Doru Viorel Ursu: „Începând din anii 89-90, societatea românească este în disoluție de autoritate”

• Doru Viorel Ursu, avocat, fost judecător și ministru de Interne, a fost invitat la Interviurile lui Cristoiu
• Doru Viorel Ursu a povestit de ce nu i-a judecat pe soții Ceaușescu în procesul de la Târgoviște
• El susține revizuirea procesului de la Târgoviște, afirmând că națiunea nu își va găsi izbăvirea până când acest lucru nu se va întâmpla

Doru Viorel Ursu, avocat, fost judecător și ministru de Interne, a dezvăluit, sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu, informații din culisele căderii Guvernului Roman, după mineriada din septembrie 1991.

Doru Viorel Ursu a povestit de ce nu i-a judecat pe soții Ceaușescu în procesul de la Târgoviște și cum a ajuns, în schimb, să-l judece pe fiul lor, Nicu Ceaușescu, la Sibiu.

De asemenea, Doru Viorel Ursu susține revizuirea procesului de la Târgoviște, afirmând că națiunea nu își va găsi izbăvirea până când acest lucru nu se va întâmpla.

Fostul ministru, de numele căruia se leagă reînființarea Jandarmeriei după Revoluție, mai spune că jandarmii au reacționat disproporționat la mitingul din 10 august 2018, fiind victimele unei diversiuni a puterii.

Despre mineriada din septembrie 1991 și căderea Guvernului Roman

Doru Viorel Ursu: „M-am retras din politică pentru că politica nu a fost mediul meu firesc, ci o întâmplare. Aparent, făceam parte din putere. Ajunsesem în puterea de atunci, dar fără a fi membru FSN. Condiția mea a fost să rămân apolitic și doar detașat la Guvernul României (…) Nu m-am subordat niciodată politic nimănui, iar, într-adevăr, Guvernul Roman a fost dărâmat printr-o lovitură de stat, în care Ministerul de Interne a rezistat până la capăt, dar ne-au lovit pe la spate (…) Eu am fost de față când Petre Roman i-a spus lui Ion Iliescu în biroul său: Ioane, în aceste condiții – ca veneau minerii cu cuțitul la gâtul mecanicilor de locomotivă- eu nu pot să părăsesc puterea. Și un domn, cred că Boda, i-a spus domne, dar nu înțelegi că nu te mai vrem? A început să râdă, un râs așa, sarcastic, Mihai Caraman, iar eu am zis că plec la oamenii mei în stradă, pentru că trebuia să fiu cu ei acolo. Ăsta a fost contextul în care, printr-o lovitură de stat, în noaptea aceea, președinții Camerelor și cu Sergiu Nicolaescu au proclamat demiterea Guvernului Roman, vezi Doamne, cu voia lui Petre Roman. Este o minciună istorică, care ne-a dat cu cel puțin 10 ani înapoi în loc să ne ducă spre înainte cu un guvern, nu cel mai bun, dar oricum, cel mai citit, cel mai elegant.”

De ce nu i-a judecat pe soții Ceaușescu

Doru Viorel Ursu: „Este firesc să trăiești în acea emoție colectivă, dar trebuie, că de aia ești magistrat, să-ți păstrezi sângele rece. În decembrie, după evenimentele pe care eu nu le-am numit Revoluție, scăpasem de pacostea de afi judecătorul lui Nicolae Ceaușescu, așa cum ar fi trebuit. De ce? Pentru că noi când ne-am adunat toți judecătorii  în dimineața de 25 decembrie 1989, s-a primit un telefon să plece un judecător, fără să spună unde, cine și de ce. Dacă se știa unde, Târgoviște era pe raza mea de competență, eu țineam de facto rolul de președinte, dacă se știa pe cine, trebuia să merge u, pentru că în justiția militară trebuia ca judecătorul să aibă măcar gradul celui pe care îl judecă. Ceaușescu nu avea grad militar activ, și atunci a plecat Gică Popa, care avea competență pe întreg teritoriul național, era colonel. Ne-a dat prin cap să trimitem doi judecători. Au plecat și ni s-a spus dacă până la ora 5 completul nu se întoarce, părăsiți clădirea, lăsați garda. Așa s-a întâmplat, la 5 nu a venit, dar când să ajung acasă, am primit vestea despre ce este vorba. Ne-am întors câțiva dintre noi la tribunal, între timp sosise Gică Popa, era extrem de tulburat. Am urcat cu el în cabinetul meu. Toată noaptea aceea s-a zvârcolit. Atâta spunea: fetița mea, ce ți-am făcut. Pentru ca să urmeze sinuciderea lui cu un glonte tras în cap. Tot eu am fost, era exact de ziua mea, de 1 martie, când mă avansaseră maior și mă numiseră președinte de tribunal.”

Despre necesitatea revizuirii procesului soților Ceaușescu

Doru Viorel Ursu: „De ce domnule Cristoiu, dumneavoastră, jurnaliști de marcă genul lui Marius Tucă, de ce nu cereți domnule revizuirea acestui proces? Eu am încercat. Națiunea asta suferă și nu își va găsi izbăvirea până când acest proces nu va fi  revizuit. Când rămâi clădit pe o crimă și nu ai curajul să te speli… Pe sânge și crimă nu poți construi. Istoria țării are nevoie de adevăr. (…) Justiția nu-și revine de atunci din cauza condiționării, în principal, politice și în al doilea rând, neprofesionalismul. Formatorii formatorilor de magistrați nu mai există. La Curtea de Apel sunt judecători care nu știu să calculeze trei zile de declarare a unei contestații . Nu știu cum se numără zilele acelea.”

Despre condamnarea tatălui ministrului Economiei și acuzațiile lui Claudiu Năsui

Doru Viorel Ursu: „Am văzut minuta. Și m-a surprins. Băi, șmechere, de ce publici tu numai minuta? De ce nu publici hotărârea in extenso? În 1987 eram vicepreședintele Tribunalului Militar București. Era inginer șef la atelierul de prototipuri de la IEMI (Întreprinderea de Elemente de Măsură Industriale). Că zic, bă, de ce i-am dat 7 ani totuși, maximum? Ăsta a plecat în State. Platforma IEMI era o bijuterie a industriei românești, făcută în principal cu japonezii. Și a plecat în delegație, trimis de statul român. Vă dați seama ce a cărat omu… Cazul a venit la mine pe refuzul înapoierii în țară și se dădea de la 1 la 7 ani. A revenit în țară după 89. A făcut cazul Motorola. Ceea ce m-a deranjat… Nu ți-e, mă, rușine, de ce dezinformezi? L-a judecat nevinovat căpitanul de Securitate Doru Viorel Ursu. Pe lângă această manipulare ordinară, de ce nu ai făcut, mă, până acum revizuirea, dacă e nevinovat? Toți trădătorii, toți nemernicii sunt astăzi anticomuniști, anticeaușiști… De 34 de ani putea să facă revizuire. A venit în țară fără i se întâmple nimic. Cum să i se întâmple? Înțeleg din presă că e o familie multimilionară și a adus cazul Motorola, în care au fost implicați alături de Victor Atanasie Stănculescu. Numai că, divinitatea, au intrat în prescripție.(…) Încă o dată spun: domnul Barna, uită-te ce oameni ai lângă tine.”

Cum a ajuns să-l judece pe Nicu Ceaușescu

Doru Viorel Ursu: „Eram deja președintele Tribunalului București, era un proces important pentru Justiție și m-a chemat ministrul de atunci, Teofil Pop, pe șeful instanțelor militare și pe generalul Nistor, mâna a doua în procesul Ceaușescu. Și ne spune că avem două procese importante: Timișoara și Nicu Ceaușescu la Sibiu. De ce la Sibiu? Ca să dea grandoare locului faptei. Eu am zis să-mi dea mie procesul de la Timișoara. Generalul Nistor a zis că are grad mai mare, e și mai în vârstă. Și-atunci a rămas Nicu. Și eu m-am dus cu o săptâmână înainte cum am obiceiul și când ajung la Sibiu toate casele din jurul școlii militare a MApN, ciuruite. Clădirea Ministerului de Interne, praf, că am refăcut-o eu pe urmă. Zeci de morți din rândul cadrelor militare. În 22 decembrie și după. Celebrul comandant Dragomir vine în fața mea și spune că a tras un milion de cartușe. Și întreb în cine, că tot Sibiul sunt 200.000 (…) Cine în cine a tras? Că teroristul  care a atacat Armata a fost Bonda.”

Doru Viorel Ursu: „Nicu Ceaușescu a fost acuzat de genocid. Cucoanele din Sibiu au aruncat cu flori în el. L-au adus pe tanchetă. A fost așa, un proces, cucoanele aranjate, la Casa sindicatelor. A fost evenimentul monden al momentului. Nu era în niciun caz un proces în care se spera condamnarea unui nenorocit de secretar de partid care făcuse rău populației. Nu. (…) În timp ce așteptam în sală cu asesorii mei, am văzut un om înclinat, cocârjat, slăbit, între patru haidamaci și avea ceva sub mână. Era zeghea. Și-mi trimite vorbă că dacă dl președinte al completului îi va da ordin să se îmbrace în zeghe, o va face. Și atunci a fost așa o revoltă în mine, dar ce-am învățat eu de la bunicii și părinții mei? Codul de procedură penală nu spune nimic despre aducerea în zeghe. Ba chiar eu zic că e prezumția de nevinovăție în primul rând. (…) Dacă îi reproșez ceva lui Gică Popa este modul în care a judecat (nr. procesul soților Ceausescu). Clar și eu aș fi ajuns la condamnarea la moarte. 64.000 de morți?”

Despre disoluția societății românești

Doru Viorel Ursu: „Am ajuns la convingerea că începând din 89-90, fără a fi nostalgic, societatea românească este în disoluție. Pe trei paliere. Disoluție de autoritate. Ferească-ne Dumnezeu știu eu ce insubordonare, n-avem cu cine răspunde, n-avem autoritate. Pentru că de la început s-a opus Ministerul de Interne Ministerului Apărării Naționale pentru a distruge, de fapt, instituțiile de bază ale autorității statului român.Vine cea de-a doua disoluție, este autoritatea de educație și apoi autoritatea de valoare. Valoarea. Vă dați seama din 1990 ce prim-miniștri au ajuns? Autoritatea este plecată inclusiv din educație și din valoarea celui care conduce. Și noi nu avem un premier bun până acum. Asta e.”

Despre Jandarmerie și mineriada din 1991

Doru Viorel Ursu: „Dacă există o dotare bună și ești bine condus, cu jandarmii intri să restabilești ordinea publică. Dar nu ca pe 10 august. Dar ia uitați-vă ce a fost zilele astea că mie mi s-a spus, nu contează de către ce partide, că am remilitarizat România, reînființând Jandarmeria. Dacă nu avem Jandarmerie, și eu mă gândesc la lucruri mai periculoase pentru unitatea statului român… E o forță pe care ar fi trebuit să o folosesc altfel în septemnbrie 1991 – mi-au reproșat mulți de ce nu am făcut liniște atunci cu toții, și Putere și Opoziție. Aveam brigăzi ca lumea. Mi-a fost teamă că voi fi lovit pe la spate, că altfel îi linișteam. Pentru că, să fie clar, minerii au plecat bătuți la mineriada aia. Bătuți, că meritau bătuți.”

Despre intervenția jandarmilor la mitingul din 10 august 2018

Doru Viorel Ursu: „La 10 august, în urma unor provocări, jandarmii au reacționat disproporționat. Li s-a creat imaginea că trebuie să facă față unor revolte anti-statale, de diversioniști de profesie, și mulți dintre ei s-au considerat apărători ai statului național și au bătut de-au rupt, au dat cu lacrimogene. Mai ales că vedeai ce se întâmplă în Franța, pe Champs Elysee, cu vestele galbene. Și-atunci ei s-au considerat eroi. Prost îndrumați, prost conduși. Probabil doamna Carmen Dan, doamna prim-ministru au vrut să simuleze, în pierdere totală de autoritate și de imagine, că suntem supuși unei presiuni îngrozitoare de distrugere a Guvernului și a autorității de stat, lucru la care au putut fi folosiți foarte puțini diversioniști. Excese au fost și în cadrul Opoziției, dar acest diversioniști erau ai puterii. Jandarmii nu știau, nu erau în piesă. Îi hărțuiau diversioniștii, care au fost și în decembrie 89. Au fost diversioniști pentru a provoca și au dat sentimentul că țara e în pericol.”