- Mersul pe distanțe scurte poate prezice riscul de fractură osoasă în viitor.
- Studiul care stă la baza acestei descoperiri se bazează pe datele a peste 267.000 de adulți australieni
- Participanții cu dificultăți de mers au avut un risc semnificativ mai mare de a experimenta o fractură în perioada de urmărire.
Un nou studiu arată că abilitatea unei persoane de a merge confortabil un kilometru poate ajuta în prezicerea riscului de fracturi osoase în viitor, conform Study Finds.
Advertisment
Oamenii de știință de la Institutul de Cercetări Medicale Garvan spun că îi întreabă pe pacienți despre limitările pe care le au în legătură cu mersul pe jos deoarece este o modalitate ușoară și simplă de a identifica persoanele care au nevoie de screening-uri suplimentare pentru sănătatea oaselor și de intervenții menite să oprească fracturile înainte ca acestea să apară.
„Am descoperit că problemele de mers chiar și pe distanțe scurte par strâns legate de un risc mai mare de fractură în următorii cinci ani”, spune autorul principal al studiului, profesorul Jacqueline Center, șeful Laboratorului de Studii Clinice și Epidemiologie al lui Garvan, într-un comunicat de presă. „Doar câteva întrebări simple despre cât de departe poate merge cineva ar putea da medicilor un semn de avertizare timpurie pentru a verifica sănătatea oaselor.”
Recomandări
Acest proiect conține date care cuprind aproape 267.000 de adulți de cel puțin 45 de ani, colectate inițial de Studiul 45 and Up al Institutului Sax, o inițiativă majoră de cercetare ce monitorizează sănătatea în rândul adulților australieni. Toți participanții au răspuns la întrebări cu privire la orice probleme de sănătate care le limitează capacitatea de a parcurge diferite distanțe, iar opțiunile posibile de răspuns au fost: „deloc”, „puțin” sau „mult”. Apoi, cercetătorii au urmărit pe toată lumea timp de cinci ani pentru a evalua rezultatele fracturilor.
Autorii studiului au descoperit că unul din cinci adulți a raportat că s-a confruntat cu o anumită limitare a mersului la începutul studiului. Participanții cu dificultăți de mers mai mari au fost semnificativ mai susceptibili de a experimenta o fractură în perioada de urmărire. De exemplu, femeile care au raportat „multe” limitări în mersul pe jos de un kilometru au avut un risc de fractură cu 60% mai mare decât alte femei care nu au raportat limitări. În rândul bărbaților, riscul crescut a fost de peste 100%.
„Am văzut un model clar de doză-răspuns, în care o limitare mai mare a mersului însemna un risc mai mare de fractură. Acest lucru sugerează o relație directă între capacitatea scăzută de mers și oasele mai slabe”, explică primul autor al studiului dr. Dana Bliuc, ofițer principal de cercetare la Garvan.
60% din toate fracturile studiate sunt atribuite unui anumit nivel de limitare a mersului
Cercetătorii au arătat că aproximativ 60% din toate fracturile studiate sunt atribuite unei anumite forme sau unui anumit nivel de limitare a mersului. Această legătură a rămas destul de puternică chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare alți factori, inclusiv vârsta, fracturile anterioare și greutatea. Rezultatele au rămas, de asemenea, consistente pentru diverse părți ale corpului, cum ar fi șoldurile, vertebrele, brațele și picioarele.
„Evaluarea riscului de fractură se bazează, în general, pe un test de densitate osoasă, pe care mulți oameni nu l-au făcut atunci când și-au consultat medicul”, adaugă profesorul Center. „Întrebarea despre capacitatea de mers durează doar câteva secunde și ar putea fi o modalitate gratuită, neinvazivă de a spune dacă cineva are nevoie de verificarea oaselor.”
Citește și: