• Perspectiva asupra dislexiei trebuie să se schimbe de la a o vedea ca pe o tulburare neurologică.
  • Cercetătorii cred că strămoșii noștri au evoluat pentru a se specializa în moduri de gândire diferite, dar complementare, pentru a spori capacitatea umană de adaptare prin colaborare.
  • Specialistul în cercetare arheologică subliniază că aceste rezultate au implicații atât din punct de vedere individual, cât și social.

Perspectiva asupra dislexiei trebuie să se schimbe de la a o vedea ca pe o tulburare neurologică – sau o tulburare care provoacă un deficit în abilitățile lingvistice – la a o vedea ca pe o contribuție la succesul speciei umane, relatează El Pais.

Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie), care studiază cogniția, comportamentul și creierul, sunt de această părere după ce au descoperit că persoanele cu dislexie sunt specializate în explorarea necunoscutului. Aceștia consideră că această tendință de explorare are o bază evolutivă și joacă un rol fundamental în adaptarea omului la medii în schimbare și, prin urmare, în supraviețuirea speciei.

Studiul lor a fost primul care a aplicat o abordare interdisciplinară – de la psihologie și neuroștiințe la arheologie – și o perspectivă evoluționistă la analiza dislexiei, o „tulburare” – conform neurologiei – care afectează până la 20% din populație, indiferent de țară, cultură și regiune a lumii.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Cercetătorii cred că strămoșii noștri au evoluat pentru a se specializa în moduri de gândire diferite, dar complementare, pentru a spori capacitatea umană de adaptare prin colaborare.

Carențele lingvistice, compensare pentru o mai mare capacitate de inventivitate

În acest context, Helen Taylor – autorul principal al studiului publicat recent în revista Frontiers in Psychology – consideră că dificultățile (în special cele lingvistice) întâmpinate de persoanele cu dislexie sunt rezultatul unei compensații cognitive pentru faptul că au abilități mai bune în alte domenii legate de explorarea de noi informații, cum ar fi descoperirea, invenția și creativitatea.

Specialistul în cercetare arheologică subliniază că aceste rezultate au implicații atât din punct de vedere individual, cât și social și ar trebui să servească nu doar la o mai bună înțelegere a punctelor forte cognitive ale persoanelor cu dislexie, ci și la valorificarea și aprecierea acestora în mediul școlar.