Analiză CNN. Donald Trump îi lasă lui Joe Biden o lume mai periculoasă. Ce trebuie să facă noul președinte

• Trump îi predă lui Joe Biden o țară profund divizată și o lume mult mai periculoasă decât era acum patru ani
• Biden va trebui să reducă pericolul nuclear sporit, generat de retragerea lui Trump în 2018 din acordul nuclear cu Iranul.
• O amenințare chiar mai mare decât cea militară ar putea fi campaniile de dezinformare și atacurile cibernetice, prin care Rusia își răspândește influența în străinătate.
• Biden va avea de îndeplinit și misiunea de a reduce agresiunile Chinei în regiune și de a o convinge să respecte drepturile omului.

După recentul atac asupra Capitoliului din SUA, președintele Trump îi predă lui Joe Biden o țară profund divizată și o lume mult mai periculoasă decât era acum patru ani, scrie CNN.

O lume în care pericolul nuclear este mai pregnant ca înainte

În 2018 Trump s-a retras din acordul nuclear cu Iranul. În schimbul relaxării sancțiunilor economice, Teheranul a fost de acord să limiteze stocurile de uraniu îmbogățit la 300 de kilograme, o reducere de 98% și plafonarea nivelului de îmbogățire la 3,67%. Până la retragerea lui Trump, Iranul s-a conformat.

Acum însă Iranul are în stoc peste 2,4 tone de uraniu îmbogățit, de 12 ori mai mult decât permitea acordul și îmbogățește uraniul cu 20%, un procent mai apropiat de nivelul necesar pentru a produce o armă atomică.

Campania de „presiune maximă” a lui Trump asupra Iranului, care a implicat și mai multe sancțiuni, a provocat în mare parte suferințe în rândul oamenilor de rând și nu a descurajat prea mult programul de rachete sau ambițiile nucleare ale Teheranului.

În discuțiile cu viitoarea administrație a lui Biden ambele părți vor dori să păstreze acordul, dar Biden va trebui să abordeze și programul de rachete balistice al țării. Iranul declară că nu va renegocia termenii acordului și va începe să se conformeze doar după ce SUA vor ușura sancțiunile.

Așa cum Teheranul a folosit anii mandatului lui Trump pentru a-și consolida poziția în negocieri, la fel a făcut și Phenianul. Într-un congres al partidului de guvernământ de săptămâna trecută, liderul nord-coreean Kim Jong Un a expus o listă ambițioasă de noi arme nucleare și rachete pe care urmărește să le dețină țara sa.

Discuțiile dintre Trump și Kim au dus la o pauză în testele cu rachete, dar cele trei întâlniri dintre cei doi lideri nu au fost prea eficiente în ceea ce privește denuclearizarea.

Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI), Coreea de Nord avea aproximativ 10 focoase nucleare în 2016, înainte de alegerea lui Trump, iar acum are între 30 și 40. Asta înseamnă că doi dintre cei mai importanți aliați asiatici ai Washingtonului, Coreea de Sud și Japonia, sunt expuși rachetelor Phenianului și unor posibile arme nucleare.

Nu există încă nici un indiciu despre viitoarea politică a lui Biden în Coreea de Nord. El și Barack Obama au continuat o politică de lungă durată a SUA, de a ignora în mare măsură Coreea de Nord și amenințările ei. Și-au concentrat în schimb eforturile asupra controlului armelor nucleare ale Iranului.

În ceea ce privește Rusia, un singur acord din perioada Războiului Rece cu SUA privind controlul armelor nucleare este încă valabil. Trump a scos SUA din tratatul bilateral al Forțelor Nucleare Intermediare (INF), după ce Rusia a testat o rachetă cu o rază de acțiune de 2.500 de kilometri.

Singurul acord nuclear rămas valabil între cele două țări este New START, un acord care urmează să expire pe 5 februarie, la doar 16 zile după preluarea mandatului de către Biden.

Ambele părți și-au exprimat dorința de a prelungi tratatul, dar pentru cât timp și în ce condiții încă nu se știe. Ajungerea la un consens ar putea lua ceva timp noii administrații, dat fiind că se confruntă cu o pandemie, cu probleme economice și cu violență politică.

Rusia a declarat vineri că începe de asemenea procesul de retragere de șase luni din Tratatul „Ceruri Deschise”, un acord din 1992 care permitea zboruri de recunoaștere în spațiul aerian al membrilor acestuia, pentru obținerea de informații cu privire la activitățile militare ale partenerului. Ideea a fost aceea de a construi încrederea și transparența în rândul membrilor și de a preveni conflictele dintre ei.

O lume mai periculoasă, a dezinformării

O amenințare mai mare decât cea militară ar putea fi campaniile de dezinformare și atacurile cibernetice, prin care Rusia își răspândește influența în străinătate.

Rusia își exercită influența într-un mod subtil, piratează serviciile de informații străine, folosește articole cu știri false, troli de pe rețelele de socializare și un serviciu de știri în limba engleză.

Natura atacurilor cibernetice oferă Rusiei și o acoperire deosebită, urmărirea acestora fiind destul de dificilă.

Mai multe agenții americane au declarat luna trecută că au fost afectate de o încălcare masivă a securității datelor după ce au descărcat ceea ce ei au crezut că este un upgrade la platformele lor IT, furnizate de compania SolarWinds. din Texas.

Aproximativ 18.000 de clienți ai firmei SolarWinds au descărcat din greșeală malware care a fost apoi folosit pentru a pirata sistemele lor, într-un atac cibernetic uimitor, despre care agențiile de informații americane spun că a fost „probabil de origine rusească”. Oficialii încă nu cunosc pe deplin amploarea acestei breșe, care a afectat zeci de rețele guvernamentale.

America trebuie să recâștige încrederea statelor lumii

În timpul mandatului lui Trump nu s-au făcut prea multe pentru reducerea agresiunilor Chinei în regiune sau pentru creșterea puterii acesteia. China a fost implicată în cel mai sângeros conflict din ultimele decenii, cu India, din cauza unei granițe comune și extrem de disputate din Himalaya.

A amenințat în mod repetat suveranitatea Taiwanului. A intrat în conflict cu Japonia pentru insulele controlate de japonezi în Marea Chinei de Est. Iar în ultimii an a afectat drastic Hong Kong-ul prin Legea securității naționale, privându-i pe locuitori de libertăți civile de care se bucurau de mult timp.

În ciuda sancțiunilor și a discuțiilor dure, administrația Trump nu a reușit să impună Chinei respectarea drepturile omului. În Xinjiang, milioane de uiguri au fost închiși în așa-numite lagăre de „reeducare”.

Aspectele legate de drepturile omului și suveranitatea vecinilor Chinei nu sunt însă obstacole în calea dorinței statelor lumii de a face afaceri cu o putere mondială în creștere.

Un exemplu în acest sens este acordul preliminar de investiții încheiat între Uniunea Europeană și China, în ciuda obiecțiilor echipei lui Biden. De asemenea, acest acord arată cât de puțină atenție acordă astăzi UE intereselor Washingtonului.

Biden însuși a părut să recunoască acest lucru într-un discurs de la sfârșitul lunii trecute, când a spus că SUA va trebui să „recâștige încrederea unei lumi care a început să găsească modalități de a lucra fără noi”.

Sharon Squassoni, profesor la Universitatea George Washington, a declarat că Biden ar trebui să se dedice activității diplomatice, folosindu-și experiența în domeniul politicii externe pentru a conlucra cu țări precum Rusia și China.

„Ceea ce am învățat de-a lungul multor decenii este că SUA ar putea fi o superputere, dar nu poate îndeplini astfel de sarcini, precum reducerea proliferării nucleare, pe cont propriu”, a declarat Squassoni. „Este într-adevăr nevoie de cooperarea Rusiei și Chinei și a multor altor țări” pentru a realiza acest lucru.