Studiu Antropologic: Iubirea este un truc evolutiv viclean menit să ne controleze, dar ne asigură supraviețuirea

• Anna Machinis, antropolog evoluționist, scriitor și prezentator de emisiuni, a studiat timp de mai bine de un deceniu știință din spatele iubirii umane.
• „Iubirea este atât un lucru minunat, cât și un truc evolutiv viclean pentru a ne controla. Un cocktail periculos în mâini greșite.”
• „Această suită de substanțe chimice ne face să ne simțim euforici și calmi, ne atrag spre cei pe care îi iubim și ne recompensează pentru că investim în relațiile noastre.”

Anna Machinis, antropolog evoluționist, scriitor și prezentator de emisiuni, a studiat timp de mai bine de un deceniu știință din spatele iubirii umane.

Iubirea este atât un lucru minunat, cât și un truc evolutiv viclean pentru a ne controla. Un cocktail periculos în mâini greșite.

„Putem fi cu toții de acord că, în ansamblu și ținând cont de toate aspectele, dragostea este un lucru minunat. Pentru mulți, ea reprezintă scopul vieții. Am petrecut mai mult de un deceniu cercetând știința din spatele iubirii umane și, în loc să devin imună la farmecul ei, sunt din ce în ce mai mult uimită de complexitatea și importanța ei pentru noi. Ea se infiltrează în fiecare fibră a ființei noastre și în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Este cel mai important factor al sănătății noastre mentale și fizice, al longevității și al satisfacției noastre în viață. Și, indiferent de cine este obiectul iubirii noastre – iubit sau prieten, câine sau zeu – aceste efecte sunt susținute în mare măsură, în primul rând, de setul de substanțe neurochimice care creează dependență și care susțin legăturile pe care le creăm: oxitocina, dopamina, beta-endorfina și serotonina”, a explicat Anna în introducearea prezentării studiului deja publicat.

Această suită de substanțe chimice ne face să ne simțim euforici și calmi, ne atrag spre cei pe care îi iubim și ne recompensează pentru că investim în relațiile noastre, chiar și atunci când lucrurile devin dificile. Iubirea se simte minunat, dar, în cele din urmă, este o formă de mită biologică, un truc evoluționist viclean pentru a se asigura că cooperăm și că acele gene atât de importante continuă de-a lungul generațiilor. Bucuria pe care o aduce este minunată, dar este doar un efect secundar. Scopul său este de a ne asigura supraviețuirea și, din acest motiv, fericirea nu este întotdeauna punctul său final. Pe lângă bucuriile sale, există și o parte întunecată.

Anna a explicat că suntem „mituiți”chimic, iar asta are scopul de a ne controla pentru a ne asigura supraviețuirea, dar, deși nu suntem conștienți de aceste lucruri, iar ansamblul conceptului în sine pare mai degrabă un fel de verdict al înrobirii umane în fața emoțiilor și chimiei, există și foarte multe aspecte pozitive.

Dragostea este, în cele din urmă, despre control. Este vorba despre folosirea mitei chimice pentru a ne asigura că rămânem în preajmă, cooperăm și investim unii în alții, și în special în relațiile critice pentru supraviețuire pe care le avem cu iubiții, copiii și prietenii apropiați. Acesta este un control evoluționar de care abia suntem conștienți și care aduce multe beneficii pozitive.

Dar natura dependentă a acestor substanțe chimice și nevoia noastră viscerală de ele înseamnă că dragostea are și o latură întunecată. Ea poate fi folosită ca instrument de exploatare, manipulare și abuz. Într-adevăr, în parte, ceea ce poate separa dragostea umană de dragostea trăită de alte animale este faptul că putem folosi dragostea pentru a-i manipula și controla pe ceilalți. Dorința noastră de a crede în povești de basm înseamnă că rareori recunoaștem curenții subterani, dar, în calitate de cercetător al iubirii, aș fi neglijent dacă nu i-aș lua în considerare. Se poate spune că cea mai mare și mai intensă experiență de viață a noastră poate fi folosită împotriva noastră, determinându-ne uneori să continuăm relații cu consecințe negative, în opoziție directă cu supraviețuirea noastră.

„Să înțelegi nevoile emoționale ale cuiva înseamnă că poți folosi această inteligență pentru a-l controla”

Suntem cu toții experți în dragoste. Știința despre care scriu este întotdeauna întemeiată pe experiența trăită a subiecților mei, ale căror gânduri le colectez cu aceeași acuitate ca și datele lor empirice. Ar putea fi vocea proaspătului tată în timp ce descrie cum își ține în brațe primul născut, sau călugărița catolică explicând cum se străduiește să își mențină relația cu Dumnezeu, sau omul lipsit de romantism care detaliază cum este să trăiești într-o lume aparent obsedată de dragostea romantică pe care nu o simt. Încep fiecare interviu în același mod, întrebându-i ce cred ei că este dragostea. Răspunsurile lor sunt deseori surprinzătoare, întotdeauna lămuritoare și invariabil pozitive, și îmi amintesc că nu toate răspunsurile la ceea ce este dragostea pot fi găsite pe ecranul unui scanner sau în laborator. Dar îi voi ruga, de asemenea, să se gândească dacă dragostea poate fi vreodată negativă. Majoritatea ar spune că nu, deoarece, dacă iubirea are o latură întunecată, nu este iubire, iar acesta este un aspect interesant de contemplat. Dar dacă recunosc posibilitatea ca dragostea să aibă o latură mai puțin însorită, exemplul lor preferat este gelozia.

„Gelozia este un răspuns evoluat la amenințările la adresa succesului nostru reproductiv și a supraviețuirii”

Gelozia este un răspuns evoluat la amenințările la adresa succesului nostru reproductiv și a supraviețuirii – a sinelui, a copiilor și a genelor. În multe cazuri, este un beneficiu pozitiv pentru cei care o experimentează, deoarece pune în lumină amenințarea și ne permite să decidem ce este mai bine. Dar, în unele cazuri, gelozia scapă de sub control.

Inteligența emoțională se află în centrul relațiilor sănătoase. Pentru a oferi cu adevărat beneficiile relației partenerului nostru, trebuie să înțelegem și să satisfacem nevoile sale emoționale, așa cum și el trebuie să le înțeleagă și să le satisfacă pe ale noastre. Dar, ca și în cazul iubirii, această abilitate are o latură mai întunecată, deoarece a înțelege nevoile emoționale ale cuiva prezintă posibilitatea de a folosi această inteligență pentru a-l controla. În timp ce cu toții putem recunoaște că folosim această abilitate din când în când din motive greșite – poate pentru a obține canapeaua pe care ne-o dorim sau destinația de vacanță pe care o preferăm – pentru unii, acesta este mecanismul lor de bază în ceea ce privește relațiile.”