Fini sunt! Dacă cererea imobiliară va ține încă 10 de ani, fostele fabrici comuniste au șansa să fie salvate

Ionuț Negoiță, alături de fratele lui Robert, primarul sectorului 3, au construit de la zero peste 8.000 de apartamente, fiind printre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din Capitală.

El spune că Bucureștiul nu și-a epuizat investițiile imobiliare rezidențiale, ci dimpotrivă, pe fostele fabrici comuniste se mai pot construi proiecte imobiliare care să-și găsească cumpărători, având în vedere că cererea continua să fie mai mare decât oferta.

Ei au luat 10 hectare din fosta fabrică Republica de la niște indieni, iar peste drum de IKEA, în zona Pallady, ei construiesc pe terenul fabricii Romcarton încă 2.000 de apartamente.

Celebra platformă IMGB, mândria industriei comuniste, a sfârșit ca investiție imobiliară. Fondul de investiții SIF Banat-Crișana a cumpărat de la sud-coreeni platforma de 54 de hectare de la IMGB, unde se vor face apartamente, birouri sau centre comerciale.

Din 2000 încoace, celebrele fabrici comuniste au devenit malluri, clădiri de birouri, mari show-room-uri auto, supermarketuri și hipermarketuri sau blocuri de apartamente.

Acesta este mersul societății și nu cred că ne puteam opune. Problema este că în foarte puține cazuri aceste fabrici au fost mutate în afara Bucureștiului astfel încât activitatea de producție să continue. Cand le-a privatizat, statul nu a vrut sa se asigure ca activitatea de productie va continua in alta parte.

Bucureștiul are nevoie de corporatiști care să vină la birou la ora 9.00 cu cafeaua în mână și mai puțin de oameni care să se scoale la 6.00, dimineața să ponteze la intrarea în fabrică și apoi să lucreze la bandă.

Neavând o strategie, toate guvernele au asistat de pe margine la pierderea locurilor de muncă industriale, acolo unde muncitorii aveau o calificare mai înaltă și nu erau plătiți cu salariul minim pe economie precum cei din retail sau logistică.

După 20 de ani în care guvernele, incapabile și impotente, nu au pus pe masă nicio strategie, în care fabricile comuniste au dat faliment, ne bucurăm când vine un dezvoltator imobiliar să le salveze, să facă o regenerare urbană, astfel încât să nu ajungă spații pentru filme de groază. Sper să mai țină cererea imobiliară încă vreo 10 de ani, astfel încât toate vechile fabrici comuniste să-și găsească o utilitate și să devină proiecte imobiliare.