Ivan Patzaichin, o pierdere grea şi pentru masonerie

• Marele campion era francmason de peste 20 ani, membru al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România.
• În mod excepţional, organizaţia a decis să facă public comunicatul adresat membrilor săi.
• Comunicatul omagiază atât excepţionala statură umană şi publică, cât şi cea masonică a personalităţii sale.

Pentru întreaga planetă, Ivan Patzaichin a fost un mare campion sportiv. Pentru noi, ceva mai mult: un mare român. Este cel care a suit tricolorul pe cel mai înalt catarg la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice şi la opt Campionate mondiale. Mai mult, este cel care a redat demnitate şi mândrie fiecărui român, vâslind – şi câştigând cursa! – cu o pagaie ruptă.

În anii plini de neajunsuri ai dictaturii comuniste, isprava sa avea o imensă valoare de simbol. Deşi imnul naţional intonat era Tricolorul, chipul său de tânăr erou romantic reamintea telespectatorilor de acasă un îndemn demult uitat: ”Deşteaptă-te, române!” Retras din competiţii, a rămas un model de urmat, fiind – cu aceeaşi hotărâre şi cu aceeaşi modestie – la originea multor iniţiative şi evenimente asociative în societatea civilă. Una dintre acestea e mai puţin cunoscută: de peste două decenii, marele campion a ales să se alăture masoneriei şi să activeze în cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.

Organizaţia, care se auto-defineşte ca ”discretă”, nu obişnuieşte să facă publice documentele sale. Însă Ivan Patzaichin nu era un român obişnuit. Pentru a-i omagia calităţile excepţionale, Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România a ales să facă public comunicatul adresat membrilor organizaţiei sale. Un gest excepţional, pe măsura celui căruia îi este dedicat.  Din comunicat, aflăm nu doar faptul că marele campion era francmason, ci şi că deţinea gradul cel mai înalt şi funcţia de membru în Supremul Consiliu.

Tot aşa cum ne-a obişnuit în blitz-urile fotografilor la marile competiţii sportive, Ivan Patzaichin a fost pe podium şi în penumbra lojilor masonice.  ”Ilustrul Frate Ivan Patzaichin, Gradul 33°, membru al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian din România, a trecut la Orientul Etern. (…) A jurat ca sportiv, ca militar şi ca Frate, credinţă Ţării sale, România. I-a apărat şi i-a ocrotit Numele, Poporul şi Drapelul Tricolor. Ne-a făcut de atâtea ori să putem ridica ochii cu mândrie spre cel mai înalt catarg, încât, mai ales azi, fiecare dintre noi se legitimează cu victoriile Campionului. Azi, însă, fiecare român a pierdut” se arată în comunicat. 

 Cei care l-au întâlnit pe Ivan Patzaichin ştiu că era un om discret şi timid, că evita atenţia presei şi lumina reflectoarelor. Apărea doar atunci când apăra ceva, o cauză mai presus de un om, fie el şi vedetă: natura Deltei natale, viitorul tinerilor sau spiritul de performanţă în sportul românesc. Toate acestea se înscriu în valorile morale şi patriotice promovate de Ritul Scoţian.   

Comunicatul RSAA mai răspunde la unele întrebără vechi: ce fel de oameni promovează masoneria şi cine ajunge în forurile ei de conducere? Exemplul lui Ivan Patzaichin vorbeşte de la sine.  Stelian Nistor continuă: ”Azi Ivan, cu pagaia ruptă, ca la Olimpiada de la Munchen, vâsleşte spre Soare să-i dea înapoi aurul pe care i l-a smuls într-o viaţă de OM, cu trudă, cu iubire, cu har şi cu atâta modestie…” Se spune că masoneria ”ia un om bun şi îl face şi mai bun”. Poate că aşa s-a întâmplat şi cu Patzaichin la început.

Ce este însă cert, e că masonii din România au avut în conducerea lor un om care ştia să le explice ce înseamnă să faci ce crezi, să dai mai mult decât îţi închipuiai că poţi iar apoi să te ascunzi după un zâmbet modest. Dacă masoneria este o şcoală de caractere, astăzi a pierdut cel mai talentat şi tenace antrenor. 

Trecerea La Orientul Etern a Fratelui Ivan Patzaichin 33 by Otilia Serescu on Scribd