Analiza economistului Martin Wolf: Supremația Occidentului este în pericol. China va fi cea mai mare economie a lumii. Cu ce se va confrunta Europa

Beijing Profimedia
  • Inegalitate, destabilizare și autoritarism. Acestea sunt previziunile economistului Martin Wolf pentru următorii ani, dacă nu se găsesc modalități de gestionare a crizelor curente.
  • Supremația Occidentului este amenințată în următorii ani. Creșterea puterii Chinei este mai destabilizantă decât cea a Germaniei la începutul secolului al XX-lea.
  • Dacă până la mijlocul acestui deceniu nu are loc o schimbare, China va fi cea mai mare economie a lumii.

Inegalitate, destabilizare și autoritarism. Asta vor trăi societățile occidentale în următorii ani, dacă nu se vor găsi modalități de gestionare a răsturnărilor radicale care au loc în ultimii ani la nivel economic, tehnologic, geopolitic și care amenință în mod direct primatul occidental, spune cunoscutul scriitor și jurnalist Martin Wolf, de la Financial Times.

Într-un interviu acordat cotidianului Kathimeriní, Wolf analizează întreaga gamă de provocări cu care se vor confrunta în anii următori economiile țărilor dezvoltate.

Ne confruntăm cu o schimbare fără precedent a echilibrului global al puterii

„Trăim o schimbare fără precedent a echilibrului global al puterii”, spune Wolf. „Creșterea Chinei este mai destabilizantă decât cea a Germaniei la începutul secolului al XX-lea și mai rapidă decât cea a Statelor Unite. Americanii au avut nevoie de 50-60 de ani ca să realizeze ce au făcut chinezii în 20 de ani. În 2000, economia chineză reprezenta 4% din economia mondială; astăzi a ajuns la aproximativ 20%. Și dacă până la mijlocul acestui deceniu nu se întâmplă ceva foarte ciudat – ceea ce nu este exclus – China va fi cea mai mare economie a lumii. Și asta schimbă totul. Este o provocare fundamentală la adresa hegemoniei Occidentului”.

Wolf vede trei posibile moduri în care vor evolua relațiile Occidentului cu China. Unul ar fi ca relațiile să continue așa cum sunt acum, dar nu crede că acest lucru este cu adevărat posibil. A doua posibilitate ar fi ceea ce este numit adesea „noul război rece”, care ar însemna „prăbușirea relațiilor, retragerea investițiilor, impunerea de bariere comerciale, crearea unui front filo-occidental și a unuia filo-chinez, cu multe tulburări la granițe”. Această variantă ar fi foarte destabilizantă, fiindcă multe țări și companii nu ar reuși să facă față unei astfel de situații. Iar ultima și cea mai puțin dramatică posibilitate ar fi o colaborare care să asigure pacea, continuarea tranzacțiilor economice și o schimbare climatică, care trebuie făcută în colaborare cu China, În acest scenariu va trebui să existe însă suficiente intervenții pentru a asigura autonomia strategică, pe care o doresc unii politicieni.

În același timp, structura socială a economiilor dezvoltate se schimbă radical, odată cu declinul clasei muncitoare tradiționale și cu extinderea excesivă a clasei celor cu studii universitare, explică el. „Sfârșitul alianței istorice a acestor două grupuri și axarea intelectualilor pe egalitatea rasială și de gen și înstrăinarea lor de aspirațiile și nevoile lucrătorilor industriali, se reflectă în dezintegrarea politică a mișcării de centru-stânga”.

Occidentul se confruntă cu un pericol vizibil de accentuare a tendințelor fasciste

Schimbările rapide din ultimele decenii au „contribuit la apariția demagogilor autoritari de dreapta, care caută țapi ispășitori pentru dezindustrializare și răsturnarea culturii tradiționale”. Acești politicieni tind să se alieze cu forțele plutocrației, deoarece orientează opinia publică de la cererile de natură economică la problemele sociale și culturale. „Această alianță nu va rezolva problemele economice ale celor mai vulnerabile clase, care vor deveni și mai furioase”. Atâta timp cât cei de centru-stânga nu reușesc să dea răspunsuri și să înăbușe această furie, subliniază Wolf, acești alegători vor continua să voteze versiuni din ce în ce mai rele ale acestor demagogi. „Peste zece ani este posibil să avem un fascism autentic, pe deplin dezvoltat”.

Speranța europeană

Wolf nu consideră că această situație este una inevitabilă. Unul dintre punctele luminoase ale anului 2020, conform analizei sale, a fost UE. „Europa a răspuns mai bine crizei decât mă așteptam”, a spus el. „Șocul pandemiei a fost enorm – și a venit la câțiva ani după un alt șoc foarte mare, care a afectat drastic UE: criza financiară. Dar criza sanitară a evidențiat punctele forte ale societăților europene, iar din punct de vedere politic nu a dus la nicio escaladare a populismului nebunesc și nici la oribilele controverse privind obligativitatea purtării măștilor, ca în SUA. Din punct de vedere financiar, Banca Centrală Europeană a făcut în câteva săptămâni ceva ce în timpul crizei financiare a necesitat cinci ani: prin achizițiile masive de obligațiuni, a permis statelor membre să împrumute și să își susțină economiile”.

Martin Wolf elogiază și poziția Berlinului. „Germanii au realizat rapid că UE s-a confruntat cu un eveniment extraordinar, care nu putea fi pus pe seama unor erori politice. Frontierele se închideau, țări precum Italia cereau ajutor. Angela Merkel a realizat la timp că, fără un răspuns suficient de puternic, Europa va intra într-o criză foarte gravă”.

Fondul de redresare asupra căruia s-au înțeles statele membre „are o semnificație simbolică enormă”, a spus el. „Trimite un mesaj celor mai slabe state membre că nu sunt singure în gestionarea crizei – spre deosebire de criza anterioară, când țările din Sud au avut sentimentul că Nordul le abandonase sau, și mai rău, că dorea să le pedepsească”.

Vorbind despre contextul politic mai larg, Wolf spune: „Liderii europeni au experimentat o serie de răsturnări existențiale în ultimii ani. Au realizat că lumea este un loc neospitalier. Partenerii lor cei mai importanți, Statele Unite și, în al doilea rând, Marea Britanie, s-au dovedit a fi nesiguri. Noua superputere nu este neapărat prietenoasă, în timp ce superputerea în declin de la frontierele estice ale Europei este o amenințare reală. Așa că s-au confruntat cu întrebarea existențială: cum ar fi viața în această lume dacă nu ar exista Uniunea Europeană? Britanicii au luat propria lor decizie prostească în această privință. Dar restul europenilor – și cu siguranță germanii – au ajuns la concluzia că este vital să rămână uniți”. „Din acest motiv”, afirmă Wolf, „mă simt mai optimist cu privire la perspectivele UE – în ciuda numeroaselor sale probleme mari – decât m-am simțit timp de decenii.”

Ceea ce se întâmplă în Statele Unite este o tragedie

Analistul britanic este pesimist în privința Statelor Unite. „Dacă evenimentele din Marea Britanie din ultimii patru ani amintesc de o farsă, ceea ce se întâmplă în Statele Unite – de încă și mai mult timp – este o tragedie. Republicanii, de la alegerea lui Obama, s-au comportat din ce în ce mai mult în moduri care sunt fundamental ostile față de nevoile lumii moderne”.

Wolf prezice că republicanii se vor dovedi la fel de necooperanți cu Joe Biden cum au fost și cu Obama. Biden „va avea în cel mai bun caz o majoritate complet marginală în Senat, o majoritate în scădere în Cameră, o Curte Supremă deosebit de ostilă… Nici măcar nu este sigur dacă va putea obține aprobarea candidaților săi pentru cabinet. Adoptarea unor bugete ambițioase, a unor programe cu noi taxe semnificative, a unor măsuri privind schimbările climatice – toate acestea vor fi foarte dificile.”