Ion Cristoiu: Drama din amor, mai tare decât adoptarea Constituţiei

• Ion Cristoiu: În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
• Ion Cristoiu: În tot acest timp, Adunarea Deputaţilor a votat o nouă Constituţie (în 26 noiembrie 1923), considerată „nulă” de către Opoziţie; Guvernul liberal Ionel Brătianu a adoptat Pachetul de legi economice, prin care se înfăptuia Programul Prin noi înşine!
• Ion Cristoiu: Nici unul dintre aceste evenimente, rămase în Istoria Patriei, n-o interesează pe domnişoara Anny, nebună de durere c-a lăsat-o numitul Militeanu, funcţionar din Comerţ. Şi nici pe cititorii celor două mari ziare, Dimineaţa şi Universul ( despărţite de politică, dar unite de suferinţele domnişoarei Anny).

Scrie Dimineaţa în numărul de luni, 10 noiembrie 1924:

„IMPRESIONANTA DRAMĂ DIN BRĂILA

O DOMNIŞOARĂ DESCARCĂ DOUĂ FOCURI REVOLVER ASUPRA IUBITULUI SĂU ŞI APOI SE SINUCIDE.

Brăila, 8. – O impresionantă dramă s-a petrecut azi dim. la orele 11 jum. în str. Ştefan cel Mare 265.

D-na Anny Bally, de o frumseţe rară, în etate de 22 ani, întreţinea de mai multă vreme relaţiuni amoroase cu tînărul Natan Militeanu, de 26 ani, de profesiune funcţionar comerţ.

Din cauza geloziei, Anny îşi propuse să se răzbune pe iubitul ei, care o înşela.

Azi dimineaţă pe cînd Militeanu venise la ea, Anny profită de ocazie că erau singuri şi, după o discuţie violentă, a luat un revolver «Browning», pe care-l avea într-un sertar, şi a descărcat asupra sa două focuri rănindu-l grav.

Nefericitul tînăr a căzut într-un lac de sînge.

Criminala, crezînd că Militeanu a murit, a îndreptat revolverul asupra ei, trăgîndu-şi un glonte în piept.

Moartea i-a fost fulgerătoare.

La zgomotul produs de detunătura armei, au alergat vecinii.

Spectacolul era înfiorător.

Camera plină de sînge iar copurile celor doi tineri întinse pe pardoseală.

Autorităţile, în frunte cu procurorul d. Berbeciu şi inspectorul poliţienesc Parizescu, au sosit imediat la faţa locului şi au dispus transportarea cadavrului nefericitei Anny Bally la morgă, iar pe Militeanu la spital.

Anny, a lăsat două scrisori, ceea ce dovedeşte că era decisă să comită disperatul act încă mai dinainte.

O scrisoare era adresată prietenei sale Anny Schvartz, iar a două «către cei ce-mi sînt dragi şi aproape de mine».

În această scrisoare, ea cere iertarea şi arată cu amănunţime cauzele cari au determinat-o să facă actul disperat.

Zguduitoarea dramă a produs o profundă impresie în întregul oraş unde tineri erau bine cunoscuţi.

Anny Bally era singurul sprijin al familiei sale numeroase“.

Universul din 12 noiembrie 1924 consacră dramei un spaţiu mult mai larg:

„În jurul dramei amoroase din Brăila

Ancheta în privinţa dramei amoroase petrecute în ziua de 8 Noembrie în localitate şi a cărei eroină este d-ra Anny Bally nu s-a terminat încă. Din informaţiile pe cari le-am cules reiese că d-ra Bally întreţinea relaţiuni de dragoste cu tînărul Nathan Militeanu încă de acum 5 ani jumătate, pe cînd locuiau amîndoi pe str. Rahovei, unde îi despărţeau doar cîteva case.

Anny Bally, fată serioasă şi foarte frumoasă, prinsese o adîncă simpatie pentru tînărul Militeanu. Cu timpul această iubire devenise atît de cordială, încît tînăra aspira să aranjeze o căsnicie cu tînărul Militeanu. Acesta, văzînd că legăturile de dragoste iau un caracter serios, a căutat ca să se debaraseze de iubita lui cu timpul. Sîmburele geloziei se sădise în inima Annei. La mici intervale surveneau certuri şi scene pline de reproşuri. Într-una din zile, Militeanu, profitînd de acest fapt, mărturisi iubitei sale că se va retrage, urmînd să se logodească cu o tînără fată cu avere. Desnădăjduită că va fi părăsită, tînăra fată a căutat prin diferite mijloace să-l readucă la sentimente mai bune pe iubitul ei. Toate silinţele au rămas însă zadarnice. Acum un an, Anny a încercat să se sinucidă prin strangulare, iar acum în urmă să se otrăvească. Militeanu aflînd despre aceste încercări, a revenit lîngă iubita lui, dar pentru scurt timp, pentru ca mai tîrziu să găsească un mijloc ca să se debaraseze pentru totdeauna de ea. Totul părea un timp că s-a dat uitării. Anny mărturisea prietenelor ei că va duce o nouă viaţă, dar împrejurările au fost mai tari ca voinţa ei. Tînăra fată nu putea să dea uitării pe acela pe care-l iubise atît de mult În intervalul acesta se iveşte un tînăr pretendent la mîna Annei. Ea nu i-a dat nici un răspuns. Peste puţin timp, tînărul pleacă în America, de unde îi scrie că dacă vrea să devie fericită să-l urmeze. Fie din cauza lipsei de bani, fie că Anny nu putea uita pe Militeanu, n-a răspuns propunerilor lui.

Într-o zi tînăra Anny reuşi să-şi procure un revolver.

Acum cîteva zile a sosit în localitate logodnica lui Militeanu. Anny aflînd şi fiind sigură că partida este pierdută, a încercat să-şi joace ultima carte. Sîmbătă, 8 noiembrie, dimineaţă, pe la orele 8, tînărul Militeanu primeşte un bilet din partea Anei în care îi spune: «Te rog, vino imediat, am să-ţi comunic ceva foarte important, în interesul tău; te aştept Anny».

Militeanu, fără să bănuiască intenţia fostei sale iubite, s-a dus la locuinţa ei din strada Ştefan cel Mare, unde a fost primit imediat. Anny a rugat pe mama ei, care tocmai în dimineaţa aceia venise de la Galaţi, să-i lase singuri, deoarece au de aranjat chestiune serioase. Rămasă singură, Anny i-a reamintit lui Militeanu că are anumite obligaţiuni faţă de dînsa şi dacă este dispus să-şi ţie angajamentul. Acesta nu numai că a refuzat, dar i-a spus Annei că legăturile dintre ei sînt terminate.

Atunci Anny, nebună de durere, a scos revolverul «Browning» şi a tras asupra lui Militeanu, rănindu-l grav. Crezînd că victima a murit, cu aceiaşi armă şi-a descărcat un foc în piept, moarte fiindu-i fulgerătoare.

Starea lui Nathan Militeanu, care se află la spital, continuă să fie foarte gravă. Eri s-a procedat la extragerea glonţului“.

În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste.

În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.

În tot acest timp, Adunarea Deputaţilor a votat o nouă Constituţie (în 26 noiembrie 1923), considerată ”nulă” de către Opoziţie; Guvernul liberal Ionel Brătianu a adoptat Pachetul de legi economice, prin care se înfăptuia Programul Prin noi înşine! ; Toate ziarele scriu despre o nouă afacere de corupţie la nivel înalt: cea a Paşapoartelor; Pe 11 mai 1924, apare un nou partid: Partidul Naţionalist al Poporului, condus de Nicolae Iorga.

Despre aceste evenimente se discută pătimaş în Parlament, în cafenele, ziarele le relatează sub titluri uriaşe, plasate pe prima pagină.

Nici unul dintre aceste evenimente, rămase în Istoria Patriei, n-o interesează pe domnişoara Anny, nebună de durere c-a lăsat-o numitul Militeanu, funcţionar din Comerţ.

Şi nici pe cititorii celor două mari ziare, Dimineaţa şi Universul ( despărţite de politică, dar unite de suferinţele domnişoarei Anny), care cumpără pe rupte şi parcurg febril amplele articole dedicate celor ” două focuri de revolver descărcate asupra iubitului”.

Şi cînd te gîndeşti că mulţi îşi bat capul şi azi cu întrebarea:

De ce nu ies românii la vot?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro