Ioan Savu, despre 20 decembrie 1989: „Și dacă trag ăștia, pe toți nu ne pot omorî, dar ăia care scăpăm, praf îi facem”

• Pe 20 decembrie 1989, trupele de represiune n-au mai rezistat mulțimii de la Timișoara
• Autoritățile pregăteau balconul de la Operă pentru o manifestare pro-Ceaușescu
• Ioan Savu: „Ulterior am aflat că acolo mai erau încă oameni arestați și bătuți încă în subsolul de la Primărie și de la Capitol”

20 decembrie 1989: la Timișoara, demonstranții au copleșit forțele de represiune.

Ioan Savu: „Am ajuns în față catedralei, am spus Tatăl Nostru, pentru tinerii care au murit acolo, și când să plecăm către Primărie și Sala Capitol, în față noastră era un cordon de militari cu automatele îndreptate către noi, s-au auzit închizătoarele armelor cum se armează… „stați că tragem”, un moment am ezitat dar nu puteai să te oprești, că 10.000 de oameni din spate te împingeau și vrând nevrând te apropiai, atunci eu cel puțin m-am gândit: „Și dacă trag ăștia, pe toți nu ne pot omorî, dar ăia care scăpăm praf îi facem”.

La un moment dat câțiva dintre noi au încercat să se apropie de ei, „Armata e cu noi !” Au fugit militarii cu ofițerul lor cu tot sau câți or fi fost ofițeri acolo unii în Sala Capitol și unii în Primărie. Ulterior am aflat că acolo mai erau încă oameni arestați și bătuți încă în subsolul de la Primărie și de la Capitol.

Ajungând în dreptul Primăriei am văzut că la colțul celălalt, Parcul Justiției, erau șase TAB-uri aliniate cu turelele către noi. Gândiți-va că în cascadă apăreau astea, nu ne-am putut opri, am ajuns în față lor, unii oameni au urcat, erau mulți oameni care aveau așa cum povestea față aia care povestea că a fost după gât la tatăl sau, aveau copii după gât, copii mici de câțiva anișori sau unii mai mici.”