În prima carte de memorii a lui Joe Biden (cea din 2007, cu titlul „Promises to Keep” – traduceți cum vreți – și subtitlul „Despre viață și politică”) există două pasaje la care mă tot gândesc de când am urmărit aproape live întâlnirea președintelui Nicușor Dan cu „magistrați și alți actori din sistemul judiciar privind funcționarea justiției, independența magistraților și mecanismele privind cariera magistraților”.
Iată pasajele (ambele în capitolul 8, “Tranziții”):
„Jimmy Carter era un om foarte politicos, un om cu principii. Dar n-a fost suficient. Atunci mi-am dat seama, pentru prima oară, că poate fi periculos să încerci să instruiești un președinte abia după ce intră în funcție”.
„Să știți, domnule senator (sfatul era din partea iscusitului consultant politic John Martilla, în 1980, n.m.) că nu ar trebui să candidați la președinție, pentru că, teoretic, ați putea să câștigați. Întrebarea pe care trebuie să v-o puneți este de ce ați candida la funcția aceasta și ce veți face când veți ajunge președinte. N-ar trebui să candidați până nu aflați răspunsurile (…)”.
