- Debitul Dunării este la minime istorice pentru această perioadă.
- Unitatea 1 de la Cernavodă e oprită, Unitatea 2 încă funcționează, dar cu risc major de închidere.
- Dacă sunt oprite ambele unități, România pierde 20% din producția de electricitate.
- Guvernul a declarat stare de alertă energetică. Iași reduce iluminatul public pentru economii.
- România cere ajutor energetic de urgență de la Ucraina, țară aflată în război.
Criza energetică din această săptămână are o cauză imediată: Dunărea seacă, iar Cernavodă nu mai are apă suficientă pentru răcire. Dar are și o cauză structurală: am închis 3.780 MW de centrale pe cărbune și nu am pus nimic suficient în loc.
Ce am închis și ce capacitate am pierdut?
Prin PNRR, România și-a asumat închiderea a 3.780 MW de centrale pe cărbune până la finalul lui 2025. Este vorba despre capacități din Complexul Energetic Oltenia – Rovinari, Turceni și Craiova – și din Complexul Energetic Hunedoara – Paroșeni și Mintia.
România a produs în mod tradițional aproximativ 6.500-7.000 MW capacitate de bază din termocentrale pe cărbune, hidro și nuclear. Cărbunele asigura singur 2.000-3.000 MW noaptea și în perioadele fără vânt și soare. Acea capacitate a dispărut.
Ce a fost pus în loc, teoretic? 300 MW fotovoltaici noi intră în sistem de la 1 august. Regenerabilele au crescut masiv, dar nu produc noaptea și nu produc când nu bate vântul. Deci am înlocuit capacitatea de bază, stabilă, cu o capacitate intermitentă.
Cum arată sistemul acum și ce se întâmplă dacă se închide și Cernavodă 2?
România are acum aproximativ 4.000-4.500 MW capacitate disponibilă noaptea sau în perioadele fără regenerabile. Cernavodă contribuie cu 1.400 MW, cele două unități împreună.
Dacă este închisă Unitatea 2, pierdem 700 MW. Sistemul rămâne cu aproximativ 3.300-3.800 MW capacitate de bază. Consumul de vârf estimat pentru august este de 7.200-7.800 MW. Diferența este de 3.000-4.000 MW, care trebuie importați sau compensată prin reducerea consumului industrial.
Dacă se închid ambele unități de la Cernavodă, pierdem 1.400 MW. Sistemul intră în deficit. Importul maxim disponibil pe interconexiunile României este de aproximativ 4.000 MW, dar Ungaria și Bulgaria au și ele probleme acum.
Scenariul presupune reduceri de consum pentru marii consumatori industriali, ceea ce înseamnă că fabricile din România reduc producția sau opresc schimburile de noapte.
Dacă centralele pe cărbune de la Rovinari nu ar fi fost închise complet, dacă ar fi fost păstrate măcar în standby tehnic, am fi avut o rezervă de 500-700 MW, activabilă în zile de criză. Exact ce ne lipsește acum. Exact ce Ungaria încearcă disperat să mai țină funcțional la Paks.
O vulnerabilitate construită în timp
Tranziția energetică fără o capacitate de rezervă activabilă rapid este eroarea de planificare pe care o plătim acum. Seceta doar a scos la suprafață o vulnerabilitate construită în ani.
România și-a bazat sistemul pe ideea că, dacă lipsește o sursă, celelalte o vor înlocui. Dar astăzi vedem că și hidro depinde de apă, iar și nuclearul depinde de Dunăre.
Cele două reactoare de la Cernavodă produc împreună aproximativ 1.400 MW, adică aproape o cincime din energia țării. Dacă ele sunt oprite, nu pierdem doar producție, ci cea mai stabilă sursă de energie, cea care funcționează 24 de ore din 24.
În ultimii ani am retras din exploatare o parte importantă din capacitățile pe cărbune, înainte ca toate noile centrale pe gaze și proiectele de stocare să fie gata. Decarbonizarea este necesară, dar această criză arată că tranziția trebuie făcută fără să rămâi fără plasă de siguranță.
Dacă va fi oprit și reactorul 2, cine produce energia care lipsește?
Aici apare adevărata provocare.
În mod normal, diferența ar trebui acoperită din gaze, hidro, regenerabile și importuri. Dar, când Dunărea este la minime istorice, hidro produce și ea mai puțin, iar eolianul și fotovoltaicul depind de vreme.
Asta înseamnă că România devine mai dependentă de importuri exact în momentul în care și țările vecine sunt afectate de aceeași caniculă și de aceeași secetă.
De aceea, lecția acestei veri nu este că trebuia să rămânem pe cărbune. Lecția este că nu poți scoate din sistem mii de megawați fără să ai deja în funcțiune suficiente capacități noi care să producă energie în bandă.
În energie, rezerva costă. Dar lipsa rezervei costă întotdeauna mai mult.
