- Putin a declarat în această săptămână că este deschis negocierilor de pace.
- Acestea au venit în timpul unei vizite la președintele Belarus Alexander Lukașenko.
- Ucraina și aliații săi convoacă un summit de pace în Elveția în iunie.
Semnalarea președintelui rus Vladimir Putin în această săptămână că este deschis negocierilor de pace ar trebui privită cu avertismente vaste și cu ponderea experienței trecute a Ucrainei – și a Occidentului – în diplomația rusă. Vineri au avut loc o mulțime de discuții despre negocieri, în aceeași lună, Moscova a lansat o a treia invazie a Ucrainei din nordul Harkovului, scrie CNN.
Agenția de presă Reuters a citat patru surse, într-un raport de la doi reporteri ruși profund experimentați și conectați , că Moscova este dispusă să ia în considerare discuții de pace care ar îngheța actuala ocupație rusă.
Putin a răspuns la acel raport sugerând că Rusia este dispusă să discute despre pace, pe baza acordurilor anterioare. El a făcut aluzie la un acord abordat la Istanbul, imediat după începutul războiului, în 2022, care s-a prăbușit, mai ales pentru că forțele Moscovei încă făceau dezbateri pe teritoriul ucrainean și masacrele din jurul Kievului au ieșit la iveală. Ideea prezentată în raportul Reuters s-a oprit înainte de obiectivul declarat al Moscovei de a captura întregul Donețk de est, dar va eradica și insistența Kievului că nu ar trebui să cedeze niciun teritoriu.
Contextul declarațiilor lui Putin a fost esențial. Acestea au venit în timpul unei vizite la președintele Belarus Alexander Lukașenko – lucru care a avut loc în trecut cu câteva momente înainte ca Kremlinul să folosească teritoriul belarus pentru deplasări militare în Ucraina, în timp ce vineri a avut loc în timpul exercițiilor comune de arme nucleare tactice între cele două țări.
Putin a pus la îndoială legitimitatea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, pe care Moscova l-a atacat în mod repetat, după ce Kievul a fost nevoit să amâne alegerile din cauza războiului început de Putin. În același timp, au existat informații conform cărora avionul privat al fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici a aterizat în Belarus. Pro-rusul Ianukovici a fugit din Ucraina în 2014, după ce forțele loiale lui au împușcat zeci de protestatari în centrul Kievului. Simpla posibilitate a prezenței sale în timp ce Putin și Lukașenko se întâlnesc a dus la speculații că Moscova spera din nou să proiecteze revenirea unui mandatar la putere în Ucraina.
Scopul mai puțin brutal al Kremlinului în Ucraina – cu excepția ocupației totale sau parțiale – a implicat un președinte de la Kiev pe care îl consideră loial, care va opri marșul țării către Uniunea Europeană și NATO. A fost fantezist înainte de invazia din 2022 și a apărut în timpul discuțiilor abortate de la Istanbul din 2022. Dar acum ar avea probabil nevoie de o forță rusă de ocupație pentru a o impune unei populații care clocotește la brutalitatea Kremlinului.
Așadar, de ce se vorbește despre pace, mai ales atunci când Rusia pare să aibă cel mai reușit moment în prima linie în câteva luni, dacă nu de la invazie? Diplomația a fost întotdeauna un instrument militar pentru Kremlin. S-a vorbit despre pace asupra Siriei în 2015, în timp ce avioanele lor au lovit civilii în zonele controlate de rebeli . S-a vorbit despre pace în 2015 cu Ucraina, în timp ce trupele ruse și împuterniciții lor erau în chinurile unui atac complet împotriva orașului strategic ucrainean Debaltseve.
A nu te încrede în sinceritatea Rusiei atunci când negociază e o necesitate practică. Experiența arată că discuțiile merită să fie purtate în cazul în care acestea produc în mod neașteptat un rezultat util fără violență sau dau oponentului său motiv de pauză în luptă pentru a încerca să încurajeze o înțelegere.
Moscova poate vorbi din nou despre pace acum din două motive. În primul rând, Ucraina și aliații săi convoacă un summit de pace în Elveția în iunie, unde vor discuta, fără Rusia, ce fel de înțelegere ar putea accepta. Este probabil ca scopul de a construi impuls pentru o rampă de ieșire pe care Kremlinul o poate lua atunci când forțele sale sunt în sfârșit epuizate din punct de vedere militar sau într-un impas.
Zelenski a spus că speră ca China – cel mai puternic aliat al Rusiei, dar doar susținător parțial în războiul din Ucraina – va participa. Putin ar putea vorbi acum despre pace pentru a sugera Beijingului să nu fie implicat în summit fără prezența Rusiei. Există puține șanse serioase ca summit-ul din Elveția să pună capăt războiului, dar ar putea concretiza mințile din Occident cu privire la cât de serioasă e amenințarea pe care o reprezintă Moscova pentru un acord de pace real, expunând daunele pe care Ucraina le-ar putea suferi.
Ministrul de Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba, a declarat vineri că insinuările lui Putin privind negocierile de pace au vizat direct sabotarea summit-ului. „Putin nu are în prezent nicio dorință să pună capăt agresiunii sale împotriva Ucrainei”, a scris el pe X, adăugând că „de aceea îi este atât de frică” de summit-ul din Elveția.
În al doilea rând, și cel mai important, Putin trimite mesaje guvernelor din Occident și actualei campanii prezidențiale americane. El încearcă să sugereze opac – poate populiștilor din Europa sau republicanilor MAGA din Statele Unite – că este în mână un simplu acord, unul în care liniile de front, unde Ucraina pierde în prezent, se pot îngheța brusc.
Sprijinul occidental pentru război este costisitor și din ce în ce mai nepopular – deși recentul ajutor de 61 de miliarde de dolari aprobat de Congres a dat, problemei o amânare de a fi la cheremul opiniei electorale timp de aproximativ un an.
Raportul Reuters le permite celor din Occident care doresc să vadă sfârşitul războiului să creadă că Kremlinul ar putea opri războiul, aşa cum este, imediat. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a făcut ca raportul să sune ca și cum ar reflecta poziția permanentă a Rusiei. Dar, în cele din urmă, poate suna nou și interesant pentru figurile occidentale cheie: Donald Trump – care nu a reușit să explice cum și-ar pune în aplicare afirmația că ar putea opri războiul în 24 de ore – și alți membri NATO care sunt mai puțin optimiști decât Franța, Marea Britanie și statele baltice, despre necesitatea de a nu avea niciodată încredere în Rusia la masa negocierilor.
Putin este un pragmatist. A început războiul crezând că va fi ușor. A continuat-o crezând că toleranța lui pentru durere, securitatea autocratică și răbdarea pentru victorie vor triumfa. S-ar putea să aibă dreptate, chiar acum. El vede acum un moment de slăbiciune electorală în SUA și alte state europene, pe care le-a întâlnit cu un semnal vag, opac, că ar putea fi un moment pentru diplomație.
Probabil că va câștiga o oarecare acțiune printre cei care speră cu disperare că războiul din Ucraina va dispărea și care sunt mai puțin atenți la amenințarea existențială pe care o reprezintă o Moscova victorioasă și hipermilitarizată pentru membrii estici ai NATO. Dar ar trebui privit prin prisma cinismului profund al diplomației anterioare a Moscovei în Siria și Ucraina: folosit ca un timp pentru urmărirea feroce a acelorași obiective militare, dar cu fundalul iluzoriu că pacea ar putea fi chiar după colț.