În cadrul unei cercetări la nivel comunitar, derulată de UE în luna noiembrie 2020, prin intermediul Centrului European de prevenire și control al bolilor, România răspundea că intenționează să folosească exerciții de modelare matematică, pentru a stabili nevoia de vaccinuri și modalitatea de aplicare a acestora.

Pentru ordonarea priorităților pe diverse categorii eligibile, România a transmis UE că nu se raportează la alte criterii și că va revizui periodic factorii critici care sunt luați în considerare la modelarea matematică. Rezultatele sondajului comunitar au fost publicate într-un raport tehnic la 2 decembrie 2020.

Ai văzut modelarea aceasta matematică atât cât am văzut-o și eu. Fără premise, fără ipoteze, fără scenarii și fără concluzii.

Recomandări

BANII PENTRU UCRAINA RĂMÂN ÎN SUA
CE FACEM CU POLUAREA?
ECONOMIA AMERICANĂ ÎNCETINEȘTE
CIOLACU ÎNCHEIE DISCUȚIILE CU PIEDONE
VENEȚIENII IES ÎN STRADĂ
CHINA AVERTIZEAZĂ SUA

Modelarea matematică nu este menționată în Strategia de vaccinare împotriva Covid-19 în România, adoptată prin HG 1013 din 27.11.2020 și publicată în Monitorul Oficial nr. 1171 din 3 decembrie 2020. În loc să primim informații și detalii despre modelarea matematică invocată de guvernanții noștri prin chestionarele UE, am primit altceva.

Poate că încă se mai fac niște calcule, prin vreun cabinet ministerial, într-un grup de comunicare strategică sau între două pauze de țigară la schimbul de gardă care păzește congelatoarele cu dozele de vaccin ajunse în România.

Modelare matematică, în stil românesc

Pentru a genera soluții care să fie folositoare în efortul de eradicare a unei pandemii precum cea de coronavirus, modelarea matematică are nevoie de date exacte, pe multiple dimensiuni.

Rata de îmbolnăvire și rata de vindecare, rata deceselor și proporția morbidităților asociate Covid-19 sunt astfel de date utile pentru a genera proiecții pe baza funcțiilor matematice. În aceeași măsură, în modelare pot fi incluse și elemente de comportament al indivizilor și al grupurilor, precum tiparele de mobilitate intra- și extra-comunitară.

Tehnologia de azi poate să furnizeze acest tip de date, iar exemple sunt Singapore, Coreea de Sud și alte state care au implementat de timpuriu aplicații pe terminale mobile pentru a culege date despre locații și persoane din proximitatea subiecților infectați cu SARS-CoV-2. Trasabilitatea virusului a fost un punct critic în prevenirea aglomerării spitalelor și în salvgardarea resurselor de personal.

Acum, critice sunt estimarea cererii de vaccinuri, aducerea și administrarea lor în centre, ca și eficacitatea întregii operațiuni. Dacă Israelul, Marea Britanie, SUA au recurs la scalarea vaccinării în masă, înseamnă că e ceva serios care le-a determinat să folosească toate dozele disponibile pentru a vaccina cât mai multă lume.

Viteza cu care acționează alte state ne dă de gândit. Nu putem să ne ascundem în spatele Comisiei Europene. Nu ne putem mulțumi cu justificări conform cărora este perioadă de concedii sau că unii candidați eligibili încă mai analizează dacă vor face vaccinul pentru care s-au înscris, dar pe care îl țin deocamdată blocat în statistici și în congelatoare.

Dacă ar fi să luăm ca referință rapoartele Institutului Național de Sănătate Publică din România, remarcăm câteva lucruri clare: numărul total de cazuri de la noi a crescut exponențial în toamnă, iar proporția deceselor raportate la numărul total de cazuri a scăzut de la 5,47% (în aprilie) la 2,47% (în decembrie).

Ponderea persoanelor cu vârste peste 60 de ani care și-au pierdut viața de pe urma Covid-19 a crescut constant, atingând un maxim de 84,5% din totalul deceselor în decembrie 2020. Proporția cazurilor de morbidități asociate a crescut și ea, de la 86,4% (aprilie 2020) la 95,1% (decembrie 2020) din numărul total al deceselor raportate.

În schimb, rata de îmbolnăvire cu Covid-19 în rândul personalului medical a scăzut, de la 11,11% (aprilie 2020) la 1,51% (decembrie 2020).

Per ansamblu, începând cu finalul lunii noiembrie, datele INSP arată trenduri în scădere pentru mediile mobile săptămânale, atât la cazurile confirmate, cât și la decese. Ai zice că valul al doilea de îmbolnăviri care a bântuit România în toamna anului trecut se stinge de la sine. Numai că nu ne putem limita la această observație transversală.

Dacă ne uităm la situația pe plan internațional, mutațiile virusului și virulența cu care se răspândește în noi valuri – atât pe continentul european, cât și dincolo de acesta – ne îndeamnă la o reflecție serioasă asupra strategiei de vaccinare pe care ar fi bine să o aplicăm.

Zero decese + zero transmiteri = zero modelări

Nu știm ce fel de model matematic aplică România și dacă, în cele din urmă, va fi implementat. Datele zilnice schimbă permanent peisajul epidemiologic, ca și proiecțiile despre omologarea unor noi vaccinuri. Până acum, nu avem cifre publice din modelări.

Există un consens în mediul academic asupra faptului că alegerea soluției optime dintr-o modelare matematică ține de cântărirea a două opțiuni concurente: fie reducerea ratei deceselor cauzate de infecția cu coronavirus (ideal, până la zero), fie reducerea ratei de răspândire a virusului (ideal, până la zero).

La final de noiembrie 2020, când Strategia de vaccinare în România a fost aprobată, Guvernul avea serii bune de date culese de la debutul pandemiei în țara noastră. Dacă ar fi fost ca autoritățile să modeleze acele date pentru a obține una dintre cele două finalități descrise mai sus, am fi putut avea de discutat două scenarii potențial egale din punct de vedere al validității matematice:

– în cazul în care obiectivul strategiei de vaccinare ar fi fost reducerea mortalității, atunci ar fi trebuit ca autoritățile să acorde prioritate vaccinării celor mai în vârstă.

– în cazul în care obiectivul strategiei de vaccinare ar fi fost încetinirea transmiterii virusului, atunci ar fi trebuit ca oficialitățile să acorde întâietate vaccinării adulților mai tineri.

Punctul de intersecție al proiecțiilor și totodată al deciziilor este categoria celor cu vârste de 60 de ani și peste. Fie se trece la vaccinarea acestora și atunci se limitează drastic rata deceselor, fie se trece la vaccinarea celor de sub 60 de ani și atunci se limitează drastic rata transmiterii virusului. Ori a treia cale, vaccinare în masă.

Pentru a ajuta luarea unei decizii, experții aduc în discuție principii de etică, precum beneficiul maxim, grija egală față de toți și reducerea inechităților din sistemul de asistență medicală, dar și principii procedurale, precum echitatea, transparența și fundamentarea pe dovezi. În SUA, spre exemplu, raportul comun al Academiilor de știință, inginerie și medicină recomandă ca alocarea vaccinurilor anti-Covid-19 să plece de la obiectivul de a reduce mortalitatea și morbiditatea severă, dar și impactul negativ pe care îl are în societate răspândirea SARS-CoV-2. Prin urmare, criteriile de alocare sunt definite în funcție de patru riscuri: (1) riscul de a fi infectat, (2) riscul de mortalitate și morbiditate severă, (3) riscul impactului negativ în societate și (4) riscul de a transmite infecția la alții.

Prin vocea col. Valeriu Gheorghiță, autoritățile ne promit că, de luni, 04.01.2021, vom începe să vedem amploarea Strategiei și vom afla adevărata rată de vaccinare. Conform declarațiilor recente din media, sunt preconizate 20.000 de vaccinări. Toate speranțele sunt îndreptate către succesul acestei etape, pentru că în funcție de rata de vaccinare vom putea pretinde și noi doze. Altfel, ce rost are să pretindem noi doze, dacă 90% din cele pe care le-am primit până acum încă stau prin congelatoare?

Atât limitarea pandemiei de Covid-19 pe teritoriul României, cât și reducerea morbidității și mortalității ca urmare a infectării cu virusul SARS-CoV-2 figurează în descrierea scopului general al strategiei de vaccinare. Strategia adoptată de Guvern nu pune însă punctul pe „i” și ne lasă situația în coadă de pește. Pare o strategie cu trei zerouri, inclusiv sub aspectul accesului la informația de interes public.

Zero modelări înseamnă că vom avea proiecții cu zero reduceri ale ratei de mortalitate și zero reduceri ale ratei de transmitere a virusului. Modelarea matematică despre care Guvernul le vorbea colegilor europeni acum o lună va rămâne, cel mai probabil, un exercițiu de imaginație, pe cheltuiala și nervii majorității populației.