- Zona mezopelagică a oceanului, numită și „zona crepusculară”, este situată între 200 de metri și 1.000 de metri sub nivelul de suprafață.
- Unul dintre cele mai mari habitate ale Pământului ar putea să își vadă redusă bogata diversitate de viață până la sfârșitul secolului din cauza crizei climatice.
- Zona crepusculară este, de asemenea, un habitat crucial pentru viețuitoarele marine care se scufundă în căutarea prăzii.
Unul dintre cele mai mari habitate ale Pământului ar putea să își vadă redusă bogata diversitate de viață până la sfârșitul secolului din cauza crizei climatice, scrie CNN.
Zona mezopelagică a oceanului, numită și „zona crepusculară”, este situată între 200 de metri și 1.000 de metri sub nivelul de suprafață. Această regiune marină, care reprezintă aproximativ un sfert din volumul oceanului, găzduiește miliarde de tone de materie organică și unele dintre cele mai uimitoare biodiversități de pe Pământ, în ciuda faptului că se află în afara razei de acțiune a luminii solare.
Zona crepusculară este, de asemenea, un habitat crucial pentru viețuitoarele marine care se scufundă în căutarea prăzii, cum ar fi rechinii sau peștii-lanternă care se ascund în zona crepusculară în timpul zilei și înoată spre apele de suprafață pentru a se hrăni pe timp de noapte.
Un nou studiu avertizează că, din cauza crizei climatice, viața în zona crepusculară s-ar putea reduce cu 20-40% până la sfârșitul secolului. Iar dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă, cercetătorii estimează că viața din regiunea oceanică ar putea fi grav diminuată în 150 de ani – iar recuperarea ar putea să nu fie posibilă decât peste mii de ani.
Oceanele calde din antichitate
Paleontologii și oamenii de știință oceanografi au făcut echipă pentru a studia impactul asupra zonei crepusculare a oceanului în timpul unor evenimente de încălzire antice anterioare, pentru a prezice cum ar putea reacționa habitatul în viitor din cauza încălzirii globale. Echipa de cercetători a studiat carote prelevate de pe fundul mării care includeau dovezi de cochilii microscopice conservate de la plancton.
În timp, cochiliile de carbonat de calciu se acumulează pe fundul mării, păstrând informații despre cum era mediul în timpul vieții lor. Micile cochilii creează efectiv o cronologie a modului în care oceanul s-a schimbat de-a lungul a milioane de ani.
Un studiu care detaliază descoperirile a fost publicat joi în revista Nature Communications.
„Știm încă relativ puține lucruri despre zona crepusculară a oceanului, dar folosind dovezi din trecut putem înțelege ce s-ar putea întâmpla în viitor”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Dr. Katherine Crichton, cercetător postdoctoral la Universitatea din Exeter, Marea Britanie.
Cercetătorii s-au concentrat asupra a două perioade calde care au avut loc acum 15 milioane de ani și acum 50 de milioane de ani, în care chiar și temperaturile oceanelor au fost „sensibil mai calde decât în prezent”, potrivit studiului. „Varietatea bogată a vieții din zona crepusculară a evoluat în ultimele câteva milioane de ani, când apele oceanice s-au răcit suficient de mult pentru a acționa mai degrabă ca un frigider, păstrând hrana pentru mai mult timp și îmbunătățind condițiile care permit vieții să se dezvolte”, a spus Crichton.
Temperaturile mai ridicate ale oceanelor cresc, de asemenea, ratele metabolice ale organismelor, ceea ce duce la creșterea cererii de hrană și a consumului de oxigen, potrivit studiului. Particulele de materie organică de la suprafața oceanului plutesc în derivă în jos și servesc drept una dintre principalele surse de hrană pentru viața din zona crepusculară. Însă evenimentele de încălzire din trecut au făcut ca aceste materii să fie degradate mai rapid de către bacterii, astfel încât o cantitate mai mică a ajuns în regiunea oceanică.
Cum arată viitorul
Pe baza a ceea ce au descoperit în urma evenimentelor de încălzire din trecut, cercetătorii au combinat aceste date cu simulări ale modului de funcționare a sistemului terestru – modelarea ciclului carbonului pe Pământ în timp ce se deplasează prin uscat, mare și atmosferă. Munca echipei a dezvăluit ce se întâmplă în prezent în zona crepusculară și cum s-ar putea schimba în viitor, de-a lungul deceniilor, secolelor și chiar mileniilor, pe măsură ce lumea se încălzește.
„Descoperirile noastre sugerează că este posibil ca schimbările semnificative să fie deja în curs de desfășurare”, a declarat Crichton. „Dacă nu reducem rapid emisiile de gaze cu efect de seră, acest lucru ar putea duce la dispariția totală sau dispariția unei mari părți a vieții din zona crepusculară în 150 de ani, cu efecte care se vor întinde pe parcursul mileniilor următoare. Chiar și un viitor cu emisii reduse ar putea avea un impact semnificativ, dar care ar fi mult mai puțin grav decât scenariile cu emisii medii și ridicate. Studiul nostru este un prim pas pentru a afla cât de vulnerabil poate fi acest habitat oceanic la încălzirea climei.”
Cercetătorii au folosit trei scenarii de emisii bazate pe emisiile totale de dioxid de carbon după 2010.
Estimarea scăzută a fost de 625 de miliarde de tone metrice, cea medie de 2.500 de miliarde de tone metrice și cea ridicată de 5.000 de miliarde de tone metrice. Bugetul global de carbon estimează că totalul emisiilor globale de dioxid de carbon în 2022 a fost de 40,6 miliarde de tone metrice. Emisiile anuale au fost aproape de această cifră în fiecare an începând cu 2010, astfel că cercetătorii au remarcat că scenariul cu estimare scăzută pe care l-au folosit a fost deja emis. Echipa consideră că scenariul mediu de emisii va fi atins în aproximativ 50 de ani, iar estimarea ridicată în puțin peste un secol.
„Zona crepusculară joacă un rol important în ciclul carbonului din ocean, deoarece cea mai mare parte a dioxidului de carbon absorbit de fitoplancton ajunge acolo, pe măsură ce rămășițele acestora se scufundă de la suprafața oceanului”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului, Jamie Wilson, cercetător postdoctoral la Universitatea Liverpool din Marea Britanie.
Potrivit studiului, criza climatică a avut un impact asupra oceanelor Pământului sub forma poluării, încălzirii, deoxigenării, acidificării și pescuitului excesiv. Aceste efecte i-au determinat pe conservatori să ia în considerare diferite eforturi de protecție, cum ar fi restricționarea activităților dăunătoare în oceane.
Citește și