să facem o comisie. Ce comisie să mai facem Balasz? Fiecare părinte responsabil, sunt și iresponsabili care își vând copiii, care își abandonează copiii la bunici, niște iresponsabili. Nici nu poți să-i numești animale. Animalele nu fac asta. Animalele își cresc copiii până la un punct și după aceea îi lasă în viața adultă. Eu cred că părinții ăștia sunt suficient de capabili să știe cum să ne crească pe noi, copiii, ca să ajungem, la rândul nostru, să-i ținem în viață din momentul în care intrăm în viață.
Hofi: Avem nevoie și de educație, avem nevoie și de sănătate, avem nevoie și de apărare, avem nevoie și de transporturi în țara asta, care sunt praf, avem nevoie și de agricultură, avem nevoie și de alimentație și nu vreau să cădem în capcana în care, atunci când vorbim despre un subiect, acel subiect să fie cel mai important.
Adrian Sârbu: Hofi, știi de ce nu avem nevoie? Sunt 1,3 milioane de bugetari. 500.000 sunt degeaba. Acești 500.000 cheltuiesc banii noștrii degeaba.
Hofi: Corect.
Adrian Sârbu: În loc să participe și ei, alături de cei 5 milioane de contributori, la contribuție. Și, în loc să avem 1,3 milioane de bugetari și 5 milioane de contributori, să avem 5,5 milioane de contributori și 800 mii de bugetari. Domnul bugetar, te rog frumos, începând de mâine ești angajat la o firmă lucrativă, adică care produce profit. De ce? Pentru că noi, în România, avem nevoie de banii cu care te plătim pe tine, familia ta, rudele tale, cumetrii tăi, în funcție de unde ești. Avem nevoie de bănuții ăștia pentru cine? Să ne apărăm. E urât? Să ne apărăm că vin și ne omoară, vin și ne ia terenul, femeile, vin ne ia numele, identitatea, ne-o schimbă. Nu crezi că e cazul totuși să alocăm la apărare? Și să ne educăm copilașii ăștia că în ultimii 30 de ani sunt din proști mai proști. Deja au început să se promoveze unii pe alții în funcții de conducere, cu decizii foarte grave pentru România că nu mai sunt funcție de conducere auto.
Hofi: Ne uităm pe celălalt tabel în care vedem cât dau statele din UE din PIB, pentru educație.
Adrian Sârbu: Vasăzică, media europeană 8185 euro/elev. La Românica, cât e? 2161. E negru rău, e negru beznă. Când media europeană e 8185, eu nu vreau să ajung nicăieri decât la media europeană. Hai să-ți dau un exemplu, Hofi. Sunt 3 milioane de elevi preuniversitari? 8000 ori 3, sunt 24 miliarde de euro. 10% din bugetul României sunt 34 de miliarde de euro. Deci, eu, preuniversitarul, alocând 8000 de euro pentru fiecare elev, pot să ajung la media europeană. Știi care e rezultatul Hofi? În 5 ani România începe să fie lider în inteligența artificială, în microcipuri, în superagricultura viitorului, în biotehnologie, în sănătate, în ce numim noi, în medicină celulară, în genetică. O țară fără centre de învățare e o țară care nu va mai exista. În cât? Într-o generație, în două, cu siguranță.
Citește și