- În adolescență și la începutul vieții adulte, prietenii ocupă un loc uriaș în viața noastră.
- Pe măsură ce intrăm în viața adultă, apar alte priorități: serviciul, partenerul, familia și responsabilitățile de zi cu zi.
- Dacă există o categorie de oameni care domină o mare parte din viața adultă, aceștia sunt colegii.
Oamenii din viața ta se schimbă odată cu vârsta. Cu cine îți petreci timpul la 20 de ani nu este neapărat cu cine îl vei petrece la 40 sau la 70. Un studiu bazat pe peste 200.000 de jurnale zilnice arată cum se schimbă relațiile noastre de-a lungul vieții și când dispar, treptat, anumite persoane.
Cu cine ne petrecem timpul cel mai des?
Oamenii din viața noastră se schimbă odată cu vârsta. În primul rând, datele provin din American Time Use Survey, un sondaj în care participanții notează, minut cu minut, ce fac într-o zi obișnuită și cine se află fizic alături de ei. Când cercetătorii pun cap la cap peste 200.000 de astfel de jurnale și le grupează în funcție de vârstă, apare o adevărată hartă a vieții sociale. Iar imaginea este surprinzătoare. Prietenii sunt cei mai importanți când suntem tineri.
În adolescență și la începutul vieții adulte, prietenii ocupă un loc uriaș în viața noastră. Timpul petrecut cu ei atinge vârful înainte de vârsta de 20 de ani. Apoi începe să scadă. Și, potrivit datelor, nu mai revine niciodată la nivelul din adolescență. Pe măsură ce intrăm în viața adultă, apar alte priorități: serviciul, partenerul, familia și responsabilitățile de zi cu zi. Prietenii nu dispar neapărat. Doar că timpul pe care îl avem pentru ei devine din ce în ce mai puțin. Copiii ocupă aproximativ 20 de ani.
O altă curbă din analiză este cea a timpului petrecut cu copiii. Aceasta se concentrează într-o perioadă relativ scurtă a vieții, de aproximativ 20 de ani. Copiii intră în centrul vieții adulților, iar timpul petrecut împreună crește, apoi scade pe măsură ce aceștia cresc și își construiesc propria viață. Este, practic, o etapă intensă, dar limitată în timp. Colegii ne însoțesc aproape 40 de ani.
Dacă există o categorie de oameni care domină o mare parte din viața adultă, aceștia sunt colegii. Munca structurează aproximativ patru decenii din orele în care suntem treji. Din tinerețe și până spre pensionare, o parte importantă din timpul nostru este petrecută alături de oameni pe care nu i-am fi întâlnit poate niciodată în afara locului de muncă.
Cine rămâne la final?
Apoi vine pensionarea. Și, aproape brusc, această categorie dispare din rutina zilnică. Oamenii cu care ai petrecut zeci de mii de ore pot să nu mai facă parte aproape deloc din viața ta de zi cu zi.
Aici apare partea cea mai interesantă a analizei. Dacă prietenii ating un vârf în adolescență, copiii ocupă aproximativ două decenii, iar colegii dispar odată cu pensionarea, ce relație crește fără să mai aibă o astfel de perioadă de declin?
Este chiar timpul petrecut singuri, singura relație care se extinde continuu din adolescență până la capăt, fără un punct clar în care să scadă, iar dintre oameni, cel care rămâne cu adevărat este partenerul de viață.
Iar asta spune ceva important despre felul în care ne construim viața socială. Pe măsură ce unii oameni intră în viața noastră și apoi ies, alții rămân. Poate că adevărata întrebare nu este cu cine petrecem cel mai mult timp acum, ci cine va mai fi lângă noi atunci când toate celelalte curbe vor fi coborât.
