Let’s play about sex. Dacă nu îl înveți tu, se învață singur. Greșit, de cele mai multe ori!

“De ce trebuie să vorbesc cu copilul meu de la o vârstă atât de mică?”
“Nu m-a întrebat niciodată nimic despre corpul lui!”

Nu cădeți în capcana asta! Copiii între 2 și 4 ani, dacă nu primesc informații despre un anumit lucru, inventează o poveste pentru a și-l explica singuri. Spre exemplu, dacă băieții nu știu nimic despre urinare, își imaginează că ea vine din testicule și atunci când se grăbesc să se întoarcă la joacă, le strâng în mână pentru ca urina să curgă mai repede. Testiculele pot avea de suferit! Copilul nu simte nimic, pentru că locul e insensibil până la începutul pubertății. Unii copii de 2-4 ani chiar își trag organele genitale până își ating buricul cu ele. Nu simt durere la vârsta asta, dar se pot produce leziuni.

Provocarea când avem un copil de 2-4 ani e că trebuie să fim pregătiți să repetăm de mai multe ori aceeași explicație. El nu înțelege totul dintr-o dată sau reține numai o parte. Iar dacă cineva vine cu o versiune mai interesantă, chiar dacă nu e reală, iar mama și tata nu reiau versiunea lor, adevărată, copilul va rămâne cu… ai ghicit, varianta care lui i s-a părut mai atrăgătoare.

Și despre reproducere trebuie să le vorbim copiilor între 2 și 4 ani. Mai ales dacă mai vrem să facem un copil. Nu de alta, dar dacă le spunem că mergem la spital ca să luăm bebeluș, s-ar putea să ne confruntăm cu furia primului copil, care ne va trimite înapoi la spital să îi luăm un frate, în loc de o soră, sau un bebeluș mai frumos, mai înalt, mai gras, mai slab. Nu suntem la piață!

Educația sexuală a copiilor începe cu educația sexuală a părinților!
Titlu: Dacă nu îl înveți tu, se învață singur. Greșit, de cele mai multe ori!
Sursa: Meg Hickling, Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex