• Sancţiunile impuse de Marea Britanie şi de UE l-au obligat să scoată la vânzare clubul de fotbal Chelsea, să traverseze cu două superiahturi în largul mării pentru a se refugia în Turcia.
  • În ultima lună, el a zburat între Moscova, Israel şi Turcia, ajutând la medierea discuţiilor.
  • La ultima rundă de discuţii dintre Rusia şi Ucraina, care a avut loc marţi la Istanbul, Abramovici a stat alături de delegaţia rusă şi a discutat cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan.

De la începutul anului, oligarhul a pierdut 3 miliarde şi jumătate de dolari şi a coborât pe locul 9 în rândul celor mai bogaţi oligarhi ruşi. „Negociatorul” a făcut naveta, în ultimele săptămâni, între Kiev, Istanbul şi Moscova. Sancţionat de Marea Britanie, aflat pe lista „ticăloşilor” din Uniunea Europeană, Abramovici este, deocamdată, în afara listei personajelor ruseşti aflate în vizorul Statelor Unite. A pierdut trei miliarde şi jumătate de dolari de la începutul anului şi a scăzut pe locul 8 în rândul oligarhilor ruşi, cu o avere de 14,4 miliarde, potrivit Bloomberg.

Lăudat de ucraineni

Mihail Podoliak, şeful delegaţiei ucrainene, îl laudă pe rus: „Rolul lui Abramovici este fundamental, ca şi cel al delegaţiilor. Dacă nu am fi avut un astfel de mediator, ne-ar fi fost mult mai greu să stabilim această comunicare”. Dar ce face mai exact magnatul rus? „El se ocupă de logistica confruntărilor dintre părţi care au inevitabil o atitudine rece între ele”, este explicaţia lui Podoliak, care a adăugat apoi: „Moderează procesul de negociere, astfel încât să nu existe neînţelegeri de fond având în vedere că o parte spune una. lucru şi celălalt poate a înţeles greşit ». Iar purtătorul de cuvânt al lui Putin, Peskov, a explicat la rândul său că Abramovici „asigură anumite contacte între partea rusă şi cea ucraineană”, chiar dacă nu face parte din delegaţii.

De 20 de ani prieten cu Putin

În ultimele săptămâni, oligarhul a făcut naveta între Kiev, Istanbul şi Moscova. L-a cunoscut pe Zelensky, cu care împărtăşeşte religia evreiască şi originile ucrainene (mama lui era din Ucraina). A vorbit de mai multe ori faţă în faţă cu Putin, cu care are o relaţie excelentă de 20 de ani. Ucrainenii spun că a ajutat la deschiderea coridoarelor umanitare pentru civili din oraşele asediate, chiar dacă în mai multe cazuri ruşii nu au respectat angajamentele luate. A rezolvat problema Belarusului: ucrainenii nu au vrut să meargă în ţara lui Lukaşenko la întâlniri, tot din cauza dificultăţilor logistice, iar ruşii nu au fost de acord să vorbească pe Zoom. Roman a fost cel care i-a pus pe toţi de acord, găsind o modalitate sigură de a organiza teleconferinţe, aşa cum a spus negociatorul ucrainean David Arakhamia.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Cum a rezolvat scandal Potanin-Deripaska

Pe de altă parte, de ani de zile Abramovici a fost cunoscut printre oligarhii ruşi drept „vrăjitorul negocierilor”. Mai ales că, în 2008, a reuşit să pună capăt ceartei violente care izbucnise între Vladimir Potanin şi Oleg Deripaska, coproprietari ai Norilsky Nikel. Cei doi nu au fost de acord cu privire la repartizarea profiturilor companiei. A intervenit, a vorbit cu unul şi cu altul, i-a liniştit, a găsit o soluţie. Drept recompensă, i s-a permis să cumpere 5% din gigantul mineralelor rare, în timp ce acţiunile erau scăzute din cauza disputei. Pacea a fost anunţată, stocul a crescut şi Abramovici a reuşit să-şi revândă pachetul cu un profit mare. Fler de afaceri, acelaşi care i-a caracterizat întreaga viaţă, împreună cu capacitatea de a înţelege cum funcţionează mecanismele de stat ruseşti şi cum să se mişte printre rechinii financiari.

Rămas orfan la 3 ani

Începuturile nu au fost într-adevăr foarte promiţătoare, având în vedere că deja rămăsese orfan la vârsta de 3 ani în 1969 şi fusese adoptat de un unchi în oraşul Ukhta din nordul îndepărtat al Rusiei europene. După ce a urmat institutul industrial şi apoi Universitatea de petrol şi gaze, deja în anii optzeci a început să facă afaceri de vânzare de jucării din plastic. Marele salt pe piaţa hidrocarburilor a venit odată cu înfiinţarea AVK în 1991, când URSS s-a prăbuşit. Se spune că a făcut primii bani reali cu un lot de motorină care a dispărut în mod misterios. În 1992, împotriva lui Abramovici a fost deschis un dosar penal pentru furtul a 55 de tancuri de cale ferată încărcate cu motorină care părăsiseră oraşul Ukhta şi nu ajunseseră niciodată la Moscova. Dar, magistraţii nu au continuat cu acuzaţiile.

Afacerile cu Berezovski

La scurt timp după ce Abramovici s-a trezit făcând afaceri cu Boris Berezovski, oligarhul a fost găsit mai târziu mort în baia sa din Londra, în 2013. Cei doi au intrat în încredere, tânărul Roman şi experimentatul Boris, care avea deja contacte foarte strânse cu anturajul preşedintelui Boris Elţin. Au făcut afacerile vieţii în 1995, pe vremea marilor privatizări.

Berezovski, care controla TV Ort, a fost lăsat afară. Se spune că într-o singură noapte, în schimbul unei mite, oficialii guvernamentali au pus laolaltă diverse rafinării şi companii mici pentru a crea un gigant petrolier nou-nouţ pe care să-l vândă oligarhului. Sibneft a fost scos la licitaţie şi adjudecat companiilor conduse de Berezovski şi Abramovici. O altă companie care dorea să participe a fost exclusă, iar Sibneft şi-a schimbat proprietarul pentru puţin peste cei 100 de milioane de dolari, care au constituit baza de licitaţie. Un chilipir, în condiţiile în care, conform calculelor experţilor, compania valora 2,7 miliarde de dolari. 10 ani mai târziu Abramovici l-a vândut lui Gazprom pentru 13,1 miliarde.

Cearta pe Sibneft

Boris şi Roman s-au certat apoi pe Sibneft şi au ajuns în faţa unui judecător britanic, în 2011. Abramovici s-a ocupat în ultimii ani de diverse investiţii, Chelsea şi, mai ales, după ce spun cei care îl cunosc, de artă şi caritate. A creat o galerie, Garage, împreună cu ultima sa soţie, Daria Zhukova. A făcut donaţii către muzeului Holocaustului din Israel şi diferitelor organizaţii evreieşti. Atât de mult încât mulţi au cerut administraţiei americane să nu-l sancţioneze pe Roman. De la preşedintele Zelenski până la diverse asociaţii din întreaga lume.