- Nouă morți descoperiți într-o groapă comună, în spatele unui fost sediu al Securității din Caransebeș: unul din ei, aruncat pe burtă, cu mâinile legate la spate.
- Căutarea victimelor comunismului, scoasă din lege tocmai când „dreapta” vine la putere.
- Cadavrele au fost descoperite de către o echipă condusă de istoricul Marius Oprea, potrivit MEDIAFAX.
La Caransebeș, în plin centrul orașului, nu departe de parc, ascunsă privirilor, se află o curte interioară, în spatele Cercului Militar. În acest loc, din care se aude tumultul orașului, am descoperit în ultimele două zile, alături de colegii mei arheologi de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din cadrul ”Fundației ”Doina Cornea” nouă victime ale terorii și torturii Securității anilor ’50. VIDEO AICI
Advertisment
Căutarea victimelor comunismului, scoasă din lege tocmai cînd ”dreapta” vine la putere
Cei nouă morți se adaugă altor 12, descoperiți într-o campanie anterioară, desfășurată în 2019, cînd atît eu, cît și Gheorghe Petrov, șeful echipei de arheologi (compusă din Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza și Paul Scrobotă), mai lucram încă la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. La începutul anului trecut, noua conducere instalată la cîrma IICCMER nu numai că a ”scăpat” de noi, dar în numele ”corectitidinii politice” a primit și executat dispoziția (de la Cotroceni, după cum am înțeles din ”sursele” mele de la cel mai înalt nivel, din palatul Victoria), ca în cadrul instituției să nu se mai desfășoare investigații, în căutarea victimelor comunismului.
Cercetările pe care le-am inițiat în 2006, după ce am fondat Institutul de investigare a Crimelor Comunismului au deranjau pe mulți, de-a lungul anilor. În primul rînd, pe securiști, care n-au tăria să-și privească victimele în găvanele ochilor. Apoi, pe politicienii din siajul lor, ori pe cei care-i ascultă. Și nu în ultimul rînd, pe cei care consideră crimele comunismului drept o concurență ”incorectă politic” la adresa Holocaustului. Așa s-a făcut că am trăit regretul să văd că, de cîte ori ”dreapta” ajunge la putere, aceste cercetări de descoperire a victimelor comunismului sînt scoase din sfera preocupărilor statului, chiar de politicienii care se revendică urmași ai unui partid istoric, cel liberal, ai cărui lideri au sfîrșit în temnițele comuniste.
Recomandări
Primul a făcut-o Traian Băsescu, la doi ani de la ”condamnarea comunismului”. Al doilea este Klaus Iohannis, care după ce și-a instalat ”guvernul său” și-a mutat și fosta consilieră Alexandra Toader de la CNSAS la IICCMER; la o lună de la operațiune, eu și Petrov am fost puși oe liber, iar programul de arheologie a victmelor comunismului a fost sistat, exact ca în vremea lui Băsescu.
Dacă și-a închipuit cineva că o să renunț la căutarea și găsirea victimelor comunismului numai pentru că așa vrea ”statul”, s-a înșelat. Și prima, și a doua oară am înființat Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, în cadrul unor entități non-guvernamentale: de astă dată, în cadrul onorantei Fundații ”Doina Cornea”, al cărei președinte e Leontin Iuhas, fiul acesteia (și vicepreședinte am fost ales eu). Leontin este prezent pentru prima oară în viața lui alături de noi, la asemenea cercetări în căutarea victimelor comunismului, pe care Fundația le finațează, prin colecte publice. Prin el, și mama sa, Doina Cornea, ne veghează.
Scena crimei – întregul Banat
În acest an am fost din nou ajutați, de la persoane juridice, precum Fundația Mînăstirii ”Sf. Prooroc Ilie” din Bocșa, pînă la persoane fizice (doctorul american de origine română Cristian Răchitean, Ion Stepanescu, Ioan Cojocaru, directorul Casei de Cultură din Caransebeș), ori mulți anonimi, cei care au donat cîte o sută-două de lei la Fundația Doina Cornea ”pentru săpături”. Grație lor, am putut relua invstigațiile la Caransebeș, unde suprizele ascunse în pămînt au fost mari.
Am săpat, ca și în 2019, cu ajutorul unui miniescavator închiriat cu ora, o secțiune de 10 metri lungime și lată pe doi, paralelă cu aceea deschisă cu doi ani în urmă, pe latura de sud a blocului ”cadrelor militare”, construt în 1975. La vremea respectivă, arheologul Richard Petrovski a găsit oseminte umane, dar la cererea Miliției și-a ținut gura: mormintele nu erau medievale, așa cum bănuise, ci dintr-un alt Ev Mediu – cel al anilor ’50. Informațiile domnului Petrovski ne-au dat posibilitatea să descoperim, așa cum povestește șeful echipei de arheolgi, Gheorghe Petrov, în interviul acordat în exclusivitate MEDIAFAX, vicrimele Securității, îngropate nu departe de locul în care și-au aflat sfîrșitul – sediul Comandamentului Uncic al MAI din Caransebeș.
Comandamentul Unic, care reunea unități operative ale Securității, Miliției și din Trupele de Securitate a fost stabilit, prin ordin transmis telegrafic de către generalul Pintilie Gheorghe către colonelul Coloman Ambruș, șeful Regiunii Timișoara a Securității Poporulu: ”Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului. Cabinet Director, Nr.11.816/21 ianuarie 1949. Vă facem cunoscut că, începînd cu ziua de 22 ianuare 1949, se formează în oraşul Caransebeş un Comandament Unic. În faţa acestui Comandament Unic se pun o serie de sarcini, pe care D-ta, Tov.Ambruş, le cunoşti de cînd s-a discutat la Bucureşti, sarcini ce revin atît trupelor Jandarmeriei MAI (ulterior truoele de Securitate – n.n.), cît şi organelor de Securitate”.
Întreaga zonă a Banatului sudic a fost împînzită de trupe, care au împînzit satele, au arestat mii de oameni, bănuți că-i sprijnă pe ”partizani” și mai apoi au executat, în noaptea de Rusalii a anului 1951, aproape 50.000 de țărani bănățeni. Ordinul citat, pe care l-am găsit în arhivele fostei Securități, mai arăta: ”Tovarăşul General Ion Bejenaru, Comandantul zonei, va aduce un plan de acţiune pe care va trebui să-l prelucraţi împreună. Comandamentul Unic este organul care conduce întreaga operaţiune de pe teritoriul fixat. Nici o operaţiune nu va putea fi luată, atît de organele de Securitate, cît şi de celelalte organe fără să ştie una de cealaltă, atît în ce priveşte operaţiunile pentru prinderea bandelor teroriste, cît şi a celor de evacuare a chiaburilor, a deblocaţilor, a elementelor suspecte”. Se prefigura astfel începutul deportărilor masive, din anul 1951.
Ordinul mai stabilea: ”În ceea ce priveşte colaborarea dintre organele componente ale Comandamentului Unic, aceasta trebuie să fie cît mai strînsă, o înţelegere cît mai deplină , pentru ca nu cumva să se execute operaţiuni grăbite, care să dea greş sau să producă în sînul populaţiei agitaţii contra organelor ce execută aceste operaţiuni, datorită acestor lipsuri. De felul cum vă veţi îndeplini sarcinile trasate depinde rezultatul operaţiunilor, iar reuşita lor nu va avea decît să ridice prestigiul Securităţii, bastionul înaintat, apărătorul libertăţilor clasei muncitoare din RPR, care luptă pentru făurirea cu un ceas mai devreme a societăţii socialiste. General Locotenent de Securitate, Pintilie Gheorge”.
Alte crime, aceeași criminali
La Caransebeș s-a realizat, în urma acestui ordin, începînd din ianuarie 1949, o amplă concentrare de forțe represive. Cu ocazia operațiunilor militare desfășurate în zona de acțiune a Comandamentului Unic Caransebeș, de a cărui coordonare directă se ocupa chiar șeful Securităii, generalul Pintilie Gheorghe, s-au efecutuat peste 1.000 de arestări, dintre care aproximativ o zecime erau mebmbri capturați vii ai grupurilor de rezistență din munți, sau fugari izolați.
Deși numele multora dintre ei apare în rapoartele Comandamentului Unic Caransebeș către Serviciul Bande al Securității, ei nu se mai regăsesc în registrele penitenciare ale perioadei, cu evidența persoanelor condamnate la moarte sau la diferite pedepse cu închisoarea. Foarte probabil, unii din cei 21 de morți găsiți de noi în centrul orașului Caransebeș, în spatele clădirii care adăpostise Comandamentul Unic al MAI sînt unii dintre ei. Provenea probabil din toată zona Banatului de sud, transformat de acest Comandament într-o imensă scenă a crimei.
Dacă victimele sînt anonime, cel puțin pînă la finalizarea anchetei penale, condusă de procurorul miliar colonel Radu Ilina, cu care am colaborat excellent, ca și acum doi ani, numele unora dintre călăii lor le cunosc. Le-am și pus la dispoziția colonelului Ilina. Din Comandamentul Unic Caransebeș făceau parte maiorii Dicescu, Rizescu, Kling Zoltan, Irinca Ion, Hauberger Vasile, Teodorescu Marcel din Securitate, ide la Trupe și Miliție lt.col. Olteanu Gheorghe, maiorul Corpaciu Pamfil, căpitanii Corciova Ion, Lăcătuș Ion, Chioreanu Ion, Hamza Petru, Mihăilescu V. Gheorghe, Sabău N. Ștefan, Trandaf Narcis, Rednic Vasile (detașat la Caransebeș, după ce se remarcase în Bihor, unde a împușcat 7 partizani).
Am mai găsit în arhivele fostului Comandament Unic Banat al MAI numele a nouăsprezece tineri ofțeri și subofițeri de la Securritate, Trupe de Securitate și Miliție (pe care le- pus la dispoziția Parchetului Miltar) care ”s-au remarcat în muncă”, adică în arestările la miez de noapte ale țăranilor bănuiți că i-ar sprijini pe partizani, în schingiurirea pînă la moarte sau împușcarea unora dintre ei, ca și deportarea țăranilor bănățeni în Bărăgan, din 1951.
Sînt crime care acum nu mai se citesc, doar pe hîrtie. Se citesc în găvanele goale,ale morților, pe care i-am găsit în acest an și la Caransebeș, le vom mai găsi și la Periprava, cît și în alte locuri în care vom mai căuta, cu sprijinul tuturor celor care donează cîte o sută de lei ”pentru săpături”, la Fundația ”Doina Cornea”. Simt mulțumirea acestor morți, că au fost găsiți și că istoria lor, pe care comunismul și post-comunismul (”liberal”!) caută să o împiedice să vadă lumina, face totuși primul pas spre ea și spre buna rînduială a lucrurilor, în care crima e crimă și vinovăția ei nu poate fi ștearsă sau ascunsă.
Partenerii noștri