- Un studiu amplu analizează secularizarea în peste 100 de țări.
- Secvența Participare-Importanță-Apartenență (P-I-B) descrie declinul religios în generații.
- Contextul cultural local influențează modul în care secularizarea se manifestă.
Într-o lume în continuă schimbare, rolul religiei este supus unei redefiniri constante. Un nou studiu publicat în Nature Communications analizează această transformare la scară globală și propune un model predictibil al secularizării.
Ce spune studiul publicat anul acesta?
De la bunic la nepot: o generație fără biserică? Un studiu identifică o secvență clară în modul în care religia își pierde influența în generații: mai întâi scade participarea la slujbe, apoi importanța acordată religiei în viața de zi cu zi, iar în final, afilierea religioasă formală. Această secvență P-I-B este vizibilă în multe țări, deși cu variații. Gina Zurlo, profesor la Harvard Divinity School, observă că modelul rezonează cu creștinii din Occident: „Participarea la slujbe și implicarea în alte practici publice este un angajament. Dacă pui la îndoială credința, de ce să depui atâta efort?” Secularizarea: uniformă sau personalizată?
Deși modelul P-I-B oferă o perspectivă generală, unii cercetători avertizează împotriva unei interpretări simpliste. Kyama Mugambi, profesor la Yale Divinity School, subliniază că secularizarea este un construct occidental, iar impactul său variază în funcție de istoria și cultura locală. În Africa și America Latină, de exemplu, religia își menține un rol important.
Cum se vede această evoluție în funcție de contextul confesional?
Într-adevăr cifrele vorbesc despre societăți unde credința majoritară este creștină, musulmană, hindusă ori budistă. Interesant este că țările care au ieșit din comunism fac excepție de la parcursul descendent al importanței pe care îl păstrează religia azi. O altă excepție este Israel, unde participarea tinerilor la viața religioasă este în creștere datorită faptului că familiile ultraortodoxe au mai mulți copii decât cele seculare.
Landon Schnabel, profesor la Cornell University, susține că viața religioasă nu urmează o linie dreaptă spre secularizare: „O vedem ca pe un pendul care oscilează între instituții și indivizi, conformitate și rebeliune, construcție și demolare”. Religie privată sau spiritualitate reinventată? Studiul sugerează că, în ciuda declinului afiliării religioase formale, mulți oameni continuă să se identifice ca fiind „spirituali, dar nu religioși”. Gina Zurlo vede aici o transformare, nu neapărat un declin: „Societatea noastră hyperindividualistă a acordat practic oamenilor permisiunea de a fi religioși în felul lor”.
David Voas a subliniat faptul că „atunci când te uiți la situația globală și vezi că declinul se întâmplă peste tot în lume – nu se limitează doar la țările creștine, se întâmplă peste tot de foarte mult timp – îți dai seama că nu este doar ceva care se va schimba pentru că există o schimbare politică sau culturală în unul sau două locuri”. Indiferent de interpretare, este clar că religia este în transformare. Modelul P-I-B oferă o bază pentru a înțelege această evoluție, dar contextul local și individual rămân factori esențiali. Va dispărea religia, sau va reinventa noi forme de expresie spirituală? Rămâne de văzut.
