Un nou studiu demonstrează că mari părți ale Amazonului s-ar putea să nu se mai refacă niciodată în urma incendiilor

• Exploatarea minieră este una dintre amenințările în creștere, zonele protejate și terenurile indigene fiind printre zonele cele mai râvnite de către prospectori.
• Petrolul reprezintă o altă amenințare, în special în Ecuador, sursa a 89% din tot țițeiul exportat din regiune.
• Printre celelalte 13 „soluții” propuse în raport se numără: suspendarea completă a acordării de noi licențe și finanțări pentru minerit, petrol, creșterea vitelor, baraje mari.

Distrugerea mediului în unele părți ale Amazonului este atât de completă încât zone din pădurea tropicală au ajuns la punctul critic și s-ar putea să nu se mai poată reface niciodată, potrivit unui studiu important realizat de oameni de știință și organizații indigene.

„Punctul de basculare nu este un scenariu viitor, ci mai degrabă o etapă deja prezentă în unele zone din regiune”, concluzionează raportul. „Brazilia și Bolivia concentrează 90% din toate defrișările și degradările combinate. Ca urmare, în ambele țări are loc deja o savanizare”.

Oamenii de știință de la Rețeaua amazoniană de informații socio-ambientale georeferențiate (RAISG) au colaborat cu Coordonatorul organizațiilor indigene din bazinul amazonian (Coica) pentru a realiza studiul Amazonia contra cronometru, unul dintre cele mai mari de până acum, care acoperă toate cele nouă națiuni care conțin părți din Amazon.

Acesta a constatat că doar două dintre cele nouă, micuțul Surinam și Guyana Franceză, au cel puțin jumătate din pădurile lor încă intacte. Organizațiile indigene amazoniene care reprezintă 511 națiuni și aliați solicită un pact global pentru protecția permanentă a 80% din Amazon până în 2025.

Protejarea pădurilor în fața incendiilor

Obiectivul de 80% reprezintă o provocare uriașă, având în vedere că a mai rămas doar 74% din pădurea originală. Este nevoie de acțiuni urgente nu numai pentru a proteja pădurile rămase în picioare, ci și pentru a reface terenurile degradate și a reveni la acel nivel de 80%.

„Este dificil, dar realizabil”, a declarat Alicia Guzmán, un om de știință ecuadorian care a coordonat raportul. „Totul depinde de implicarea comunităților indigene și a oamenilor care trăiesc în pădure. De asta și de datorie”.

Guzmán a declarat că a oferi grupurilor indigene administrarea mai multor terenuri – și, în mod crucial, a oferi protecție din partea statului pentru acestea și a elimina lacunele juridice care permit accesul industriilor extractive – este cea mai sigură cale de a garanta conservarea. Aproape jumătate din Amazon a fost desemnată fie ca zonă protejată, fie ca teritoriu indigen și doar 14% din totalul defrișărilor au loc acolo. În prezent, aproximativ 100 de milioane de hectare de terenuri indigene sunt în litigiu sau așteaptă recunoașterea oficială din partea guvernului.

„Participarea populației indigene la procesul de luare a deciziilor înseamnă că ne bazăm pe cunoștințele celor care cunosc cel mai bine pădurea”, a declarat Guzmán. „Iar ei au nevoie de bugete”.

De asemenea, ei au nevoie ca terenurile lor să fie protejate de acaparatorii de terenuri și de industriile extractive. Exploatarea minieră este una dintre amenințările în creștere, zonele protejate și terenurile indigene fiind printre zonele cele mai râvnite de către prospectori. O mare parte din minerit este clandestin și ilegal, dar aproximativ jumătate din mineritul din zonele protejate se face în mod legal, iar oamenii de știință au cerut guvernelor să respingă sau să revoce permisele de exploatare minieră.

Petrolul reprezintă o altă amenințare, în special în Ecuador, sursa a 89% din tot țițeiul exportat din regiune. Blocurile petroliere acoperă 9,4 % din suprafața Amazonului, iar 43 % dintre acestea se află în zone protejate și pe pământuri indigene. Mai mult de jumătate din Amazonia ecuadoriană este desemnată ca bloc petrolier, se arată în raport, iar porțiunile din Peru (31%), Bolivia (29%) și Columbia (28%) sunt, de asemenea, îngrijorătoare.

Un motiv de îngrijorare și mai mare este agricultura. Agricultura este responsabilă pentru 84% din defrișări, iar suprafața de teren destinată agriculturii s-a triplat din 1985, potrivit raportului. Brazilia este unul dintre principalii exportatori de alimente din lume, soia, carnea de vită și cerealele alimentând mari părți ale lumii și aducând miliarde de dolari în fiecare an.

Soluțiile propuse prin intermediul studiului

O recomandare cheie a studiului este o mai mare colaborare între guvernele regionale, instituțiile financiare internaționale și firmele de capital privat care dețin o mare parte din datoriile națiunilor amazoniene. America Latină este cea mai îndatorată regiune din lumea în curs de dezvoltare, iar ștergerea acestei datorii în schimbul unor angajamente de conservare ar fi semnificativă.

„Au în față o oportunitate unică de a șterge datoria existentă în schimbul unor angajamente de a pune capăt extracției industriale și de a promova protecția în zonele prioritare cheie, în teritoriile indigene și în zonele protejate”, se arată în raport.

Printre celelalte 13 „soluții” propuse în raport se numără: suspendarea completă a acordării de noi licențe și finanțări pentru minerit, petrol, creșterea vitelor, baraje mari, exploatare forestieră și alte activități de acest tip; creșterea transparenței și a responsabilității de-a lungul lanțurilor de aprovizionare; refacerea terenurilor defrișate; noi modele de guvernanță care să permită o reprezentare și o recunoaștere sporită a popoarelor indigene.

Deși sarcina este enormă, există motive de optimism și în special în Brazilia, unde președintele Jair Bolsonaro îl înfruntă pe fostul președinte în exercițiu Luiz Inácio Lula da Silva în cadrul unor alegeri tensionate la 2 octombrie. Lula conduce în sondaje. În perioada în care a fost la putere, în anii 2000, defrișările au scăzut cu peste 80%.