Traian Briciu, președintele UNBR: „Justiția n-are legătură cu emoția. Justiție este atunci când un om este achitat pentru că o probă are cel mai mic viciu și tot poporul îl voia condamnat. Acela este un stat puternic”

• „Judecata poporului cea mai proastă judecată, din punctul de vedere al Dreptului. Justiția nu trebuie să funcționeze pe sistemul de încredere populară. Populația are încrederi false în general” .
• „S-a ajuns la un lucru extrem de periculos: ca poporul să creadă că Justiția este elixirul tuturor problemelor lui” .
• „Marea problemă a noastră nu este corupția, ci profesionalismul. Multe dintre problemele noastre de așa zisă corupție vin și din probleme de lipsă de profesionalism” .
• „Fenomenul scurgerilor din dosare a existat, s-a estompat iar colegii noștri ne-au atras atenția că revenit. Fenomenul vatămă justițiabilii și judecătorii” .
• „Militez ca avocații să afle toate actele din dosar, la fel ca judecătorii și procurorii” .
• „Haideți să evaluăm performanțele Justiției prin raportare și la performanțele societății” .
• „Sistemul actual de procedură penală nu asigură o egalitate reală de arme. Egalitatea de arme ar trebui echilibrată” .
• „Există o evoluție în instanțe, din punctul meu de vedere. Instanțele funcționează pe cât de bine li se permite într-un sistem subfinanțat” .
• „Societatea românească nu este atât de educată încât să ceară servicii juridice înainte de a i se întâmpla ceva. (…) Așa cum există medicul de familie, poți să apelezi și la un avocat de familie. Statul german a reușit să popularizeze în rândul cetățenilor prevenția juridică” .

„Sunt aproximativ 28.000 de avocați în România. Activi sunt 23.000 de avocați. Este încă insuficient pentru că volumul de servicii juridice ar trebui să crească. Societatea românească nu este atât de educată încât să ceară servicii juridice înainte de a i se întâmpla ceva. Activitatea medicală trebuie să se bazeze pe prevenție, așa ar trebui și la avocați. Dacă contractele de credit, contractele de leasing ar fi fost trecute pe la avocat lucrurile ar fi fost altfel. Justiția ar fi avut mai mult puține procese, cheltuielile populație ar fi fost mai mici. Instanțe foarte multe dosare în instanță pentru că nu există o prevenție anterioară. Populația nu obișnuiește să treacă pe la un avocat înainte de a face un act. Este o problemă de educație juridică. Consultanța pentru încheierea unui contract costă puțin, dacă ajungi în proces costurile vor fi mult mai mari. Dacă am primi ajutorul din partea lumii politice, pe zona asta a consultanței preventive, printr-o metodă de asigurări de juridice. Așa cum există medicul de familie, poți să apelezi și la un avocat de familie. Statul german a reușit să popularizeze în rândul cetățenilor această prevenție juridică. Un proiect UNBR implică avocații să facă ore de cultură juridică în școli. Nu avem soluții miraculoase oricât am crede în Justiție. Oricine ar conduce problemele noastre nu se vor rezolva pe loc. Societatea noastră nu a asimilat suficientă cultură juridică încât să înțeleagă toți actorii juridici. Toți sunt orbiți de drepturi, dar ignoră complet obligațiile, nu fac corelarea dintre ele. Nu se știe exact ce rol are procurorul în societate, ce rol are judecătorul, se confundă procurorul cu judecătorul. Sub imperiul lipsei de cultură, noi acționăm și populația ne înțelege cu totul altfel. Când vrei să clădești ceva trebuie să o iei de la zero”, a declarat Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Președintele UNBR a vorbit în emisiune și de atmosfera din instanțele de judecată, de practica neunitară și de egalitatea de arme:

„Din 1996 practic avocatura. În fiecare săptămână am procese, nu m-am retras din activitate. Există o evoluție în instanțe, din punctul meu de vedere. Instanțele funcționează pe cât de bine li se permite într-un sistem subfinanțat. Nu putem ascunde faptul că sunt întârzieri foarte mari în redactarea lucrărilor. Totuși vorbim de niște instanțe care intră cu sute de dosare pe rol. Instanțe au un personal subdimensionat, sediile nu sunt întotdeauna corespunzătoare. Numărul de judecători în esență este unul mic, inclusiv la tribunale. Toate acestea evident că se repercutează asupra activității de judecată. Un om care intră cu 100 și ceva de dosare nu știu câtă aplecare mai are către diplomație. Haideți să evaluăm performanțele Justiției prin raportare și la performanțele societății. Care segmente sociale de la noi sunt atât de performante încât să spunem că Justiția nu e bună? (…) S-au rezolvat foarte multe lucruri dar este departe să spunem că avem o jurisprudență unitară. Se văd roadele. Mi se pare că ÎCCJ a dat soluții corecte. Practica unitară reală s-ar fi rezolvat numai dacă toate recursurile s-ar judeca la ÎCCJ. A fost imposibil asta, a dus la blocarea ÎCCJ. S-a revenit la recursul partajat între Curțile de Apel și ÎCCJ, lucru care nu duce chiar la o practică unitară. Cu siguranță că mie mi se pare mai frumos civilul, este mai abstract. Mie mi plac lucrurile abstracte, nu-mi plac lucrurile concrete. (…)

În penal, există o dificultate majoră ca avocatul să aibă o egalitate de arme cu procurorul. Sistemul actual de procedură penală nu asigură o egalitate reală de arme. Egalitate de arme între procurori și avocat în penal, natural, ea nu poate fi reală. Egalitatea de arme ar trebui echilibrată. Procurorul trebuie să facă probe și în favoarea și în defavoarea inculpatului. Lucrul acesta înțeleg că nu prea se întâmplă. De câte ori procurorul are o probă care nu este legală ea trebuie înlăturată. Nu este o egalitate de arme efectivă între avocați și procurori”.

UNBR a cerut CSM și Inspecției Judiciare să oprească fenomenul scurgerilor din dosare, care pare să fi revenit în ultima perioadă, pentru că această practică afectează o serie de drepturi fundamentale ale cetățenilor: dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, egalitatea de arme, dreptul la imagine, dreptul la viață privată, dar și imaginea și încrederea în Justiție.

„Există o dezbatere clară la nivelul CSM cu privire la aceste probleme.

Nu a fost un caz, au fost mai multe. Reacționez din perspectivă instituțională atunci când există un fenomen. Fenomenul a existat, s-a estompat iar colegii noștri ne-au atras atenția că revenit. Fenomenul scurgerilor vatămă justițiabilii și judecătorii. Problema este că pe baza acelei imagini, populația trage o concluzie, persoana este condamnată, trebuie să se disculpe ea. După scurgeri, persoana trebuie să se disculpe, ceea ce invers decât prezumția de nevinovăție. Persoana pleacă în procesul penal cu șansa a doua. Judecătorii nu pot nici ei fuge din societate, din start are o presiune. Dacă persoana e nevinovată, ce o să zic eu dacă este nevinovată? După scurgerile din dosare, judecătorul din start are o greutate. CSM a avut preocupări pe tema aceasta, are și un ghid de comunicare. CSM este cel care ar trebui să fie îngrijorat de fenomenul acesta. Noi am atras atenția. Avocatul are o mai mare libertate de expresie decât instanța dar el nu are acces la toate informațiile. De la sistemul judiciar ne așteptăm la mai multă reținere, rezervă. Scurgerile din presă nu sunt un fenomen dezirabil, creează o judecată paralelă. Judecata poporului cea mai proastă judecată, din punct de vedere al dreptului”, a spus Traian Briciu.

Avocat de civil, profesor universitar și formator la Institutul Național al Magistraturii, Traian Briciu consideră că „judecata poporului” este una emoțională și n-are legătură cu Dreptul:

„Poporul judecă emoțional, nu judecă după normele de drept. Poporul caută o soluție la frustrările proprii. Când popor este frustrat caută vinovați unde sunt sau unde nu sunt. Da, suntem un popor frustrat. Suntem un popor care are impresia unor multe neîmpliniri: sociale, economic, umilințe. Suntem un popor bănuitor, avem tot timpul scenarii. Suntem un popor care caută vinovați întotdeauna în exteriorul propriei ființe. Aș imputa societății române o anumită fetișizare a Justiției. S-a ajuns la un lucru extrem de periculos: ca poporul să creadă că Justiția este elixirul tuturor problemelor lui. Justiția a fost în fața camerelor de luat vederi mai mult decât ar fi trebuit. În momentul în care Justiția devine vedetă, ea iese din zona care ar trebui. Devine prea emoțională.

Justiția n-avea nevoie să fie atât de mult în fața camerelor de luat vederi. Într-un stat în care Justiția funcționează perfect, nu înseamnă neapărat că economia e bună, poate să fie praf. Când toți și-au legat speranțele economice și sociale de Justiție, în momentul ăla Justiția nu mai are nicio șansă. Când economia nu se îndreaptă, lumea își pierde orice interes pentru Justiție considerând că nu ne-a adus nimic bun. Nu am ajuns încă pe acolo, dar suntem pe drum. Încă 2-3 cicluri electorale și suntem pe acolo. Justiția nu trebuie să funcționeze pe sistemul de încredere populară. Populația are încrederi false în general.

Părerea mea este că a fost o greșeală tehnică. Justiția n-are legătură cu emoția.

Justiție este atunci când un om este achitat pentru că o probă are cel mai mic viciu și tot poporul îl voia condamnat. Acela este un stat puternic”.

Șeful UNBR a vorbit în emisiune și despre proiectul de legeprin care schimbul electronic de date dintre avocați și clienți ar fi trebuit să se facă printr-un portal IT ale cărui comunicații sigure și securitate cibernetică trebuia asigurată gratuit de STS și SRI, dar și despre problema certificatelor ORNISS:

„Proiectul nu a fost suficient dezbătut. Era vorba de interconectarea avocaților în cloud-ul guvernamental. Prin interconectarea cu cloud-ul guvernamental, avocatul putea obține multe acte necesare automat. S-a pus problema instituțiilor care gestionează cloudul guvernamental. Este pe bună dreptate o anumită rezervă a avocaților. Avocații au cerut garanții de securitate în ceea ce privește secretul profesional. Președintele barourilor germane mi-a spus că discuția la ei a durat 8 ani, tot pe tema garanțiilor de securitate. Noi am crezut că ardem etapele, că prindem momentul cu digitalizarea. Va fi o dezbatere mai lungă în cadrul corpului profesional. (…) Modificarea în sine nu este o problemă, și înainte exista un circuit al documentelor clasificate. Sunt certificate ORNISS pe extrădări, în materie de azil, în achiziții publice. Sunt doar câteva sute de avocați care au certificat ORNISS. Nu știu să se fi respins un certificat ORNISS la un avocat. Problema este că aceste certificate ORNISS nu pot fi obținute în avans. Procedura ar trebui reglementată. Militez ca avocații să afle toate actele din dosar, la fel ca judecătorii și procurorii. Ori toți avocații, judecătorii și procurorii au acest drept, ori toți trebuie să aibă niște certificări suplimentare. Obligațiile pot fi garantate prin legea privind informațiile clasificate”.

Cât despre cazul Robert Roșu, președintele UNBR crede momentul a reprezentat un pericol pentru toată avocatura din România, pentru că s-a încercat distorsionarea imaginii de avocat și identificarea avocatului cu clientul său.

În ceea ce privește problemele Justiției, Traian Briciu a declarat în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News, că marea problemă a României este profesionalismul și nu neapărat corupția:

„Problema cazului Robert Roșu a fost, într-adevăr, foarte delicată. UNBR a intervenit atunci, a simțit că este un pericol de a se distorsiona imaginea profesiei de avocat. Acea viziune punea avocatului în sarcină niște veritabile comportamente de procuror. Hotărârea mai avea un păcat: identifica avocatul cu clientul. Problema a fost rezolvată de ÎCCJ în spiritul susținerilor noastre. Faptul că avocatul decide ce probe folosește în favoarea clientului intră în strategia lui profesională. Problema completului este că a transferat probleme care ar fi putut discutate în zona deontologică, le-a transferat în zona penală.

A fost o gândire defectuoasă, risca într adevăr să pună în pericol întreaga avocatură. De când este lumea se știe că avocatul își susține tezele clientului.

Cred că a fost un moment de cotitură. Hotărârea ÎCCJ de achitare clarifică toate aspectele, are fundamente serioase sub aspect doctrinar. Nu înseamnă că avocatul ori de câte ori susține lucruri greșite trebuie și arestat. În cele din urmă soluția a fost corectă. Celui în cauză este foarte complicat să-i spui că i s-a făcut dreptate. (…) Marea problemă a noastră nu este corupția, ci profesionalismul. Multe dintre problemele noastre de așa zisă corupție vin și din probleme de lipsă de profesionalism. Uneori lumea poate nici nu și mai dă seama cum stau lucrurile cu adevărat. Generațiile și-au schimbat stimulii, nu mai răspund la ceea ce răspundeam noi. Pe actualele generații trebuie să le stimulezi mai spre concret. Studenți de la Facultatea de Drept înțeleg faptul că Justiția nu înseamnă revanșă socială. Și teroristul, și traficantul – au nevoie de avocat. Cel care-i susține apărarea nu trebuie confundat cu el. Dacă pierdem lupta asta înseamnă că trebuie desființată facultatea cu totul”.