- Mofturile alimentare ale copiilor pot fi genetice, nu rezultatul educației părinților.
- Cercetările recente demontează mitul „creierului de mamă”, arătând că acesta se transformă pentru a pregăti părinții.
- Timpul crescut dedicat îngrijirii copiilor accentuează rușinea mamelor, subliniind necesitatea unui sprijin social mai bun.
Hrănirea copiilor poate genera multă anxietate, dar un nou studiu sugerează că, dacă un copil este mofturos la mâncare, acest comportament poate fi în mare parte genetic, nu rezultatul unei educații deficitare. Pentru părinții care se confruntă cu refuzul de a consuma legume, acest lucru poate fi o veste bună, scrie The Guardian.
Deși studiile nu vor ajuta neapărat la convingerea copiilor să mănânce mai multe legume, ele oferă o perspectivă științifică liniștitoare asupra problemelor legate de maternitate și paternitate, într-o lume plină de mituri și dezinformări. Într-o societate în care părinții, în special mamele, sunt adesea blamați, cercetările științifice pot aduce claritate.
În experiența maternă, multe informații sunt adesea neștiințifice și contradictorii, de la sfaturi prenatale confuze la mituri despre alăptare. Multe date lipsesc, iar ideologiile umple acest vid. Se pune un accent excesiv pe comportamentul părinților, în special al mamelor, fără a lua în considerare factorii externi, precum rolul tatălui sau condițiile sociale și politice.
Conceptul de „creier de mamă” a fost istoric asociat cu ideea că nașterea slăbește capacitățile intelectuale ale femeilor. Însă, cercetări recente, cum ar fi cele realizate de Emily Jacobs, sugerează că creierul suferă transformări complexe care pregătesc părinții pentru noua lor rol. Aceasta demontează ideea că „creierul de mamă” ar fi o deficiență cognitivă.
Informațiile despre cum mamele își dedică de două ori mai mult timp îngrijirii copiilor decât în anii ’60, în timp ce muncesc mai mult, pot explica stresul pe care îl resimt. Această rușine legată de a nu atinge idealurile materne poate afecta sănătatea și poate duce la izolare.
Normele sociale și culturale pot fi greu de observat, dar miturile dăunătoare sunt reale. Știința ajută la înțelegerea faptului că societatea nu sprijină în mod adecvat părinții care cresc copii, iar mamele nu ar trebui să se simtă vinovate dacă copiii lor preferă mazărea.