• „În Bahmut se luptă militari bine pregătiți. Bahmutul testează pregătirea Occidentului pentru Ucraina. Bahmtul este pe strategia rusească din Cecenia. Este făcut terci”
  • „Comunicarea strategică a Ucrainei este mult mai bună decât cea a Rusiei. În comunicarea Ucrainei nu apar fisuri, rușii se ceartă între ei”
  • „Orice armistițiu cu prezența trupelor ruse pe teren ar însemna victoria Rusiei”
  • „Jocul la egalitate nu este permis ucrainenilor. Ei trebuie să câștige. O a doua șansă a ucrainenilor nu cred că va mai fi, ca sprijin occidental”
  • „Războiul se va termina undeva între ideile: Rusia nu câștigă, Ucraina nu pierde”
  • „Cea mai plauzibilă situație este ca Ucraina să ajungă într-o poziție atât de puternică încât să facă Rusia să cedeze”
  • „Documentul Rasmussen – Yermak a fost pus pe masa președintelui Ucrainei din 2022. Filosofia acelui document este că se face din Ucraina un Israel. Va fi atât de înarmată, încât oricine se gândește să atace Ucraina va cumpăni de 2 sau de 3 ori”
  • „Este primul document care discută securitatea regională a estului Europei fără prezența Rusiei”
  • „Ce înseamnă ce a zis Fareed Zakaria: Herson și Zaporojie –le dăm ucrainenilor, Donbasul și Crimeea – rușilor. Problema este dacă vrea și Grivei”
  • „Experții Occidentali au prognozat că PIB-ul Rusiei se va prăbuși cu 10%. Analizele pe sancțiuni au ajuns la cel mai înalt nivel. Întrebarea este: cum s-a putut greși în halul acesta?”
  • „China este ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Planul de pace al Chinei n-are legătură nici cu Rusia, nici cu Ucraina, ci doar cu interesele Chinei. China spune totul și nu spune nimic. Asta este strategia ei”
  • „China se gândește că, dacă Rusia cade, urmează ea. China nu va permite să vină un președinte pro-occidental în Federația Rusă”
  • „Ei vor ca secolul XXI să nu fie occidental. China vrea să fie liderul vocilor care vor să dea o lecție a occidentului prin intermediul Federației Ruse”
  • „Americanii în Vietnam au câștigat pe teren și au pierdut la televizor. Acum s-ar putea să fie invers: victoriile s-ar putea să fie date pe televizor. De aceea, acum în război trebuie cucerită narațiunea”
  • „Republica Moldova este în primul rând în război cu slăbiciunea de sine”

„Bahmut este o parte a proiectului ce va veni. Anul trecut, era vorba ca după Herson și victoria ucrainenilor, se spunea că vine iarna și Ucraina începe ofensiva mai puternic. Suntem într-un peisaj mai degrabă tactic. Ce se întâmplă pe teren. Nu va fi decisiv. Dacă ucrainenii și rușii se luptă pentru Bahmut probabil că știu ei ceva mai mult decât știm noi. Bahmutul este important ca partea de Donbas care n-a fost luată de ruși înainte de 2014. Suntem mai degrabă în zona Donețk care în 2014 n-a fost luată de ruși. Bahmut este o zonă strategică care a fost întărită, fortificată, militarizată, în perspectiva unei confruntări. Coaliția de voință a antrenat soldații ucraineni în perspectiva unei confruntări pe acea linie. Bahmut a fost una dintre zonele pregătite pentru confruntare. De aceea, bătălia durează mult. Bahmutul are și o anumită simbolistică: se luptă armata cea mai bine instruită a Ucrainei. Dacă Ucraina pierde acel corp de armată, pierde militari bine pregătiți. În Bahmut se luptă militari bine pregătiți. Bahmutul testează pregătirea Occidentului pentru Ucraina. Bahmutul este făcut terci. Ca să câștigi un oraș trebuie să ai o supremație de 7- 9 soldați la 1. A doua strategie este cea rusească din Cecenia. Se pare că Bahmtul este pe această strategie. Sistemele de apărare sunt totuși solide în Bahmut, rușii n-au reușit foarte ușor să le demanteleze. Se pare că Rusia va reuși să ia Bahmutul sau ucrainenii vor începe să se retragă strategic.  Ca și comunicare strategică, ucrainenii vor transmite ultimii vestea, ca în cazul Soledar. Comunicarea strategică a Ucrainei este mult mai bună decât cea a Rusiei. În comunicarea Ucrainei nu apar fisuri, rușii se ceartă între ei. Mă aștept ca ucrainenii să comunice ultimii, în cazul în care Bahmutul nu mai este sub controlul lor. Controlând Bahmutul, controlezi anumite linii de comunicare în perspectiva unei viitoare ofensive. Prin Bahmut controlezi șosele, autostrăzi care acum sunt decisive. Bătălia aceasta este inclusiv o luptă de artilerii”, a declarat directorul ISPRI, Dan Dungaciu, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

El explicat în emisiune și când crede că în Ucraina se va începe noua ofensivă, cum s-ar putea desfășura aceasta și care este raportul de forțe din fiecare tabără combatantă:

„Este limpede că acum Ucraina își strânge armele necesare. Ucraina va porni o ofensivă în care să încerce să-i scoată pe ruși din pozițiile în care se află. Tancurile sunt o armă ofensivă. Ca Ucraina să câștige are nevoie de o proporție de 1 la 8. Trebuie scoși din luptă un număr foarte mare de soldați ruși. Nu poți face asta când lupta este statică. Ucraina obligatoriu are nevoie de ofensivă ca să-i scoată pe ruși din dispozitiv. Alternativa la ofensiva Ucrainei este înfrângerea Ucrainei. Orice armistițiu cu prezența trupelor ruse pe teren ar însemna victoria Rusiei. Ucraina se bazează pe 300 de tancuri și, tehnologic, pe o armată dincolo de capabilitățile tehnologice ale Rusiei. Rușii pregătesc 150.000 de soldați, țarul i-a chemat la luptă. Așa a făcut și Stalin. Ofensiva de primăvară va fi între o armată a Ucrainei mult mai bine dotată și 150.000 de soldați ruși. Vor fi 5000 de soldați ruși la 1 tanc occidental nou primit de Ucraina. Ofensiva de primăvară va fi o bătălie de alt tip. Să vedem ce strategie va avea câștig de cauză. Jocul la egalitate nu este permis ucrainenilor. Ei trebuie să câștige. Egalitatea este bună doar pentru ruși. O a doua șansă a ucrainenilor nu cred că va mai fi, ca sprijin occidental. Occidentul riscă să intre într-o oboseală ucraineană. O a doua ofensivă va ridica problema costurilor până la succes. Am sentimentul că Ucraina mai are o singură șansă, mai are de tras o singură carte. Cea mai plauzibilă situație este ca Ucraina să ajungă într-o poziție atât de puternică încât să facă Rusia să cedeze. Ucrainenii trebuie să ajungă undeva ca să facă rușii să se oprească. Rușii nu se vor pune la masa negocierilor dacă Ucraina nu-i va forța să o facă”

Recomandări

SUSPECTUL E ARESTAT
LARA NU VREA LA SENAT
SUA NU ÎNCHIDE GUVERNUL
ÎNCEP CONSULTĂRILE
UNDE MERGI LA BRUNCH
REVOLUȚIA AJUNGE ÎN CAPITALĂ

Poate Occidentul să ofere garanții securitate Ucrainei, fără a o accepta în NATO și fără a pune în pericol statele membre din alianța militară? Specialistul în comunicare strategică, Dan Dungaciu, a răspuns în emisiunea OFF/OnTheRecord și la această întrebare:

„Memorandumul de la Budapesta n-a fost tehnic o garanție de securitate pentru că nu avea implementare. Documentul Rasmussen – Yermak a fost pus pe masa președintelui Ucrainei din 2022. Ipoteza este că Ucraina nu va intra imediat în NATO iar pentru drumul parcurs are nevoie de garanții de securitate. Filosofia acelui document este că se face din Ucraina un Israel. Va fi atât de înarmată, încât oricine se gândește să atace Ucraina va cumpăni de 2 sau de 3 ori. Mecanismul înseamnă garanții militare de securitate și sancțiuni economice care s-ar putea declanșa automat. Documentul este revoluționar din punct de vedere al gândirii militare din regiune. Este primul document care discută securitatea regională a estului Europei fără prezența Rusiei. Noi de 30 de ani n-am avut niciun document care să vorbească despre securitatea estului Europei fără Rusia. Acel document nu le dă ucrainenilor garanția obținerii de armă nucleară. Kievul a strâmbat din nas. Occidentul garantează Ucrainei prezența unor capabilități militare și strategice care să descurajeze”.

Un război este ușor să-l începi, dar cel mai greu este să-l termini. Directorul ISPRI, Dan Dungaciu a explicat pentru Aleph News și în ce impas a ajuns acum conflictul militar din Ucraina:

„Războiul se va termina undeva între ideile: Rusia nu câștigă, Ucraina nu pierde. Orice negociere de pace cu trupele ruse pe teren este o victorie a Rusiei.

Rusia ar avea pachetul de control pe integrarea în UE și NATO a Ucrainei și Republicii Moldova, ceea ce-și dorea. Ucraina nu poate recunoaște că teritoriile controlate de ruși sunt parte a teritoriului Federației Ruse. UE are cazul Ciprului în care a eșuat. Ucraina n-are cum să se integreze în UE dacă are teritorii pe care nu le controlează. Federația Rusă reușește să creeze un buffer pe formula conflictelor înghețate. Este strategia geamantanelor fără mâner: stai lângă geamantan că nu poți să mergi cu el mai departe. Blinken a sugerat în dezbaterea WSJ că SUA vor ajuta Ucraina să-și recupereze teritoriile de dinainte de 24 februarie 2022. Ce înseamnă ce a zis Farid Zakaria: Herson și Zaporojie –le dăm ucrainenilor, Donbasul și Crimeea – rușilor. Problema este dacă vrea și Grivei. Rusia n-are niciun mecanism legal și juridic prin care să dea teritoriile înapoi, ele trebuie să fie pierdute. Ucraina trebuie să facă ofensivă de primăvară încât să-l convingă pe Putin măcar să cedeze Herson și Zaporojie. Chestiunea este să-i învingi pe ruși pe teren ca să-i obligi să cedeze la masa verde. Rușii vor trebui să fie obligați, ei nu vor ceda ușor aceste teritorii pentru pace. Rușii au capacitate militară mai ieftină și prelungesc presiunea pe Occident. Pe termen mediu, Federației Ruse îi convine un război de uzură”.

China a propus un așa zis „plan de pace”. Ce joc face China și de ce Occidentul nu schimbă strategia sancțiunilor nefuncționale, Dan Dungaciu a oferit și aici o serie de răspunsuri:

„Experții Occidentali au prognozat că PIB-ul Rusiei se va prăbuși cu 10%. Analizele pe sancțiuni au ajuns la cel mai înalt nivel. Întrebarea este: cum s-a putut greși în halul acesta? În cazul sancțiunilor este un eșec al expertizei fabulos. A fost pusă presiune pe Europa ca să facă sacrificii și să se prăbușească Rusia. După prognozele FMI și Băncii Mondiale, în 2023 Rusia va avea creștere economică. A fost biciuită populația europeană iar prognozele au fost un eșec: cine plătește? Finanțiștii spun că Rusia a rezistat pentru că a lucrat bine banca Rusiei. Rușii și-au găsit alternative care au infirmat radical ipoteza că occidentul este în centrul lumii. În acest război, noi am constatat că lumea nu este Occidentul. Occidentul este o parte a lumii iar Ucraina, așa cum a zis India, este o problemă locală, nu a lumii. Vestul și restul începe să se așeze, să se miște, dar nu pe scaunele pe care noi le-am acordat. India, Brazilia, Argentina, Israelul, Arabia Saudită, China, Indonezia – toate sunt state care își gândesc relația cu războiul din punct de vedere al interesului național. Problema este că Federația Rusă și-a găsit alternative. URSS a fost ruptă de China și, la 50 de ani, suntem la o întoarcere de 180 de grade. Donald Trump a spus că războiul din Ucraina nu e al SUA. pentru că dacă va fi așa, o să îi împingem pe ruși în brațele Chinei. În ultima vreme, China a fost trasă în istorie. China este ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. China nu mai poate gândi pe termen lung, așa cum era obișnuită. China a ieșit pe scenă cu acest plan de pace. Planul de pace al Chinei n-are legătură nici cu Rusia, nici cu Ucraina, ci doar cu interesele Chinei. China spune totul și nu spune nimic. Asta este strategia ei. China a ieșit cu un plan de pace pentru ea. China, pentru că n-are încredere în america, susține Rusia. Și asta nu pentru că iubește Rusia. China se gândește că, dacă Rusia cade, urmează ea. În planul de pace totul este despre China și interesele ei. China nu va permite să vină un președinte pro-occidental în Federația Rusă. Cea mai mare frontieră a Chinei ar fi cu un stat partener al NATO. China este singurul membru al Consiliului de Securitate ONU care are un plan de pace. Planul de pace al lumii este pentru restul lumii care nu vrea război. Ei vor ca secolul XXI să nu fie occidental. China vrea să fie liderul vocilor care vor să dea o lecție a occidentului prin intermediul Federației Ruse. China gândește: ei au distrus globalismul, eu vreau să-l refac. Globalismul a fost un eșec strategic al Occidentului”.

Ucraina are o miză teritorială, în timp ce Rusia pune preț pe populație. Dan Dungaciu a explicat în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News cât de importante dar și adânci sunt cele două școli de gândire în acest război:

„Americanii în Vietnam au câștigat pe teren și au pierdut la televizor. Acum s-ar putea să fie invers: victoriile s-ar putea să fie date pe televizor. De aceea, acum în război trebuie cucerită narațiunea. Obsesia populației este una veche a Rusiei. Strategia militară a Rusiei este apărarea adâncă: trebuie să pui cât mai multă distanță între tine și Occident. Rusia nu-și poate permite ca NATO să vină foarte aproape de ea pentru că nu se mai poate apăra. Rusia are o obsesie cu demografia, crede că ea îi pe ruși mai slabi. E cel mai dramatic moment: reconstrucția Ucrainei o faci cu oameni. În Ucraina există fenomenul „russkiy mir” care este pe teren. O parte din populație își negociază inclusiv geografia. Problema securității este una obsesivă pentru omul ex-sovietic. Oamenii încep să negocieze: cine îmi dă pensia peste 10 ani? cine îmi securizează viitorul? Toate cazurile de adopție de copii pleacă din obsesia demografică a Rusiei. Rusia vrea să întoarcă curba declinului demografic. Demografia este esențială în geopolitică: vedeți în Israel cum a lucrat. Cei care s-au dus în Rusia nu sunt șanse să se întoarcă. Câștigul demografic pe care Rusia îl are în război nu e contabilizat de nimic. Rusia a luat o țară, a luat oameni, resurse. Ucraina pierde resurse”

În ceea ce privește Republica Moldova, Dan Dungaciu, specialist în problemele regiunii dar și în problemele de război informațional și de comunicare strategică, susține că problema Chișinăului este în primul rând cu „slăbiciunea de sine”:

„Republica Moldova este în primul rând în război cu slăbiciunea de sine. Ilan Șor care finanțează aceste proteste n-a reușit să fie judecat definitiv. Slăbiciunea internă în Republica Moldova este profundă. Rusia n-are cum să ocupe militar R. Moldova că n-are pe unde. Transnistria este un coșmar strategic al Chișinăului. Chișinăul nu dorește să dea vreo permisiune Ucrainei să intre în Transnistria pentru că nu poate gestiona situația. În R. Moldova nu există un pericol de război, există o presiune internă a oligarhilor fugiți în perspectiva alegerilor”.