- Ion Cristoiu: Armata Federaţiei Ruse s-a retras din Herson, capitala regiunii cu acelaşi nume, făurindu-şi poziţii de apărare pe malul estic al Niprului. Retragerea a fost justificată prin imposibilitatea de a ţine frontul în faţa ofensivei ucrainene. În aceste condiţii, unei rămîneri pe loc i s-a preferat retragerea, pentru a evita un dezastru.
- Ion Cristoiu: Din punct de vedere militar, decizia a fost bună. S-au salvat – cum susţin oficialii ruşi – mii de vieţi de ruşi. Analiştii militari occidentali s-au grăbit să remarce faptul că Vladimir Putin s-a dovedit mai realist decît Hitler, fie şi pentru că a ascultat opinia militarilor, favorabilă retragerii.
- Ion Cristoiu: Ruşii s-au retras în ordine pe malul estic al Dniprului. E înfrîngerea de la Herson un motiv să încheie războiul plecînd chiar şi din Crimeea? Nici vorbă. Dimpotrivă, e un motiv de a-şi lua revanşa.
Ion Cristoiu: Armata Federaţiei Ruse s-a retras din Herson, capitala regiunii cu acelaşi nume, făurindu-şi poziţii de apărare pe malul estic al Niprului. Retragerea a fost justificată prin imposibilitatea de a ţine frontul în faţa ofensivei ucrainene. În aceste condiţii, unei rămîneri pe loc i s-a preferat retragerea, pentru a evita un dezastru.
În legendara sa carte, Stalingrad, Antony Beevor descrie pe larg momentul în care, după închiderea de către ruşi a cleştelui de la Kalaci (încercuirea Armatei a 6-a ca urmare a spargerii Frontului pe Don şi în Stepa Calmucă, două flancuri apărate de Armata României), Hitler, respingînd sfaturile militarilor, ordonă lui Paulus să rămînă în încercuire, pentru că el va alimenta Armata a 6-a pe calea aerului, după care o va elibera. Paulus însuşi propune o ieşire din încercuire printr-o retragere în forţă spre sud-vest.
Ca urmare a acestui ordin, cea mai mare Armată a Germaniei a fost spulberată de Armata Roşie după un asediu de două luni.
La fel a procedat Hitler şi cu Grupul Lascăr, căzut în încercuire după Lovitura de la Cotul Donului, deşi Mareşalul Ion Antonescu insistase ca Grupului să i se permită ieşirea din încercuire. Aşa a vrut să procedeze şi în cazul Crimeii. Începînd cu Stalingrad, ordinele lui Hitler au rămas neschimbate:
Se rămîne pe loc, chiar riscînd să fie măcelăriţi.
Mulţi istorici militari au criticat această strategie denunţînd-o ca dezastruoasă din punct de vedere militar. Ei i-au reproşat lui Hitler lipsa de elasticitate, scriind că o reatragere strategică era necesară uneori.
Armata Federaţiei Ruse s-a retras din Herson, capitala regiunii cu acelaşi nume, făurindu-şi poziţii de apărare pe malul estic al Niprului. Retragerea a fost justificată prin imposibilitatea de a ţine frontul în faţa ofensivei ucrainene. În aceste condiţii, unei rămîneri pe loc i s-a preferat retragerea, pentru a evita un dezastru.
Din punct de vedere militar, decizia a fost bună. S-au salvat – cum susţin oficialii ruşi – mii de vieţi de ruşi.
Analiştii militari occidentali s-au grăbit să remarce faptul că Vladimir Putin s-a dovedit mai realist decît Hitler, fie şi pentru că a ascultat opinia militarilor, favorabilă retragerii.
A fost însă Hitler un dement cînd a respins propunerea de retragere a Armatei a 6-a din Stalingrad?
Din punct de vedere militar a fost o decizie greşită.
Din punct de vedere politic a fost o decizie corectă.
De la debutul asaltului asupra Stalingradului, Bătălia pentru acest oraş a depăşit rapid hotarele unei simple confruntări militare. Ea s-a mitizat rapid, datorită atît lui Hitler, cît şi lui Stalin.
Pentru Hitler cucerirea Stalingradului a căpătat o valoare simbolică ieşită din comun.
Nu numai pentru că oraşul purta numele lui Stalin, dar şi pentru pînă la Stalingrad, în cadrul ofensivei de vară, nemţii au avansat sute de kilometri cîntînd în timp ce Armata Roşie se retrăgea în derută. În aceste condiţii, cucerirea Stalingradului părea pentru Hitler floare la ureche. Şi nu numai pentru Hitler, dar şi pentru o lume întreagă; inclusiv aliaţii ruşilor – americanii şi englezii – erau convinşi că Armata Roşie va fi aruncată peste Volga.
Şi pentru Stalin apărarea Stalingradului avea o valoare simbolică ieşită din comun.
Nu numai pentru că oraşul purta numele lui Stalin, dar şi pentru că era ultimul oraş înainte de a începe Rusia asiatică. Nu întîmplător, luptătorilor de la Stalingrad li s-a vîrît în cap gîndul că dincolo de Volga nu mai e nimic . Stalingradul era pentru Stalin momentul de curmare a degringoladei ruseşti. Armata Roşie o luase la fugă spre Est. Undeva trebuia să se oprească şi să se întoarcă cu faţa la nemţi şi să-i înfrunte.
Asemănător s-au petrecut lucrurile şi cu Bătălia pentru Herson.
Din punct de vedere militar, retragerea poate fi considerată un succes pentru ruşi.
Din punct de vedere politic e un dezastru.
Unul asemănător dezastrului care ar fi fost retragerea Armatei a 6-a de la Stalingrad.
Hitler a sperat că Armata lui Paulus va rezista pe poziţii.
N-a rezistat.
A capitulat.
Dacă ea se retrăgea de la început din încercuire pentru Hitler n-ar mai fi fost o asemenea speranţă.
Ca şi Bătălia pentru Stalingrad, Bătălia pentru Herson a depăşit hotarele unei bătălii militare în cadrul unui război.
Pentru Volodîmîr Zelinski şi, mai ales, pentru liderii occidentali alungarea ruşilor din Herson era vitală din punct de vedere politic. Un eşec în recucerirea Hersonului ar fi fost catastrofal pentru susţinerea lui Zelenski de către Occident. Să nu uităm că, începută la finele lui August 2022, contraofensiva ucraineană nu înregistrase, după trei luni, nici un succes important.
Kilometrii pătraţi recuceriţi în Est au devenit o Victorie copleşitoare doar în urma unei manipulări grosolane din partea Presei Occidentale. Recucerirea unui oraş atît de mare vizat de ruşi chiar din debutul Războiului creează toate condiţiile pentru ca Volodîmir Zelenski să respingă orice sugestie de a negocia teritorii contra păcii. Liderilor occidentali le creează condiţiile pentru a-i trimite lui Zelenski arme, bani, oameni sub acoperire de ucraineni. Unei posibile bombăneli a cetăţeanului din Occident pe tema sacrificiului cerut de dragul ucrainenilor i se va răspunde că acest sacrificiu merită.
Ucrainenii au dovedit că-i pot înfrînge pe ruşi, aruncîndu-i în mare.
O semnificaţie ieşită din comun a avut bătălia şi pentru Vladimir Putin. Hersonul e capitala regiunii Herson, anexată de Moscova prin Lege la Federaţia Rusă. Decizia de anexare a teritoriilor ucrainene a schimbat radical termenii Războiului. Printr-o asemenea decizie Vladimir Putin a dezvăluit că scopul Războiului a fost anexarea a 20% din teritoriile ucrainene. O dată declarat prin lege teritoriu rusesc, Hersonul nu mai putea fi obiectul unor negocieri cum s-a crezut un timp. Ceva în genul, Am cucerit Hersonul, vi-l dau înapoi dacă ne lăsaţi Crimeea sau chiar şi Donbasul. O dată devenit teritoriu rusesc, Hersonul trebuia apărat ca teritoriu naţional. Toate acestea erau luate în calcul de occidentali, care se gîndeau neliniştiţi la ce sînt în stare ruşii cînd e vorba de teritoriul lor naţional. Şi cu toate acestea a fost cedat. Lovitura de imagine a fost spectaculoasă:
1) Un oraş pe care Putin a anunţat că-l va apăra la fel cum ar fi apărat Moscova a fost cedat fără lupte ucrainenilor.
Ce-şi spun occidentalii?
Păi dacă Vladimir Putin a cedat atît de uşor Hersonul, de ce n-ar face-o şi în cazul tuturor teritoriilor anexate, ba chiar şi în cazul teritoriilor care aparţin Rusiei de multă vreme?
2) Retragerea n-ar fi avut nici un impact politic dacă în faţa Lumii s-ar fi războit cu Ucraina Belarusul sau Kazahastanul. Din punct de vedere al imaginii, aproximativ legale. Deşi Rusia se bate cu întreg Occidentul în imaginea publică ea se bate cu Ucraina.
Şi dat fiind că Rusia e ditamai Imperiul, Războiul a primit semnificaţia unei confruntări între David şi Goliat.
3) Rusia a început războiul cu imaginea de una dintre cele mai mari puteri militare de pe glob. De decenii o uriaşă parte a Bugetului merge la Armată.
Păi ce fel de Armată e asta care se retrage fără să lupte dintr-un oraş considerat ca ţinînd de Federaţia Rusă?
4. În teritoriile ocupate numeroşi oameni, inclusiv ucraineni, au colaborat cu ruşii. Retragerea pe malul estic al Niprului i-a lăsat pradă răfuielilor din partea ucrainenilor. Se va spune că unii au fost evacuaţi în Rusia. Da, dar ei trăiau de atîta timp în Herson. Toate celelalte teritorii ocupate beneficiază de colaboratori din rîndurile ucrainenilor. Acestora li se adaugă ruşii din aceste teritorii, care se luptă de ani cu ucrainenii, şi pentru care s-a pornit Războiul. Mai sînt aceştia entuziaşti în a colabora cu Armata Rusă după ce au văzut cît de uşor i-au vîndut Rusia?
S-a vorbit în ultima vreme, din motive care-mi scapă, că după Herson se poate ajunge la o încheiere a Războiului.
Ce prostie!
Sau mai degrabă, ce manipulare!
Cum să se aşeze la masa negocierilor Volodimîr Zelenski după recucerirea Hersonului? Chiar şi ucrainenii care ar fi vrut să se ajungă la pace s-ar împotrivi.
Ei au fost convinşi că imposibilul e posibil:
Ruşii pot fi alungaţi din toate teritoriile, inclusiv din Crimeea.
Americanii ar fi nişte idioţi dacă, după această dovadă că ruşii pot fi înfrînţi, ar pune capăt Războiului. Dimpotrivă, victoria de la Herson îi face să intensifice ajutorul dat lui Zelenski. Şi chiar să fie şi mai duri cu Federaţia Rusă, după ce a văzut o lume întreagă că nu-i nimic de capul marii ei Armate.
Ruşii s-au retras în ordine pe malul estic al Dniprului.
E înfrîngerea de la Herson un motiv să încheie războiul plecînd chiar şi din Crimeea?
Nici vorbă.
Dimpotrivă, e un motiv de a-şi lua revanşa.
Dacă nu şi-o iau mai ceva decît au făcut-o după sabotarea podului din Crimeea, va mai fi Rusia o putere temută, chiar dacă nu iubită.
Sînt toate condiţiile ca Hersonul să fie un moment de cotitură în Războiul dintre Rusia şi Ucraina.
Nu în sensul unei apropieri a Păcii, ci în sensul unei escaladări a Războiului.
A unei escaladări şi a unei prelungiri.
Pe un deceniu, cel puţin.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro