- Ion Cristoiu: Spionarea stă, de la hiţiţi încoace, sub semnul discreţiei. Un tip spionat care ştie că e spionat e ca şi cum n-ar fi fost spionat. Cum să trimiţi să spioneze o ţară precum America ditamai balonul mare cît trei autobuze, sesizabil cît ai clip? Adevăratul spionaj e cel despre care spionatul n-are habar.
- Ion Cristoiu: Un balon stratosferic poate fi doborît la o adică şi cu nişte săgeţi şi, mai ales, fără tam-tam. Ei bine, din doborîrea balonului, Administraţia americană a făcut o Operaţiune militară pompoasă în genul celor din filmele cu salvarea Pămîntului.
- Ion Cristoiu: Războiul din Ucraina se îndreaptă către un conflict mondial. Între SUA şi Occident pe de o parte, între China şi Rusia, pe de alta. Istoricii vor scrie că un balon meteo a dus omenirea la un război mondial. Noi credem că-i invers. Războiul mondial a dus la sacrificarea bietului Balon.
Comentînd filmele americane gen Armaghedon, fabricate sub semnul realismului socialist de la Hollywood pentru a stimula mîndria americanilor ca sînt americani şi nu, să zicem luxemburghezi, am dezvăluit intriga clişeu care le defineşte:
Pămîntul e ameninţat de o catastrofă provocată de izbirea de un asteroid uriaş sau de năvălirea barbarilor de pe alte planete.
Preşedintele american, în astfel de filme bun tată de familie, dar niţel certat cu Prima-Doamnă, îşi asumă salvarea Lumii prin iniţierea unei acţiuni eroice de care numai americanii sînt în stare.
Operaţiunea – arată filmul – e urmărită de toate popoarele şi triburile lumii, de la Poporul Chinez pînă la triburile Berbere.
În acordurile unei muzici de meterhana, Pămîntul e salvat.
Întreg Globul se întoarce spre Casa Albă, ca musulmanii spre Mecca pentru a aduce mulţumiri călduroase Administraţiei şi, evident, poporului american.
Pînă acum, pe tot parcursul operaţiunii, filmul l-a surprins pe Preşedintele american luînd decizii, dînd ordine, mîncînd şi sforăind cu conştiinţa ca tot ceea ce face şi spune se propagă instantaneu şi senzaţional la nivelul întregii planete.
Oricît ne-ar părea de ciudat nouă, europenilor, formaţi la Şcoala lui Descartes, astfel de filme stîrnesc şi întreţin mîndria americanilor de a fi americani, adică ăi mai tare din lume.
Cu un astfel de film prost, prost de ţi se strepezesc dinţii urmărindu-l, poate fi comparată recenta Operaţiune numită Doborîrea balonului chinezesc aşa-zis spion de Forţele Armate Reunite ale Americii.
Întîmplările sînt ştiute.
Un balon stratosferic chinez, mare cît trei autobuze, despre care Beijingul susţine că e un aparat de cercetare meteo deraiat de la traiectorie a fost văzut plutind pe deasupra Americii. Dacă la început preşedintele Joe Biden, aflat într-unul din rarele sale momente de luciditate, a declarat că balonul nu prezintă nici un pericol, inclusiv din punctul de vedere al spionării pămîntului sfînt al Americii, în faza de ceaţă, în care a căzut după, a proclamat balonul un atentat la siguranţa SUA şi, mai grav, o încălcare a suveranităţii teritoriale a Americii. Guvernul chinez a răspuns că balonul nu-i altceva decît un instrument de cercetare meteo care a deviat de la traseu. Administraţia Biden a continuat să susţină că e vorba de un balon spion.
Nu voi intra în controversa dacă balonul a fost trimis de chinezi ca să iscodească starea atmosferică sau ca să spioneze capacităţile militare ale SUA. Toţi specialiştii înclină să dea crezare Chinei. Şi nu pentru că nu cred China în stare de spionarea SUA, ci pentru că:
1) Mijloacele de spionare au depăşit demult nivelul baloanelor şi nu numai în cazul Chinei, dar şi în cel al Burkinei Faso.
2) Spionarea stă, de la hiţiţi încoace, sub semnul discreţiei. Un tip spionat care ştie că e spionat e ca şi cum n-ar fi fost spionat. Cum să trimiţi să spioneze o ţară precum America ditamai balonul mare cît trei autobuze, sesizabil cît ai clip? Adevăratul spionaj e cel despre care spionatul n-are habar.
Să admitem însă că administraţia Biden s-a întors, prin Joe Biden, la atmosfera secolului trecut, cînd copiii alergau după fluturi şi se uitau la desenele animate produse de Disney. Un balon stratosferic poate fi doborît la o adică şi cu nişte săgeţi şi, mai ales, fără tam-tam.
Ei bine, din doborîrea balonului, Administraţia americană a făcut o Operaţiune militară pompoasă în genul celor din filmele cu salvarea Pămîntului. Iată cum sună declaraţia secretarului de stat al Apărării, Lloyd Austin:
„În această după-amiază, la ordinul preşedintelui Biden, avioanele de luptă americane de la Comandamentul de Nord al SUA au doborît cu succes în spaţiul aerian american de deasupra Carolinei de Sud, un balon spion de mare altitudine, lansat de şi aparţinînd Republicii Populare Chineze (RPC). Acesta a fost folosit de către RPC în încercarea de a monitoriza instalaţiile strategice de pe continentul american. Balonul a fost doborît deasupra apelor teritoriale ale SUA. Preşedintele Biden a ordonat miercuri doborîrea balonului spion de îndată ce sarcina respectivă putea fi finalizată fără riscuri nejustificate pentru viaţa americanilor”.
„La ordinul preşedintelui”, „avioanele de luptă americane” „au doborît cu succes”.
Parcurgînd declaraţia ai crede că Forţele Armate ale SUA s-au angajat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu o armată de farfurii zburătoare.
Impresia de lume a lui Svejk umblînd cu fulmicotonul e adîncită şi de Joe Biden care a mulţumit aviatorilor americani, felicitîndu-i pentru eroismul lor.
A fost numai infantilism de preşedinte care la venerabila vîrstă de 80 de ani se dă în vînt după bătălii cu soldaţii de plumb?
Fireşte că nu.
Secretarul de Stat Antony Blinken urma să facă o vizită la Beijing pe parcursul căreia urma să se întîlnească cu preşedintele Xi. Vizita se anunţa ca istorică. Blinken ar fi fost primul secretar de stat care avea să se întîlnească, în ultimii şase ani, cu preşedintele Chinei şi primul dintre secretarii de cabinet al lui Biden care vizitează China.
Prin notele sale o astfel de vizită, urmînd discuţiilor dintre Xi şi Biden din noiembrie trecut, la Bali, ar fi avut indiferent de rezultatele de culise un ecou planetar crucial.
China, deşi în alianţă cu Federaţia Rusă, a jucat la două capete în chestiunea Războiului din Ucraina. Deşi provocările americane au pus la îndoială prudenţa Chinei, preşedintele Xi a căutat să nu afişeze prea tare relaţia sa apropiată cu Vladimir Putin. La rîndu-i, administraţia Biden, angajată total în Războiul cu Federaţia Rusă, a întreţinut imaginea unei Chine care n-a trecut definitiv de partea Rusiei. Una dintre strategiile americane în Războiul cu Moscova constă în cultivarea, prin intermediul presei occidentale, a imaginii unei Rusii izolate sau pe cale de a fi izolată. În această strategie, vizita lui Blinken la Beijing ar fi avut un rol hotărîtor. Întreaga presă occidentală ar fi proclamat izolarea totală a Rusiei prin părăsirea de către marele aliat China. Care aliat se giugiuleşte cu America.
La puţin timp de la ivirea balonului chinez deasupra Americii, Antony Blinken a anunţat că, în semn de protest faţă de acţiunea agresivă a Chinei, nu mai merge în China. Umflarea ridicolă a doborîrii Balonului s-a vrut astfel o justificare a deciziei dar şi un semnal de înrăutăţire bruscă a relaţiilor americano-chineze.
E limpede că de la un moment dat Afacerea Balonul Spion a devenit pretext pentru administraţia americană să renunţe la vizită.
E limpede că semnificaţia Balonului a fost exagerată violent de la un moment dat. Dar chiar dacă ar fi fost de spionaj, Balonul nu putea duce prin el însuşi la renunţarea spectaculoasă la o vizită care se anunţa crucială pentru îmbunătăţirea relaţiilor chino-americane.
La rîndu-i, China a supralicitat semnificaţia doborîrii Balonului. Mult mai important, China în loc să-şi exprime regretul că un incident minor e folosit ca pretext pentru anularea unei vizite istorice, a declarat că vizita nu era bătută în cuie.
Putem presupune astfel că renunţarea la vizită luînd drept pretext balonul a convenit ambelor părţi.
Cea mai interesantă de vizită era partea americană. Vizita ţinea de strategia izolării Rusiei prin îmbunătăţirea relaţiilor dintre China şi America.
De ce-a renunţat America la vizită?
E de presupus că secretarul de stat avea deja semnele că vizita ar fi fost un dezastru, că partea chineză s-ar fi dat peste cap pentru a-şi arăta ostilitatea. Se vorbeşte deja de o vizită a lui Xi la Moscova, în februarie 2023. Dacă această vizită ar fi deja perfectată, China n-ar avea nici un interes să se apropie, fie şi ca imagine, de SUA. Ar suna ca dracu pentru alianţa dintre China şi Rusia prefaţarea vizitei lui Xi, o vizită spectaculoasă, consfinţind oficial alianţa dintre cele două puteri, vizita americanului Blinken. Vladimir Putin ar fi fost astfel lipsit de imaginea că Rusia nu e singură, că are de partea sa în acest Război, dus acum cu America, Marea Chină.
Renunţarea la vizită, exagerarea incidentului care a fost doborîrea ţine de o schimbare în politica niţel ambiguă dusă pînă acum de China în relaţia cu Federaţia Rusă şi cu America. Dacă s-a decis deja vizita la Moscova, cărţile sînt date pe faţă. Alianţa cu Federaţia Rusă devine oficială. Războiul din Ucraina se îndreaptă către un conflict mondial. Între SUA şi Occident pe de o parte, între China şi Rusia, pe de alta. Istoricii vor scrie că un balon meteo a dus omenirea la un război mondial.
Noi credem că-i invers.
Războiul mondial a dus la sacrificarea bietului Balon.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro