Profesorul Alfred Bulai: „Filosofia noastră a rămas din comunism: dezvoltare = beton. Dezvoltarea înseamnă resursă umană. Betonul nu aduce plus valoare, omul aduce plus valoare!”

Diana Nechita

2 ani ago

„Ce șansă are copilul dvs când profesoara de română este agramată? (…) Cum poate să fie un curier la Guvern mai bine plătit decât un profesor?”
„Situația dramatică a profesorului a crescut în timp și din cauza mișcărilor sindicale”
„Pe măsură ce a trecut timpul, politicienii și societatea au luat-o în direcții complet diferite”
„Un militar nu este cel mai bun garant al ideii de democrație și transparență”
„Avem o intelectualitate publică curajoasă, n-am văzut intelectualii mari din România să zică ceva de profesori. Intelectualii strălucesc prin absență”
„Este cel mai trist dacă vreți pentru lumea profesorală faptul că președintele este un fost profesor”
„Nu veți spune mare lucru despre mandatele lui Iohannis peste 10 ani”
„Rocada este în avantajul PSD. România poate să împrumute bani în neștire. Se rușinează și Nuțu Cămătaru la ce dobânzi împrumută țara bani”
„Ciolacu în acest moment conduce de facto, în mare parte, Guvernul. Dl. Ciolacu știe să iasă și să vorbească ca și cum ar fi în Opoziție, ca și cum noi conducem țara”
„În general, oamenii nu vor politicieni de vârf la Președinție”
„Naționalismul în România are o cotă de 15-20%. AUR a crescut numai din cauza guvernanților. AUR are o resursă umană slabă. Este naționalism de stadion”
„Dl. Drulă e un băiat foarte simpatic, dar dacă-l vede lumea pe stradă nu știe cine este”
„PNL poate fi picaj dar se poate recalibra schimbând conducerea. Partidele se gândesc acum dacă au locomotive să-i tragă în sus în alegeri”

„Cadrele didactice au rămas cu salariile cele mai mici din tot sistemul bugetar. Vina este a tuturor guvernanților, mișcarea sindicală este slabă. Liderii sindicali ar mai trebui schimbați după 20-30 de ani, nu mai merge ca în anii ‘90. Lumea este împărțită. Sunt și unii care înjură la greu profesorii. Sindicaliștii au ajuns la zero capital de încredere și de simpatie, nu mai există prestigiu. Sistemul are o mie de probleme, nu numai salarizarea profesorilor. Filosofia noastră a rămas din comunism: dezvoltare = beton. Dezvoltarea înseamnă resursă umană. Betonul nu aduce plus valoare, omul aduce! Profesorul agramat de limba română va fi agramat și cu wc în școală. Ne mândrim ca în comunism cu vârfurile. Meditațiile sunt un fals învățământ particular (…) Sunt două lumi paralele, evident. Și în România sunt două lumi paralele. E o zonă bogată care n-are nicio treabă. Sunt părinți care nu sunt îngrijorați, și au dat copiii la școli private, plătesc meritații. Și e o Românie care nu prea vorbește. Iar dacă vorbește, nu ascultă nimeni. Întrebarea este: la nivelul profesorilor ce probleme sunt. Ce șansă are copilul dvs când profesoara de română este agramată? Îmi povestea un decan că studenții cei mai buni nu vor să rămână în facultate. Când intri pe piață, ai salarii mult mai mari. Resursa umană calificată este atrasă și în funcție de veniturile pe care le poți oferi. A venit la Guvern și am angajat o doamnă profesoară cu studii superioare, pe poziția de curier la Guvern, doar pentru că avea 100 de lei la salariu. Cum poate să fie un curier la Guvern mai bine plătit decât un profesor? Situația dramatică a profesorului a crescut în timp și din cauza mișcărilor sindicale. Pe măsură ce a trecut timpul, politicienii și societatea au luat-o în direcții complet diferite. Politicienii nu sunt interesați aproape deloc de reacția oamenilor. PNL și PSD pot să facă orice, în Parlament nu contează, au majoritate. Când auzi de un program de la Cotroceni înseamnă că acela va fi cel mai văduvit. Ipocrizia arată de fapt că trăim într-un stat în care ideea de viitor și de dezvoltare reală nu prea contează. Contează sistemul de forță și Justiția. Au fost niște lupte extraordinare pentru imunizarea totală a Justiției. Noi cetățenii ne putem da cu părerea oricând despre orice proces din Justiție. Justiția nu e deasupra oamenilor, ea trebuie să deservească oamenii. Avem un număr aberant de mare de oameni în servicii, un indicator al incompetenței. Când Ciucă a fost propus prim ministru, au fost câteva voci din PNL care s-au oripilat. Le-a trecut repede. Un militar nu este cel mai bun garant al ideii de democrație și transparență. Dacă discutați cu oameni din partide, sunt revoltați toți, dar nu public. Avem o intelectualitate publică curajoasă, n-am văzut intelectualii mari din România să zică ceva de profesori. Intelectualii strălucesc prin absență. În aceste momente vedem tarele societății. Reactivitatea publică este mică pentru că în România a murit speranța. Oamenii obișnuiți spun că nu vor reduce pensiile speciale. Oamenii au încăpătat această experiență negativă tristă, nu mai au rezonanță”, a declarat profesorul Alfred Bulai, Directorul Departamentului Sociologie al Facultății de Științe Politice, din cadrul SNSPA, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Alfred Bulai a analizat în emisiune poziționările președintelui Klaus Iohannis dar și realizările mandatelor sale:

„O fi fost traficul mai liber și președintele ajuns la Sibiu mai repede. Replicile dl. Iohannis sunt de regulă nefericite în diferite contexte. Este cel mai trist dacă vreți pentru lumea profesorală faptul că președintele este un fost profesor.

Te așteptai la un anumit gen de empatie, să fie aplecat un pic asupra problemelor. Dl. Iohannis este un foarte bun alergător: de câte ori e o problemă, este în afara spațiului în care se întâmplă problema. Este o chestie de neeleganță să nu încerci să mediezi lucrurile ca să le dinamizezi. Un președinte are acest rol de mediere. Este un balet care s-a mai făcut în România: profesorii vor primi mărunțiș, firimituri, dăm câte ceva, nimic semnificativ. Pentru studenți este ultima opțiune să fie profesori. Ai nevoie de alți lideri ca deschidere intelectuală și profesorii trebuie să încerce să vadă care e capacitatea sindicatelor de a negocia real (…) Iohannis a început foarte bine. Și-a aranjat grădina la Cotroceni. Președinția este altceva decât o primărie. Sibiul este mai mic decât orice sector din București. Consilierii trebuie să fie mai deștepți decât tine, că de aceea sunt consilieri pe domenii. În sufletul lui a vrut să-l imite pe Băsescu, fără să poată să fie Băsescu, un jucător. I-a adus pe PNL unde au ajuns. N-a existat niciun proiect al lui Iohannis. Băsescu a avut niște proiecte, unele proaste rău, dar măcar a avut proiecte. Nu veți spune mare lucru despre mandatele lui Iohannis peste 10 ani. (…) Indiscutabil, mai slab este K.Iohannis (n.r față de Emil Constantinescu). CDR n-a fost o guvernare atât de proastă, pe cât de proastă a fost imaginea. Este vorba de frustrarea relativă. Oamenii sunt frustrați când au așteptări înalte și trăiesc mai prost decât așteptările lor. CDR a venit pe o așteptare senzațională și normal că oamenii au fost dezamăgiți. Băieți mafioți au făcut super-afaceri pe la spatele lor. Pe vremea aceea, PDSR lăsase țara în piuneze rău de tot. Constantinescu a avut naivitățile lui: n-a știut cum să lucreze cu Sistemul, n-a știut să facă politică. Constantinescu n-a fost un Președinte strălucit, nici el era pregătit ca să fie Președinte. Constantinescu a demarat procesul pentru NATO și UE. Pe vremea lui Iohannis, n-a început nimic”.

Directorul Departamentului Sociologie al Facultății de Științe Politice, din cadrul SNSPA, Alfred Bulai, a vorbit în OFF/OnTheRecord și despre avantajele și dezavantajele rocadei guvernamentale:

„Rocada este în avantajul PSD. România poate să împrumute bani în neștire. Se rușinează și Nuțu Cămătaru la ce dobânzi împrumută țara bani. Nu se erodează puterea atât de repede. Nu este chiar atât de tranșantă diferența. PSD și PNL nu le este rău, așa cum le este acum. Domnul Ciucă, dacă părăsește Guvernul, părăsește și PNL. Proiectul multora este să recâștige partidul – PNL. PSD a fost șmecher: propunem un Guvern mai mic și nu mai facem rocada că negociem toate posturile. Și o parte din liderii PNL vor ca negocierile să iasă prost pentru PNL: au un argument să-l dea jos pe Ciucă. Dl. Iohannis stabilește cine este la Educație și Externe. Liberalii au oricum puțin de negociat, față de PSD. Nu știu dacă dl. Ciolacu vrea ca Grindeanu să fie la Transporturi. Cei grei din PNL nu sunt în funcții importante. PNL este într-o situație să iasă foarte jenant la alegeri. De aceea îi preocupă cuplarea alegerilor. Dl. Ciolacu stă cel mai bine: are liniște în partid, frumos, are bucate, este la guvernare, fără să fi câștigat alegerile. Domnul Ciolacu se erodează, nu Guvernul. Dl. Ciolacu are o problemă o personală cu candidatura Președinție. Ciolacu în acest moment conduce de facto, în mare parte, Guvernul. Dl. Ciolacu știe să iasă și să vorbească ca și cum ar fi în Opoziție, ca și cum noi conducem țara. Dl. Ciucă nu are replici prea multe față de PSD. PSD și PNL sunt trup și suflet alături de conducător până pică. Apoi spun că au zis în permanență că îi trage în jos. La partide nu mai este vremea să fie aripioare. Acum este șansa vieții lui Ciolacu. E președinte de partid. Va mai fi președinte peste 4 ani? Nici candidat nu mai este”.

Cum au ajuns Președinții de dreapta să-și distrugă partidele de dreapta și premisele cursei pentru Palatul Cotroceni în 2024 – au fost și ele analizate în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News, de profesorul Alfred Bulai:

„De 30 de ani, în România, s-a croit un anumit gen de electorat: anti – PSD. Au fost alegeri negative în care oamenii au votat persoane anti – PSD. PNL n-are mai mult de 10-12% în realitate. Când USR a părut adversarul real al PSD, s-a prăbușit PNL. Sunt vase comunicante. Aceasta este drama candidaților la Președinție: în turul 2, cei împotriva unui lider PSD sunt mai mulți. Este un mecanism în care partidele sunt urcate de Președinți la Putere, dar toți au impresia că sunt Dumnezeu și pot face orice cu partidele. Este o culpă colectivă. L-au acceptat pe Președinte, au crescut în umbra lui. (…)În general, oamenii nu vor politicieni de vârf la Președinție. Asta este drama lui Ponta. Lumea l-a ales pe Iohannis că nu era politician pur sânge. Emil Constantinescu venise ca șef al unei asociații, Băsescu era șeful unui partid de 7%. În mentalul colectiv, Iohannis era primarul neamț de la Sibiu. Cumva intuiția poporului este corectă: nu ar trebui să fie un Președinte loial 100% unui partid. Ideal este să ai la Președinție un om care are viziune și poate fi un negociator pe toate palierele. Este greu să existe un candidat comun al Dreptei. Toți se luptă să ajungă în turul 2. În 2000, Stolojan și Isărescu, pentru că s-au certat, n-au luat nici împreună cât a luat Vadim. Acesta este norocul PSD: câte partide avem pe stânga? Am văzut borfași la toate partidele și oameni deosebiți la toate partidele. Naționalismul în România are o cotă de 15-20%. AUR a crescut numai datorită guvernanților. În pandemie, AUR a rămas singur pe culoarul politic. AUR a căpătat un capital uriaș de simpatie de la oameni care n-aveau treabă cu AUR de nicio culoare. AUR are o resursă umană slabă. Este naționalism de stadion. AUR s-ar putea să devină un partid foarte puternic dacă se reformează radical. AUR are foarte multe lucruri pe contrasens cu lumea contemporană care îi trag în jos și îi va descalifica. USR s-a descalificat singur. Dl. Drulă e un băiat foarte simpatic, dar dacă-l vede lumea pe stradă nu știe cine este. USR este încă într-o criză de creștere, de identitate, nu știm pe cine reprezintă și ce vrea să spună. USR are mai buni lideri decât AUR, dar nici aceia n-au vizibilitate. Cei de la USR sunt destul de aerieni vizavi de societate. PNL poate fi picaj dar se poate recalibra schimbând conducerea. Partidele se gândesc acum dacă au locomotive să-i tragă în sus în alegeri”.

Citește și