- Iulian Chifu: „Au fost atacate bucăți de soft care se updatează regulat”
- Iulian Chifu: „Este un caz de amploarea WikiLeaks”
- Iulian Chifu: „Ar fi ca și cum ar fi fost un spion în interior”
America pune tunurile pe Rusia în scandalul imensului atac cibernetic din această săptămână. Tunurile declarațiilor, desigur.
Mike Pompeo, secretarul de stat, spune că serviciile secrete rusești sunt în spatele acestui mega-atac. Printre altele, au fost atacate agenția care administrează depozitul de arme nucleare și Departamentul pentru Securitate Internă.
De la oră la oră alte companii, de stat și private, declară că au fost victima acestui atac. Hackerii au reușit o lovitură de amploare. Modul de operare al atacatorilor și breșele de cybersecurity ale americanilor au fost neașteptate.
Cum de au reușit hackerii o asemenea lovitură?
Iulian Chifu, analist politică externă: „Tocmai pentru faptul că nu suntem în cazul unui atac direct asupra unei instituții sau alteia, ci de data aceasta a fost utilizat un vehicul. Este vorba despre acele bucăți de programe, de softuri, care se updatează regulat și pe care hackerii le-au atacat. Deci este vorba despre o companie care updata o bucată dintr-un program din acesta „soft”, care se regăsește la nivelul foarte multor agenții. Încă, la această oră, Statele Unite nu realizează, nu au reușit să evalueze dimensiunea unui asemenea atac. El a început undeva în primăvară. Continuă și astăzi, și el nu s-a făcut cu scopul de a da o lovitură de a disrupe să zicem, o funcționalitate a unei infrastructuri, ci pentru a extrage date, pentru a fura date și elemente de comunicare între diferitele agenții.”
Ce informații au putut obține printr-un asemenea atac?
Iulia Chifu, analist politică externă: „Cam orice tip de comunicare ce se face prin internet, dar și elementele care sunt stocate în zona să zic „publică” a internetului. Știți foarte bine, fiecare agenție are și o zonă „nepublică”, o zonă de intranet, o zonă de comunicare care este clasificată. Pe această dimensiune, de exemplu, ca să putem compara, ar fi ca și cum am avea un spion în interior și am putea detecta modul în care gândesc diferitele agenții, rolul și importanța, respectiv influența diferiților actori din interiorul acelei agenții sau putem detecta proiecte strategice sau dimensiuni care se construiesc în timp. Deci este un cost foarte mare.”
Îl putem considera un conflict diplomatic?
Iulian Chifu, analist politică externă: „Nu este un conflict diplomatic, este ceva mult mai grav, este vorba despre un caz clasic de spionaj. Nivelul cel mai de jos ar fi de a expulza la nivelul ambasadorilor, dar eu cred că reacția va fi mult mai dură. E adevărat, suntem pe final de mandat, dar chiar și în aceste condiții, este foarte posibil ca Trezoreria să ia măsuri foarte importante și de asemenea, Congresul în sine este sesizat și va lua măsuri foarte dure. Este un atac similiar cu un atac de spionaj de tip „WikiLeaks” sau de tip „Snowden’s”, care însă, mută toate aceste date în mâinile unei puteri străine, Rusia în cazul de față.”