- Niculescu: Prioritatea zero a României este apărarea teritoriului său.
- Niculescu, la instalarea ministrului Apărării: Marea Neagră era odată o zonă liniştită.
- Ștefan-Radu Oprea (PSD) a preluat mandatul de Ministru al Apărării Naționale.
- Nicușor Dan îi cheamă la CSAT pe noii miniștri să vorbească de securitatea la Marea Neagră.
Astăzi se văd foarte clar cele două Românii. O nouă dronă, pătrunsă nedetectată în spațiul aerian al României, s-a prăbușit pe un teren agricol din comuna Robeasca, din județul Buzău, unde a fost descoperită de un localnic care a sunat la 112 și a alertat autoritățile locale, în timp ce populația din estul și nordul județului Tulcea și-a început ziua cu o nouă alertă aeriană.
La polul opus, l-ai văzut pe premierul Luca Niculescu, care a participat la preluarea mandatului de ministru al Apărării de către Ștefan Radu Oprea, unde a precizat că prioritatea zero a României este apărarea teritoriului, dar nu a oferit nicio soluție la incursiunile tot mai dese ale dronelor pe teritoriul României.
Mâine, Nicușor Dan convoacă Consiliul Suprem de Apărare a Țării, la o săptămână după atacarea celor două nave din apropierea portului Sulina, în apele teritoriale ale României.
De ce nu a fost drona detectată de Ministerul Apărării?
Drona descoperită în județul Buzău a avut o traiectorie destul de periculoasă și a ajuns la aproximativ 150 de kilometri de graniță. Localnicul care a descoperit-o, fost militar, a afirmat că era vorba despre o dronă militară și că aceasta nu avea explozivi la bord.
Drona ar fi avut o anvergură a aripilor de 2,5 metri, ceea ce indică posibilitatea să fi fost un model rusesc Gerbera sau Shahed 136. Totuși, informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru identificarea exactă a aparatului.
Drona a ajuns la aproximativ 20 de kilometri de orașul Buzău, care are peste 120.000 de locuitori, și la 100–120 de kilometri de marginea Bucureștiului, fără să fie detectată. Nu se știe dacă aparatul s-a prăbușit în ziua descoperirii sau dacă se afla pe teren de mai mult timp.
Principala problemă a României este incapacitatea de a detecta dronele, pe fondul lipsei echipamentelor necesare. Politicienii și liderii militari nu acordă suficientă atenție amenințării reprezentate de drone.
România a semnat anul acesta contracte pentru echipamente militare în valoare de peste 10 miliarde de euro, cea mai mare sumă înregistrată până acum pentru astfel de achiziții. Cu toate acestea, peste 95% dintre echipamentele contractate nu au legătură cu războiul dronelor.
Această situație arată o diferență între problemele reale de securitate cu care se confruntă România, inclusiv la Marea Neagră, la Gurile Dunării, de-a lungul graniței fluviale și în interiorul teritoriului, și prioritățile unor lideri politici, civili și militari în privința achizițiilor de echipamente.
Nicușor Dan îi convoacă pe noii miniștri la CSAT pentru discuții despre securitatea la Marea Neagră
Ședința CSAT riscă să aducă aceleași mesaje care nu răspund problemelor reale de securitate, fără soluții concrete pentru combaterea amenințării reprezentate de drone.
Ministrul Oprea a vorbit despre crearea unui hub european civil la Marea Neagră. Existența unui astfel de centru nu înseamnă însă automat o capacitate mai bună de detectare a dronelor.
O altă propunere vizează mutarea în România a unui centru NATO din Turcia sau organizarea activității acestuia prin rotație. România nu are însă un plan și obiective clare pentru combaterea amenințării reprezentate de drone.
Prioritatea trebuie să fie detectarea dronelor. Fără această capacitate, România nu poate combate eficient astfel de amenințări. Prin programul SAFE, România a achiziționat doar 12 radare, deși sunt necesari și alți senzori pentru identificarea aparatelor fără pilot.
Problema nu ține de costurile acestor echipamente, care sunt reduse, ci de lipsa unei viziuni privind apărarea împotriva dronelor. Detectarea lor ar trebui să devină o prioritate a discuțiilor din CSAT, însă există riscul ca acest subiect să nu fie abordat nici după alte 10–20 de ședințe.
După identificarea dronelor, România are nevoie de un centru de comandă și control care să coordoneze intervenția sistemelor de lovire. Următoarea etapă presupune utilizarea unor mijloace de neutralizare, nu doar a avioanelor care lansează rachete de peste 500.000 de euro pentru a doborî drone care costă câteva zeci de mii de euro.
Este necesară și instalarea unor sisteme de apărare la sol și pe nave, având în vedere amenințările existente pe Dunăre și la Marea Neagră. România are nevoie de o abordare integrată a războiului dronelor, nu de intervenții izolate.
Actuala abordare a României este simplistă. Autoritățile ridică două aeronave, care pot lansa rachete împotriva unei drone doar dacă reușesc să o intercepteze și dacă sunt îndeplinite condițiile de siguranță, inclusiv absența riscurilor pentru populația de la sol.
În multe situații, până când avioanele decolează de la Fetești sau de la Mihail Kogălniceanu și ajung în zona în care se află drona, aparatul fără pilot dispare de pe radar sau zboară sub raza de detectare. Astfel, dronele pot ajunge să se prăbușească în județe precum Buzău, Galați sau Vrancea.
România are nevoie de un sistem integrat de apărare împotriva dronelor, însă până acum nu există discuții concrete despre dezvoltarea unei astfel de capacități.
Detectarea dronelor trebuie să reprezinte prioritatea principală a achizițiilor militare. România a semnat deja majoritatea contractelor de achiziție și continuă să cumpere sisteme care nu au legătură cu detectarea dronelor.
