De ce blochează Erdogan aderarea Suediei și Finlandei la NATO? Vrea să-i distrugă pe rezistenții kurzi refugiați în Scandinavia. Cum s-a ajuns la acest șantaj din alt secol? E timpul să ți-o prezint pe Sakine Cansiz.
Advertisment
Născută în 1958 într-un orășel majoritar kurd din estul Turciei, descoperă de mică luptele clandestine și represiunea. La 17 ani, logodită cu un băiat apolitic, fuge la Ankara, unde îl întâlnește pe liderul kurd Abdullah Ocealan. Sub numele de cod Sara, devine colaboratoarea sa apropiată. Sakine este în 1978 membru fondator al PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, organizație marxistă și naționalistă. Arestată un an mai târziu, iese abia în 1991. Între timp, 35 camarazi au murit torturați în închisoare. Radicalizați, supraviețuitorii trec la luptă armată. Turcia îi etichetează drept organizație teroristă. Sakine luptă în Liban și Irak, apoi reprezintă mișcarea în Germania. Arestată la cererea Turciei, e eliberată în urma unor proteste masive. Primește în 1998 azil politic în Franța. În 2013, e asasinată la Paris, alături de alte două activiste. Deși indiciile sugerează o execuție tipică a serviciilor turcești, dosarul anchetei rămâne și azi deschis. Corpul ei e adus acasă, unde zeci de mii de oameni iau parte la funeralii. Sakine era între timp cea mai cunoscută figură feminină a rezistenței. Într-un Orient misogin, kurzii au particularitatea de a respecta strict egalitatea femeii, fie ea combatantă sau lider. Luptătoarele kurde sunt cea mai mare spaimă a djihadiștilor ISIS.
Zece ani mai târziu, Erdogan vânează kurzii din Siria, cu riscul revenirii islamiștilor. Asasinii lui ”Sara” sunt încă liberi, dar liberi sunt și zeci de mii de iranieni – bărbați și femei, cot la cot – ce protestează sub lozinca feministelor kurde: Femeie, Viață, Libertate. Schimbarea cere timp și victime, dar și martiri precum Sakine Cansiz.
Recomandări
Partenerii noștri