Tradiție ciudată de Crăciun în Japonia: „Cine nu comandă din timp stă ore întregi la coadă”

• În fiecare an, pe străzile din Japonia pot fi văzute statuile colonelului Sanders, în mărime naturală – îmbrăcate ca Moș Crăciun.
• Tradiția a început la mijlocul anilor 1980.
• În Ajunul Crăciunului, vânzările KFC Japonia cresc de 5 până la 10 ori.

Aproape în fiecare an de când era copil, Naomi, locuitoare din Hokkaido, a așteptat cu nerăbdare masa tradițională de Crăciun a familiei sale: o „găleată de petrecere” KFC plină de salată, prăjitură și mult pui prăjit, relatează CNN.

„În Japonia, este tradiție să mănânci pui de Crăciun”, spune japoneza de 30 de ani. „În fiecare an, comand găleata de petrecere și mă bucur alături de familia mea. Îmi place puiul delicios și farfuria drăguță care vine cu el ca bonus”.

Naomi, care a cerut să fie identificată doar cu prenumele, împeună cu familia nu sunt singurii japonezi care apelează la KFC pentru cina de Crăciun.

În fiecare an, de la mijlocul anilor 1980, statuile colonelului Sanders, în mărime naturală – îmbrăcate ca Moș Crăciun – au întâmpinat mulți localnici și turiști deopotrivă în toată țara.

Potrivit cifrelor lansate de lanțul american de fast-food, KFC Japonia a reușit să ajungă la 6,9 miliarde de yeni (aproximativ 63 de milioane de dolari SUA) în perioada 20-25 decembrie 2018, având cozi interminabile la ușă, începând cu 23 decembrie.

Cea mai aglomerată zi a KFC Japonia este, de obicei, 24 decembrie, în care se vinde de obicei de aproximativ cinci până la 10 ori mai mult decât zilele obișnuite.

„Pe măsură ce se apropie Crăciunul, reclamele KFC difuzate la televizor – arată foarte delicios. Comandăm devreme, apoi mergem la magazin la ora stabilită pentru a ne ridica găleata”, spune Naomi.

„Cei care nu își rezervă o găleată trebuie să stea la cozi lungi, ore întregi”.

Pentru a înțelege mai bine cum și de ce puiul prăjit a devenit sinonim cu Crăciunul în Japonia, trebuie să derulăm câteva decenii.

După o perioadă de austeritate care a urmat Celui de-Al Doilea Război Mondial din anii 1940 și ’50, economia Japoniei a început să se dezvolte.

„Puterea economică a Japoniei creștea … și oamenii aveau bani pentru a se răsfăța pentru prima dată cu cultura consumatorului”, spune Ted Bestor, profesor de antropologie socială la Universitatea Harvard, care a studiat mâncarea și cultura japoneză timp de 50 de ani.

„De vreme ce SUA era o putere culturală la acea vreme, a existat un interes imens pentru moda occidentală, mâncăruri, călătorii în străinătate – Japonia se deschidea cu adevărat”.

Când trăia în centrul orașului Tokyo la începutul anilor 1970, Bestor își amintește că au apărut multe francize străine, precum Baskin-Robbins, Mister Donut și The Original Pancake House.

În această perioadă de globalizare rapidă, industria de fast-food din Japonia s-a extins cu 600% între 1970 și 1980, potrivit „Colonelul vine în Japonia”, un documentar din 1981 regizat de John Nathan.

KFC – cunoscut pe atunci sub numele de Kentucky Fried Chicken – a făcut parte din pachet, deschizând primul său magazin japonez în Nagoya în 1970.

Până în 1981, lanțul deschisese 324 de magazine – peste 30 pe an – și câștiga aproximativ 200 de milioane de dolari americani pe an, potrivit documentarului. „Se părea că, dintr-o dată, Kentucky Fried Chicken era peste tot”, își amintește Bestor.

Kentucky de Crăciun

Crăciunul a fost și este în continuare o sărbătoare laică în Japonia – o țară în care mai puțin de 1% din populație se identifică ca fiind creștină – iar în anii ’70 mulți oameni nu au stabilit tradițiile familiale de Crăciun.

Aici a intervenit KFC. Compania a lansat campania de marketing „Kentucky de Crăciun” în 1974 și a urmat în curând prima apariție a „găleților de petrecere”.

Unele rapoarte spun că Takeshi Okawara, care a gestionat primul KFC din țară și ulterior a devenit CEO al KFC Japonia, a comercializat în mod fals puiul prăjit ca o mâncare tradițională de Crăciun americană pentru a crește vânzările.

Dar, potrivit KFC Japonia, Okawara a mers la o petrecere de Crăciun îmbrăcat în Moș Crăciun. Când copiilor le-a plăcut, a văzut o oportunitate de afaceri.

Între timp, în 2017, gazda emisiunii „The Rising Sun Show” – o emisiune TV de 30 de minute produsă de Garnizoana Armatei SUA Japonia Afaceri Publice – a intervievat un reprezentant KFC, care a spus că acest concept a apărut după ce un client străin a întrebat dacă KFC poate să-i livreze pui prăjit, îmbrăcat în costum de Moș Crăciun de Sărbători.

Alte surse spun că Okawara pur și simplu a auzit occidentalii căutând un înlocuitor pentru curcan și a considerat puiul KFC un substituent demn.

Lăsând deoparte poveștile diferite, KFC a reușit să capteze imaginația meselor japoneze și să creeze un fenomen național.

Desigur, „Kentucky pentru Crăciun” nu a reușit să facă față fără o investiție publicitară substanțială.

Un anunț tipic de Crăciun KFC din anii 1970 sau ’80 probabil ar fi prezentat o familie care se bucura de un festin cu pui rumenit, prăjit, pe măsură ce piesa „My Old Kentucky Home” se asculta în fundal.

„Dar acestea au fost campanii cu adevărat frumoase, care au legat puiul prăjit de Crăciun, cu ideea de a consuma alimente de lux. Evident, ideea a prins.”

Astfel de reclame au poziționat KFC ca un mod elegant, autentic de a sărbători în adevăratul stil american, chiar dacă acest lucru nu era chiar conform cu realitatea.

„Reclamele festive sunt ceea ce inițial m-a făcut să vreau să încerc să mănânc KFC de Crăciun”, spune pentru CNN Travel Shuho Inazumi, un bibliotecar care locuiește în Iwakuni, pe insula Honshu. „Sunt din mediul rural și nu erau prea multe KFC-uri în jur, așa că KFC a fost considerat mișto”.

Dar a spune că s-a obținut un astfel de succes de durată exclusiv publicității inteligente nu ar fi total corect – poate fi atribuit și compatibilității KFC cu normele culturale existente.

De exemplu, Bestor spune că, KFC este similar cu un fel de mâncare tradițională japoneză numit karaage, care cuprinde bucăți mici de carne date prin panko, prăjită, precum pui sau pește.

„Nu este un gust nou sau ceva cu care oamenii trebuie să se obișnuiască”, spune el.

La fel, tradiția împărtășirii unei „găleți de petrecere” mare de pui prăjit, salată de varză și prăjitură se potrivește perfect culturii culinare japoneze.

„A putea împărtăși mâncarea este o practică socială importantă în Japonia. Deci, o găleată de pui prăjit are un gust familiar și îndeplinește această dorință de a mânca împreună”, adaugă el.

Dar, în timp ce pachetele de Crăciun și gălețile de petrecere ale companiei rămân extrem de populare, unii japonezi au format noi tradiții de-a lungul anilor.

„Când obișnuiam să cumpăr Crăciunul KFC, nu existau o mulțime de opțiuni de mâncare de sărbătoare”, spune Inazumi.

„Acum pot găsi rețete de friptură de vită, șuncă și pui prăjit, online. Pot merge la o petrecere cu prietenii sau pot vizita un bufet de Crăciun la un hotel”.

Pentru Naomi, nu este o tradiție la care intenționează să renunțe prea curând.

„Nu am copii acum”, spune ea. „Dar aceasta este o tradiție pe care [familia mea] speră să continue în viitor.”