Ion Cristoiu: Legendara Catedrală Ortodoxă Rusă din Nisa prinsă în Războiul ruso-ucrainean

• Ion Cristoiu: Mai mult decît Baden Baden, Nisa e un loc legat de Istoria Rusiei. Aici venea să-şi petreacă iernile, alungaţi şi de viforniţa din Rusia ţaristă, lumea bună din Rusia ţarilor, urmînd exemplu familiilor ţariste, desigur. La Nisa am vizitat în ultima călătorie (cea din 2019) Catedrala Ortodoxă Rusă, unul dintre cele mai căutate obiective turistice de pe Coasta de Azur.
• Ion Cristoiu: Din 1923, Catedrala a aparţinut Asociaţiei Culturale Ortodoxe din Nisa (ACOR). Lăcaşul e revendicat însă de Federaţia Rusă în cadrul politicii angajate de Vladimir Putin. La capătul unui lung şir de procese, Federaţia Rusă obţine cîştig de cauză.
• Ion Cristoiu: Cînd s-a pus problema primelor sancţiuni date Rusiei pentru declanşarea Războiului, în Nisa au prins să circule zvonuri despre o eventuală confiscare de către statul francez a Catedralei ruse. (…) Cel puţin pînă acum Franţa n-a confiscat celebra Catedrală Ortodoxă Rusă de la Nisa. Mai e timp însă.

Mă întrebam într-un text anterior de pe cristoiublog.ro despre ce se întîmplă cu toţi ruşii de la Baden Baden acum, în plină rusofobie mondială.

 Pînă la aflarea răspunsului, pot spune cîte ceva despre ruşii de la Nisa.

Mai mult decît Baden Baden, Nisa e un loc legat de Istoria Rusiei. Aici venea să-şi petreacă iernile, alungaţi şi de viforniţa din Rusia ţaristă, lumea bună din Rusia ţarilor, urmînd exemplu familiilor ţariste, desigur.

 La Nisa am vizitat în ultima călătorie (cea din 2019) Catedrala Ortodoxă Rusă, unul dintre cele mai căutate obiective turistice de pe Coasta de Azur. Am transcris la vremea respectivă impresiile stîrnite de vizită:

„Multele anunţuri şi firme în limba rusă din Nisa mă îmboldesc să văd neapărat Catedrala Ortodoxă Rusă din oraş. E trecută pe toate hărţile şi comentată de toate ghidurile. Din ele aflu că a fost ridicată pe vremea lui Nicolae al II-lea şi că, după Revoluţie, avocaţii francezi au cerut confiscarea Catedralei în schimbul datoriilor pe care Rusia nu le-a mai achitat după victoria bolşevicilor. Catedrala e pe strada Nicolas II. Şi fără să recunoşti bulbii stilului rusesc, îţi dai seama că e o afacere a Maicii Rusii după cicloturismele care-i aduc pînă aici pe vizitatori, după limba rusă pe care o auzi în jur şi după cîinii uriaşi, caucazieni, care răspund la comenzile în ruseşte date de june ce doar rusoaice pot fi, pentru că francezii preferă cîini mici, piticănii, ce mai încolo şi-ncoace.

Intru în hol. Aici mă aşteaptă două surprize:

– E interzis fotografiatul. După ce dau o raită prin biserică, încredinţat c-o fac degeaba (nu-mi mai amintesc nici o biserică, din multele vizitate de a lungul anilor), reuşesc din hol să trag o imagine. Pe şest, evident.

– Un sector cu suveniruri, administrat de o tînără femeie, îmbrobodită, cum sînt toate persoanele feminine care lucrează în biserici ortodoxe, mă îmbie cu două cărţi. Oricum le-aş fi cumpărat. Sînt cărţi importante pentru mine, interesat cum sînt de tema Ruşii la Nisa, tratată, după cum îmi dau seama din Caietul anterior, şi în 2005, la prima vizită:

a. Cathédrale Saint-Nicolas de Nice, o broşură despre catedrală.

La întoarcerea la hotel, mă apuc s-o citesc. Reţin pledoaria înverşunată pentru stilul rus, prezent în arhitectura Catedralei.

b) Nice – La «Petite Russe», de Nikita Ionnikoff. Coperta a IV-a ni-l descrie pe Nikita Igorevici Ionnikoff drept un rus din tată-n fiu la Nisa. Din zicerea lui aflu că «a făcut studiile, ca majoritatea copiilor de emigranţi ruşi la Lycée du Parc-Impérial din Nisa».

Îmi sar în ochi ultimele rînduri:

«O dată ajuns la pensie, m-am implicat în viaţa catedralei ruse din bulevardul Ţarevici susţinînd reîntoarcerea sa la Biserica Ortodoxă a Rusiei, participînd ca trezorier al Asociaţiei amicilor Catedralei Saint-Nicolas de Nice.»

Catedrala rusă din Nisa, cea mai mare după catedrala din Moscova, unul dintre obiectivele turistice de prim rang din capitala Coastei de Azur – am văzut şi mulţi turişti americani venind s-o vadă – a fost subiect de controversă şi de proces. Din 1923, Catedrala a aparţinut Asociaţiei Culturale Ortodoxe din Nisa (ACOR). Lăcaşul e revendicat însă de Federaţia Rusă în cadrul politicii angajate de Vladimir Putin. La capătul unui lung şir de procese, Federaţia Rusă obţine cîştig de cauză. Urmează o ţigăneală creată de Asociaţia care refuză să dea cheile catedralei lui Nicolai Ozolin, noul rector, numit de Patriarhia de la Moscova. Trebuie să intervină Tribunalul de Mare Instanţă din Nisa, care dă termen ACOR să dea cheile în termen de şapte zile. După acest termen, se va plăti pe zi o amendă de 6000 de euro. Pe 15 decembrie 2011, cheile sînt remise autorităţilor ruse. Porţile se redeschid vizitatorilor începînd cu 1 iulie 2012. Intrarea e acum gratuită. După opinia mea asta a salvat Catedrala. Nikita Ionnikoff a fost de partea lui Putin în această dispută. Îl va fi recrutat acum FSB-ul sau era mai demult al KGB?

 Nu mă interesează. Mă interesează doar amănuntele despre ruşii la Nisa şi mai ales despre Catedrala Ortodoxă Rusă de la Nisa.

Despre inaugurarea Catedralei, autorul notează:

«Pe 18 decembrie 1912 s-a procedat cu mare pompă la inaugurarea catedralei care va lua numele de Sfîntul Nicolae Taumaturgul. Preşedintele acestei ceremonii va fi ducele de Leuchtenberg, care va sosi la catedrală într-o maşină decapotată alături de primarul Nisei, generalul Goiran. Toată colonia rusă era prezentă, precum şi reprezentaţi ai familiei imperiale. Personalităţile din Nisa nu au ratat această sărbătoare şi chiar şi o mare parte a populaţiei a asistat –, din curiozitate. Ceremonia religioasă va fi celebrată de către Mgr Trifon Turkestanov, episcop auxiliar de Dimitrov (în regiunea Moscova), delegat de Sfîntul Sinod. El va fi asistat de protopopi de la Paris, Florenţa, Wiesbaden, Geneva, Marsilia, Menton şi Nisa. După ceremonia religioasă, personalităţile s-au reunit în faţa catedralei pentru discursuri. Mai întîi, muzica municipală şi Uniunea corală au interpretat Viaţa pentru ţar de Glinka, apoi imnul naţional rus şi în sfîrşit Marseieza. Dintre discursuri trebuie reţinut cel al protopopului Seghei Liubimov pentru latura lui vizionară:

„Atunci cînd edificiul va fi terminat şi cînd se vor ridica într-un parc superb cupolele lui grandioase, cu sclipitoarele lor cruci aurite; atunci cînd va răsuna chemarea solemnă a clopotelor; atunci, odată cu ortodocşii, străini din alte confesiuni vor veni să asiste la serviciul nostru religios, să se bucure împreună cu noi de cîntecele sacre în onoarea Dumnezeului Gloriei. Artişti şi specialişti vor veni să admire şi să studieze frumuseţea formelor arhitecturale specific ruseşti; vor putea împrumuta din plin din ele fără a-şi abandona tradiţiile occidentale.”

Sărbătorirea se va termina cu un dejun oficial cu 50 de invitaţi, prezidat de ducele de Leuchtenberg la hotelul imperial de pe colina Piol. Această catedrală rămîne ca ultimul cadou facut de familia imperială rusă oraşului Nisa. Reprezentînd cea mai frumoasă operă de artă religioasă ortodoxă din lumea occidentală, ea este monumentul cel mai vizitat al oraşului Nisa.»

Din aceeaşi carte aflu şi amănunte senzaţionale despre catedrală:

«Catedrala din Nisa va avea chiar un miracol al său, care va fi considerat de către un mare număr de credicioşi ca o manifestare a bunătăţii divine şi a protecţiei lui Dumnezeu pentru comunitatea rusă de la Nisa. Ţareviciul Nicolae adusese de la Sankt-Petersburg în bagaje o icoană reprezentîndu-l pe Sfîntul Nicolae Miraculosul. În timpul cît a agonizat, ea a fost aşezată deasupra patului lui. După ce a murit, ea a fost încredinţată bisericii din strada Longchamp. Cînd s-a terminat construirea capelei comemorative, această icoană şi-a găsit locul deasupra portalului de intrare al edificiului. După 40 de ani de expunere la soare, culorile ei au devenit atît de închise încît imaginea ei era de nerecunoscut. A fost depusă deci în spatele iconostasului noii Catedrale. A rămas acolo timp de 20 de ani şi, pe 22 mai 1935, sărbătoarea patronului Sfîntul Nicolae, s-a observat faptul că imaginea devenea tot mai clară şi că vechea pictura începea să reapară. Încet-încet, timp de cîteva zile, icoana revenea aproape la aspectul iniţial şi a ajuns să-şi recapete întreaga strălucire a frumuseţii ei fără să fi avut loc vreo intervenţie umană. Ea va fi obiectul unei devoţiuni speciale.»”

Aşa am scris cînd am vizitat a doua oară Nisa, şi prima oară Catedrala Ortodoxă Rusă, în mai 2019.

Ca şi în cazul Baden Baden, era normal să mă întreb cum arată atmosfera de la Catedrală în zilele Războiului din Ucraina? Ne răspunde un reportaj din Le Monde, 26 martie 2022, apărut sub titlul „Nice la russe rattrapee par la guerre de Putin”:

„Grilajul e întredeschis, dar nu se pune problema să intre oricine. O mînă de cerberi, umerii pătraţi şi părul ras, unii cu walkie-talkie în mână, stau de pază. Din când în când, după ce prin geamul coborît s-au schimbat cuvinte, câteva maşini intră cu zgîrcenie. Un Bentley gri înregistrat în Rusia, două sedanuri moldoveneşti, un Porsche Cayenne francez şi chiar o furgonetă neagră intrigantă, cu geamuri colorate şi o placă ucraineană. Sosesc, de asemenea, şi pietoni. Femeile care intră în incintă poartă un batic. De la Bulevardul Nicolas-II şi Bulevardul Tzarewitch, situat la câţiva paşi de gara Nisa, puteţi vedea, prin barele gardului, o grădină frumoasă, nişte palmieri şi, ridicându-vă capul, cele cinci bulbi verzi de smarald ale Catedralei Sf. Nicolae.

Principala clădire ortodoxă rusă din Nisa, o mică bijuterie arhitecturală inaugurată în 1912, este unul dintre cele mai vizitate monumente din oraş. Aproape 200.000 de turişti şi credincioşi merg acolo în fiecare an. Intrarea este liberă. Dar pe 13 martie, prima duminică a Postului Mare, cunoscută sub numele de «triumful Ortodoxiei», locul arată ca Fort Knox. Cinci tineri studenţi din Texas, veniţi în excursie la Nisa în weekend, sînt îndepărtaţi.

Gardienii sunt conduşi de un bărbat în treizeci de ani, mai puţin solid decât ei, cu părul negru dat pe spate. El deţine un detector de metale. Şi confirmă, smerit, dar ferm, că nu poate exista nici o trecere pentru carduri de presă. «Aici sîntem pe teritoriul Rusiei», explică el. Înainte de a adăuga, câteva momente mai târziu: «Este o proprietate privată rusească. Iar biserica e categorică – imposibil de primit jurnalişti. Din motive de securitate. Când Ambasada Rusiei dă instrucţiuni, este imposibil să le ocoliţi. Fără jurnalişti, fără turişti.»”

Cînd s-a pus problema primelor sancţiuni date Rusiei pentru declanşarea Războiului, în Nisa au prins să circule zvonuri despre o eventuală confiscare de către statul francez a Catedralei ruse.

Plecînd de la aceste zvonuri site-ul Nice-Matin a consacrat ediţia din 1 martie 2022 a rubricii Question de Sasha întrebării:

„Poate Franţa să confişte biserica rusă din Nisa ca parte a sancţiunilor anunţate?

Bună ziua Sasha,

Este una dintre comorile de la Nisa. Catedrala Sf. Nicolae, cunoscută sub numele de «Biserica Rusă», este cea mai mare catedrală ortodoxă din afara Rusiei. Această bijuterie a fost mult timp în centrul unei bătălii juridice între Asociaţia Religioasă Ortodoxă Rusă (Acor) şi Federaţia Rusă. Dezbaterea a fost în cele din urmă soluţionată de instanţa care a atribuit catedrala de pe bulevardul Nicolae al II-lea Federaţiei Ruse.

Deci, poate Franţa să confişte această proprietate ca parte a sancţiunilor anunţate împotriva Rusiei?

Răspunsul este nu.

În primul rînd, confiscarea imobilelor este în prezent doar în curs de examinare, după cum a anunţat ministrul Economiei, Bruno Le Maire, luni, 28 februarie.

În al doilea rînd, dacă Franţa decide cu privire la «confiscarea proprietăţilor imobiliare, iahturilor şi maşinilor de lux»”.

Cel puţin pînă acum Franţa n-a confiscat celebra Catedrală Ortodoxă Rusă de la Nisa.

Mai e timp însă.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro