Ce e fericirea? Cercetătorii au aflat răspunsul dintr-un studiu realizat pe 40.000 de persoane

• Fericirea nu urmează un model universal – este profund personală.
• Studiul a analizat date de la peste 40.000 de persoane din 5 țări.
• Satisfacția în viață variază în funcție de sănătate, venituri, relații etc.
• Doar jumătate dintre oameni au reacționat „previzibil” la acești factori.
• Modelele tradiționale despre fericire sunt puse sub semnul întrebării.
• Cercetătorii propun intervenții personalizate, nu soluții standard.

Cu toții ne întrebăm ce e fericirea.. cum ajungem la ea și ce ne determină să o simțim de fapt? Ei bine, un studiu realizat de Univeristatea Davis din California pe 40 de mii de persoane, sugerează că răspunsul nu este atât de simplu pe cât am crezut. Fericirea, se pare, nu urmează un tipar universal ci este la fel de unică precum fiecare individ în parte.

De ce pune studiul sub semnul întrebării abordările tradiționale privind fericirea?

Pentru că a descoperit că oamenii experimentează fericirea în moduri foarte diferite, iar satisfacția în viață nu este determinată de aceiași factori pentru toți. Studiul arată că relația dintre aspecte precum sănătatea, veniturile sau relațiile personale și fericirea generală variază considerabil de la o persoană la alta.

Asta contrazice modelele tradiționale, cum ar fi cel „de jos în sus”, care presupune că starea de bine vine automat din împlinirea nevoilor externe, sau modelul „de sus în jos”, care spune că percepțiile interne sunt cele care modelează fericirea. Noua perspectivă susține că, în realitate, fiecare individ are un tipar propriu de a integra aceste influențe.

Ce înseamnă această descoperire pentru politicile publice și intervențiile psihologice?

Implicațiile sunt semnificative: politicile universale menite să crească nivelul de fericire, cum ar fi îmbunătățirea veniturilor sau a sistemelor de sănătate, s-ar putea să nu funcționeze la fel pentru toată lumea. În schimb, ar putea fi mai eficient să se adopte o abordare personalizată, care ia în calcul nevoile și valorile fiecărui individ.

De exemplu, pentru unii, relațiile apropiate pot fi cheia fericirii, în timp ce pentru alții, siguranța financiară sau autonomia la locul de muncă contează mai mult. Studiul sugerează că strategiile pentru bunăstare trebuie adaptate, nu impuse după un tipar general.