- Președintele CJ Cluj, amenință cu demisia din PNL, dacă vor numi un prefect UDMR
- Prefectura Capitalei a revenit USR-PLUS, conform împărțirii
- Dacian Cioloș a anunțat că îl susține pe Traian Berbeceanu să rămână prefect în București
La români, coalițiile politice nu prea funcționează. O demonstrează istoria ultimelor trei decenii.
Că vorbim de CDR, de guvernul Dreptate și Adevăr sau de coalitia USL, de toate s-a ales praful. Si noi ne-am ales cu praful de pe tobă.
Ai așteptări în ceea ce privește repornirea economiei? Atarna-le în cui, deocamdată. Actuala coaliție nu s-a apucat încă de treabă. S-a împotmolit în numiri pe funcții.
„Începând că 1992, cu Pentagonala Roșie, trecând prin CDR și apoi prin guvernul DA, alianțele în România nu au funcționat. Inclusiv, celebra USL, care avea toate șansele să funcționeze.Noi ne imaginăm că avem în față trei partide, dar dacă ne uităm atent, avem vreo 8. PNL are trei grupări, USR plus are tot trei, 2 in USR și 1 în Plus, UDMR are și el tradițional 2 grupări”, a spus politologul Bogdan Teodorescu.
Numirile de prefecți bagă zâzanie în coaliție. Cu atât mai mult cu cât, umblă vorba, că împărțirea s-ar fi tras la sorți. Clujul a luat foc că va avea prefect UDMR-ist. Președintele Consiliului Județean a spus că merge până la demisia din PNL. Le-a trimis chiar și scrisori lui Orban și Cîțu. USR a luat Suceava, unde poate fi un ghimpe Gheorghe Flutur de la PNL.
Prefectul Capitalei e un caz aparte. Își făcea bagajele să plece, când USR-PLUS l-au anunțat că rămâne opțiunea lor. Traian Berbeceanu rămâne prefect.
„Am văzut și eu declarațiile domnului președinte, Dacian Cioloș. Prin declarațiile pe care le-a făcut, dă dovadă că pune mai presus interesele cetățenilor decât interesele de partid. Voi rămâne prefect până în ultima zi de mandat și îmi voi face datoria alături de colegii mei”, a spus Berbeceanu.
Rumoare este și în interiorul PNL. Mai sunt șase luni până la Congres și acum se duc lupte grele de reașezare pe poziții. Orban mai vrea un mandat. Rămâne de văzut câtă putere au contestatarii lui.
Până una alta, soarta țării și a economiei stă într-un premier foarte puțin influent, căruia îi suflă în ceafă patru președinți de partide.