16 decembrie 1989: Ziua primelor arestări la Timișoara. Mărturia unui revoluționar

• 16 decembrie 1989: Ziua primelor arestări la Timișoara
• Protestatarii din Piața Maria au trecut de la susținerea familiei Tökés la „Jos Ceaușescu”
• Marius Mioc avea 21 de ani și a fost printre primii arestați în decembrie 1989 la Timișoara

Marius Mioc povestește cum s-au simțit primele momente ale protestelor de la Timișoara. Avea 21 de ani în 1989 și a văzut cum susținerea pentru familia lui László Tökés, pe care autoritățile voiau să o evacueze din casă, s-a transformat în revoltă pe 16 decembrie.

Marius Mioc: „Au zis că vin pompierii că cine vrea să plece poate să plece. La un moment dat. Atunci s-a mai agitat lumea și au început să se scandeze lozinci cu „Jos Ceaușescu!”,  au început hora unirii să cânte și nu știu dacă au cântat „Deșteaptă-te române” dar „Hora Unirii”.”

„S-a început practic o manifestație care a luat un caracter politic nici nu s-a pomenit numele de László Tőkés, în momentul respectiv. Apropo, am observat că se vorbește mai mult românește în acea mulțime, chiar sunt numai ungurii lui László Tőkés sau sunt și români, se vorbea mai mult românește.”

Forțele de ordine care au ajuns în fața casei lui Tőkés a schimbat complet dispoziția protestatarilor.

Marius Mioc: „A venit un prim grup de milițieni, vreo 10 oameni. Când a apărut acel grup mulțimea a avut așa un moment de panică s-au retras așa, și atunci un grup de câțiva din mulțime am început să strigăm: Nu va fie frică! Erau lângă o alimentară niște lăzi cu sticle goale de lapte că erau, sticlă de sticlă pe vremea aceea, și am luat de acolo sticle de lapte și am aruncat spre milițieni.”

Revoluționarul povestește cum au decurs primele discuții cu milițienii trimiși să disperseze protestul pe 16 decembrie, în Piața Maria din Timișoara.

Marius Mioc: „Chestia asta a dat curaj mulțimii, pentru că asta era important în momentul acela, oamenii să își înfrângă teamă. Deci a dat curaj mulțimii, îi copleșeam numeric pe milițieni. Eram vreo 200 ei erau vreo 10, deci nu aveau șanse numai prin uniforma de milițian băgau frica.”

„Nici milițienii nu au îndrăznit nimic, pentru că erau prea puțini. După ce am aruncat cu sticle în ei, și s-a potolit mulțimea, am mers și am început să discut cu ei. După ce am văzut că s-au potolit, s-a strigat către milițieni: «Și voi sunteți români! Uniți-vă cu noi!».”