- Aproximativ 17 kilometri de tuneluri subterane au fost excavate prin Alpi, în timp ce cele şase turbine sunt depozitate la 600 de metri sub pământ, într-o cavernă gigantică de lungimea a două terenuri de fotbal.
- Nant de Drance a refolosit două rezervoare existente, înălţându-l pe cel superior cu 21,5 metri pentru a-şi dubla capacitatea, acum conţine mai multă apă decât 6.500 de piscine olimpice.
- Fiind una dintre cele mai mari instalaţii de acest tip, proiectul de 2 miliarde de dolari ar putea juca un rol vital în stabilizarea reţelei electrice europene, pe măsură ce continentul trece la energia regenerabilă.
Intrată în funcţiune luna trecută, bateria de apă, numită Nant de Drance, este o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompare care oferă aceeaşi capacitate de stocare a energiei ca 400.000 de baterii de maşini electrice.
Situată la înălţime în Alpii elveţieni, în cantonul Valais, centrala este echipată cu turbine agile şi reversibile care oferă noi niveluri de flexibilitate, spune Robert Gleitz, delegat al consiliului de administraţie al Nant de Drance: printr-o simplă apăsare de buton, centrala poate trece de la stocarea energiei la furnizarea de electricitate.
Finalizarea acestui proiect masiv a durat 14 ani. Aproximativ 17 kilometri de tuneluri subterane au fost excavate prin Alpi, în timp ce cele şase turbine sunt depozitate la 600 de metri sub pământ, într-o cavernă gigantică de lungimea a două terenuri de fotbal, potrivit CNN.
Nant de Drance a refolosit două rezervoare existente, înălţându-l pe cel superior cu 21,5 metri pentru a-şi dubla capacitatea, acum conţine mai multă apă decât 6.500 de piscine olimpice.
Fiind una dintre cele mai mari instalaţii de acest tip, proiectul de 2 miliarde de dolari ar putea juca un rol vital în stabilizarea reţelei electrice europene, pe măsură ce continentul trece la energia regenerabilă, spune Gleitz.
O nouă generaţie
Centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare, care există de peste un secol, sunt deosebit de importante pentru energia regenerabilă, deoarece energia eoliană şi cea solară depind în mare măsură de condiţiile meteorologice şi nu asigură o aprovizionare constantă cu energie electrică.
„Putem lua energie (din reţea) atunci când este prea multă şi o putem genera din nou atunci când este nevoie”, spune Gleitz.
Spre deosebire de multe dintre centralele care au precedat-o, Nant de Drance utilizează turbine-pompă cu viteză variabilă, spune Pascal Radue, directorul general al GE Renewable Energy Hydro, care a furnizat echipamentele pentru instalaţie.
Turbinele ajută la stabilizarea reţelei electrice, spune Radue. „Cu o turbină cu viteză fixă, trebuie să aşteptaţi până când centrala electrică funcţionează exact la viteza potrivită pentru a fi sincronizată cu reţeaua electrică”, spune Radue, adăugând că acest lucru înseamnă pierdere de timp şi energie. Turbinele cu viteză variabilă furnizează electricitate la reţea imediat, astfel încât există un risc mai mic de pene de curent.
Din punct de vedere istoric, centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare „cu flux deschis”, care sunt construite pe sisteme fluviale şi necesită construirea de baraje, au perturbat viaţa sălbatică şi au afectat ecosistemele. În Elveţia, unde prima hidrocentrală cu acumulare prin pompare a fost construită în 1890, aproape jumătate din lungimea totală a râurilor a fost modificată în mod artificial, foarte puţine râuri alpine fiind în stare naturală.
Acesta este motivul pentru care proiectele moderne favorizează sistemele cu circuit închis, precum Nant de Drance, care nu au impact asupra sistemelor fluviale, spune Andrew Blakers, profesor de inginerie la Universitatea Naţională Australiană.
Tranziţia către sursele regenerabile de energie
În speranţa de a deveni „primul continent neutru din punct de vedere climatic”, Europa are ambiţii mari în ceea ce priveşte energia din surse regenerabile: în 2020, puţin peste o cincime din energia totală a continentului provenea din surse regenerabile, dar în luna mai a acestui an, Comisia Europeană şi-a majorat obiectivul privind energia din surse regenerabile pentru 2030 de la 40% la 45%.
Pentru a atinge acest obiectiv, este esenţial să existe noi instalaţii de stocare de mare capacitate, spune Blakers. Asociaţia Europeană pentru Stocarea Energiei estimează că tot continentul va avea nevoie de 200 gigawaţi de stocare până în 2030, de peste patru ori mai mult decât capacitatea de stocare actuală. În deceniul dintre 2010 şi 2020, doar 8 gigawaţi de stocare au fost adăugaţi la reţea.
De aceea, Nant de Drance este atât de important. Situată în centrul geografic al Europei, Elveţia ar putea oferi stabilitate reţelei de pe întregul continent, spune Rebecca Ellis, manager de politici energetice la Asociaţia Internaţională a Hidroenergiei, organizaţie non-profit. Nant de Drance a mărit capacitatea energetică instalată a Elveţiei cu 33%, spune Ellis, adăugând că „arată poziţia de lider a Elveţiei” în tranziţia către energiile regenerabile.
Cu toate acestea, deoarece naţiunea nu este membră a Uniunii Europene, reglementările reprezintă în prezent o barieră, spune Gleitz. „Regulile pieţei nu sunt uşoare”, spune el. „Încă trebuie să avem acorduri mai strânse cu UE”.
Energia hidroelectrică cu acumulare prin pompare ar putea asigura securitatea energetică şi în afara Europei: Blakers şi echipa sa au identificat aproximativ 600.000 de amplasamente potenţiale pentru sisteme cu buclă închisă, deşi doar 1% dintre acestea ar fi necesare pentru a satisface nevoile totale de stocare a energiei la nivel mondial, adaugă el.
Pe măsură ce criza climatică se intensifică, Gleitz speră ca Europa să îmbrăţişeze potenţialul de „stocare curată a energiei” oferit de centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare. „Dacă vrem să mergem în direcţia unei energii curate, Nant de Drance este una dintre pietrele de hotar pe această cale”, spune el.