Renate Weber : „Legea spune foarte clar: Când este vorba de actul de justiție, noi nu mai avem niciun fel de competență”

  • Renate Weber : „Legea spune foarte clar: Când este vorba de actul de justiție, noi nu mai avem niciun fel de competență.”
  • De ce nu a contestat la Curtea Constituțională tăierea pensiilor parlamentarilor
  • Despre motivul pentru care Orban vrea să o schimbe

Unii politicieni vor să o schimbe, alți mii de români îi cer să îi ajute. Despre rolul și puterea Avocatului Poporului într-o societate democratică, despre apărarea și restrângerea drepturilor și libertăților fundamendale ale omului, despre tăierea pensiilor speciale, bătălia pentru finanțarea spitalelor, despre implicarea serviciilor de informații și ambasadorilor în Justiție, a vorbit Renate Weber, Avocatul Poporului, la OFF/ON The Record, la Aleph News.

Despre ce înseamnă să fii Avocatul Poporului

„În primul rând, cred că ar trebui să clarificăm ce înseamnă această funcție, cu o denumire foarte pompoasă, dar sub nicio formă acoperită de competențele noastre legale și constituționale. Peste tot în lume, această funcție care este echivalentul Ombudsmanului, este o funcție de mediere. Ori de câte ori administrația centrală sau locală încalcă drepturi ale omului, noi trebuie să intervenim, să putem să intervenim ca să vedem ce s-a întâmplat, care au fost motivele și să sugerăm soluții pentru depășirea unei asemenea situații. Când spun „soluții”, spun că maximum ce mai putem face sunt niște recomandări. Nu avem putere sancționatorie, ceea ce e foarte bine și nici vreun altfel de putere, de aceea insist. Suntem un mediator în ciuda denumirii acestei funcții.”

Renate Weber : „Legea spune foarte clar: Când este vorba de actul de justiție, noi nu mai avem niciun fel de competență.”

De ce nu a contestat la Curtea Constituțională tăierea pensiilor parlamentarilor

„Vreau să vă spun că am avut mai multe rânduri de discuții pe tema asta, ne-au contactat chiar și înainte ca să fie adoptată, le-am explicat și atunci care este în opinia noastră situația, după ce legea a fost adoptată am primit și o petiție de la Asociația foștilor parlamentari. Sunt foști parlamentari care s-au unit într-o asociație, nu știu cine sunt. Deci noi am avut cîteva rânduri de discuții pe chestiunea aceasta, noi nu am identificat un motiv de neconstituționalitate. Am primit la un moment dat o teorie politico-juridică, evident pe linie constituțională, cu ceea ce înseamnă puterile în stat, echilibru, pentru că magistrații rămân cu acele pensii de serviciu. Problema este în felul următor: astfel de teorii, care repet, au și ele substanța lor, merg foarte mult într-o dezbatere academică, dacă pot să spun așa.”

„Mi-am asumat, și dacă nici eu nu mi-am asumat să merg la Curtea Constituțioală pe teme sensibile, nu știu cine a făcut-o, mi-am asumat de fiecare dată când am identificat un motiv clar de neconstituționalitate. De data aceasta este o chestiune foarte mult de interpretare. Și am discutat inclusiv cu colegii mei situația neindexării pensiilor cu indicele de inflație. Și acolo aș putea să găsesc, pe teoria aceasta politico-juridică, un motiv. Pentru că aș putea să mă refer la ce înseamnă statul social, aș putea să mă refer la ce înseamnă un trai decent… Pot să mă duc cu așa ceva la Curtea Constituțională? Aș spune că nu, și vă și explic de ce. Pe teoria statului social, prima sesizare pe care am făcut-o la CCR de când am venit în funcție a fost exact despre transportul elevilor. Curtea ne-a respins în mod grațios și ne-am învățat lecția. La Curtea onstituțională nu pot să mă duc când nu sunt convinsă de dreptatea pe care o am  când invoc neconstituționalitatea.  La Curte întotdeauna riști, te duci și nu știi ce iese.  La Curte nu pot să mă duc câtă vreme nu sunt convinsă că sunt motive.”

Despre paradoxurile pensiilor speciale

„Decizia 900 / 2020 a CCR deschide ușa de fapt pentru astfel de intervenții legislative ca să se poată face tăieri și la alte categorii, mai puțin magistrați, doar la magistrați Curtea spune că există o susținere constituțională. E o chestiune de decizie politică dacă cineva își va asuma sau nu (…) Eu nu știu ce o să facă la noi parlamentul sau guvernele, în general clasa politică. Rațiunea pentru care au fost ele introduse este aceea că există diferite incompatibilități pentru oamenii care sunt in aceste profesii și dacă sunt incompatibilități atunci este cumva o formă de recompensare. Cred că aici lucrurile au fost reglementate prost după aceea, cu vârsta de pensionare… A ieși la pensie la 40 de ani când lucrezi în Ministetul de Interne nu este normal.”

Dreptul românilor la informații publice

„Au fost foarte, dar foarte multe situații când simpla noastră intervenție, deci simplul fapt că le-am trimis o adresă și le-am atras atenția, au determinat o schimbare a atitudinii autorităților, mai ales la nivel local, asta se întâmplă frecvent. Nu știu de ce. Uneori, probabil că oamenii ignoră, uneori consideră că nu este interesant, important. Oamenii au acest drept și nu e vorba numai de informația de interes public, de foarte multe ori oamenii se adresează, cu sesizările lor, și autoritatea nu le răspunde în termenul legal. De altfel, trebuie să știți un lucru. Termenul legal ca noi să primim un răspuns este același cu al oricărui cetățean din România, 30 de zile, ceea ce mie mi se pare cu totul inadmisibil pentru că dacă unei instituții care e garantul apărării drepturilor și libertăților îi spui că trebuie să aștepte 30 din zile în condițiile în care noi, de exemplu, la instituție, eu de când am venit, am schimbat toate termenele în interiorul instituției. Adică astăzi, noi, practic, la momentul la care primim o petiție sau ne sesizăm din oficiu, până la momentul primelor adrese, investigații, nu trec mai mult de trei, cinci zile. Adică acesta este ritmul în care se lucrează. Dacă mă apuc după o lună de zile, două luni de zile, iertați-mă, e o glumă deja.”

Români nemulțumițiți de actul de justiție

„Acele sesizări pe care le vedeți dumneavoastră se referă la durata excesivă a proceselor, sau se referă pur și simplu la faptul că oamenii se consideră neîndreptățiți. Vreau să vă spun că în ultima vreme, tocmai pentru că s-a discutat destul de mult, nu de acțiunile noastre la Curtea Constituțională, în presă s-a văzut acest lucru, să știți că primim aproape în fiecare zi solicitări să atacăm la Curtea Constituțională decizii ale instanțelor. Așa se și explică. La un moment dat, unele din aceste petiții sau numărul mare de petiții. Le răspunem oamenilor, le explicăm.”

Mai trist este când uneori sunt chiar formulate de un avocat că ne dăm și noi seama din felul în care sunt formulate. Unii chiar își asumă. Oamenii nemulțumiți de actul de justiție, că întotdeauna, în justiție știți cum e, cineva pierde, cineva câștigă în procesul civil, în orice caz sau în cel administrativ, își înceracă toate șansele. Nu vă spun câte solicitări de recursuri în interesul legii primim. Recursuri în interesul legii nici nu putem să facem multe pentru că sunt niște condiții foarte clare și draconice îmi vine să spun. Trebuie să avem decizii de la Curțile de Apel. Doar două hotărâri ale unor instanțe nu sunt suficiente și nu ne putem duce la Înalta Curte de Casație, totuși, ca să pierdem și chiar mă bucur că am avut câștig de cauză pentru că asta arată că am lucrat profesionist în instituție.’’

Despre nepăsarea față de drepturi și libertăți

„Că au noțiuni vagi, nu ar fi neapărat un lucru care să nu se poată corecta. Noi, când le răspundem oamenior, să știți că le facem niște note, nu sunt răspunsuri seci, niște note în care le explicăm fără să dăm consultanță juridică pentru că nu avem voie să facem asta. Eu cred că cel mai trist lucru, în acest moment în România, este nepăsarea față de drepturi și libertăți, nu doar ignorarea lor, ci, practic, un fel de respingere a lor. Văd asta tot mai mult în societate. În general, știți bine, când e vorba de drepturi și libertăți, pui în balanță apărarea unuia, uneori impune restricționarea exercițiului altuia. Acum, în ultimii ani, nu-i vorba numai de pandemie. Pandemia a acutizat această stare, de fapt. În ultimii ani, în realitate, eu am văzut o respingere a drepturilor. Cel mult, oamenii sunt interesați de ceea ce este al lor, păstrarea sau apărarea interesului personal al cuiva. Când toată teoria drepturilor omului spune că trebuie să aperi drepturile celorlalți, mai ales ale categoriilor vulnerabile, apărarea drepturilor tale vine în subsidiar. Asta e teoria și filosofia drepturilor omului. Din păcate, nu doar în România să știți că văd acest fenomen de, parcă negare a drepturilor, dar parcă în România se manifestă cu mai multă agresivitate. ”

„Văd că este un fenomen de data recentă. Sunt state în care cetățenii nu sunt neapărat ei în linia întâi pentru că se bazează foarte mult pe sistemul de autorități în stat și funcționează sistemul de justiție, cum ziceați mai devreme pe ombudsmanii pe care îi au și pe care îi lași să facă și ceea ce trebuie pentru că de regulă, nu știu, cred că este în fișa postului acestei funcții de Ombudsman, cumva să intre în coliziune cu actul guvernamental pentru că de acolo pot să vină încălcările. Acolo funcționează aceste instituții. La noi, însă, dacă vă uitați un pic, și eu aici pretind că știu câte ceva, deci totuși așa mi-am început viața de după revoluție, în lumea organizațiilor non-guvernamentale, când lumea nu știa să pronunțe cuvântul ONG-uri, și mai ales cele de drepturile omului, cred că o perioadă de timp și în presă, și în publicul larg, începuse să existe un adevărat interes și o adevărată dorință de a  apăra drepturile. Fenomenul la care mă refer eu acum e de câțiva ani de zile. Nu știu să vă spun care este cauza.”

Despre motivul pentru care Orban vrea să o schimbe

„Cred că trebuie să îl întrebați. Fiecare dintre cei care au ieșit public a spus altceva, a invocat un alt motiv. Eu motivele oficiale nu le știu pentru că nu mi-au fost comunicate. Știu că există o cerere de revocare depusă, dar ea nu mi-a fost transmisă. Pe de altă parte, în spațiul public, am auzit de toate. Că de ce am anulat amenzile, n-am anulat amenzile. Să știți că e trist dacă niște oameni care sunt membrii ai Parlamentului României, deci care fac legi care să ne protejeze pe noi și să ne respecte drepturile, înțeleg că eu am atacat amenzi, în loc să înțeleagă că am atacat că era neconstituțională o ordonanță pe baza căreia nu puteau să dea aceste amenzi. Și la curte, măcar ar putea să aibă onestitatea să vadă că a fost decizie luată cu unanimitate. Toate cele mai sensibile din 2020 au fost luate cu unanimitate. Sunt acolo oamenii care au fost numiți si de PNL, și de președintele României, nouă oameni, toți au spus. (…) Nici măcar nu știu ce mi se reproșează oficial. Nu știu dacă e făcut, eu sper că la un moment dat, dacă se va discuta chestiunea aceasta, inclusiv raportul nostru de activitate, eu sper, totuși, să mă invite. Așa ar fi, cred că și regulamentul Camerelor spune acest lucru, dar principiile de drept dacă vreți așa, elementare, cred că ne duc în direcția asta. Dacă îmi reproșezi ceva, trebuie să îmi dai și mie dreptul să vorbesc. Vom vedea, nu știu să vă spun.’’

Renate Weber: „Eu, personal, nu am calitate procesuală, deci nu pot să atac. Daca atacă, se atacă în condițiile în care se atacă și legea înainte de promulgare, deci 25 de senatori, 50 de deputați.  Vreau să vă spun că mă tot gândesc foarte serios, de vreme ce acolo CEDO a spus foarte clar că totuși cineva care este revocat dintr-o funcție trebuie să aibă un drept la apărare și un acces la o cale de atac, mie mi s-ar părea că raționamentul acesta ar trebuie să se aplice și în cazul, nu că e cazul meu, în cazul altei instituții. Că și atunci, Kovesi nu era doar ea personal, ci era instituția pe care o reprezenta, cum este Avocatul Poporului.’’

Despre desființarea SIIJ și implicarea ambasadelor în justiție

„Pe mine mă surprinde foarte mult, a fost o perioadă, am sperat că este o perioadă deja trecută, deci mă surprinde această reimplicare pentru că eu pot să vă spun din misiunile pe care le-am avut eu și clar erau și ele misiuni diplomatice, în numele Uniunii Europene, în diferte țări, când era vorba de alegeri electorale, în țările acelea diplomații altor state nu își permiteau sub nicio formă, cel puțin la nivel public, să iasă și să comenteze politicile guvernamentale sau parlamentare din acele țări. Mie mi se pare că un asemenea comportament forțează sau depășește ceea ce înseamnă limitele unei atitudini diplomatice. Pe de altă parte, eu cred că în acest caz, normal ar fi să vedem o atitudine a CSM, nu doar a unor persoane din CSM. CSM-ul a dat un aviz negativ. Dar CSM-ul de fiecare dată când un politician iese în spațiul public și critică ceva, CSM-ul ia o poziție.”

„CSM este cel care ar trebui să apere independența. CSM-ul este cel care ar trebui să spună că nu i se pare normal ca niște diplomați să vină să aprecieze activitatea unei instituții din România. Am fost foarte surprinsă pentru că am crezut că este o etapă depășită. A fost o etapă nefericită, eu am crezut că era și nefericită. (…) Despre desființarea SIIJ, din punct de vedere instituțional nu am cum să mă pronunț că nu este în competențele noastre dar, și înainte vreme când s-a pus problema SIIJ, am considerat că de fapt e o garanție că cei care au dreptul să îi cerceteze pe judecători și pe procurori nu vor abuza de acest drept. Pentru că de fapt asta este cel mai important: care sunt acele garanții că nu vor mai fi abuzuri pentru că știm cu toții cifrele. Când era la DNA această cercetare, dacă nu mă înșel, a fost strict pe un ordin intern al doamnei Kovesi. Nu era nici lege, nici nimic. Și acolo unde este arbitrariu, e posibilitate de abuz.”