• Experimentul cu bezeaua de la Stanford sugerează că abilitatea de a amâna satisfacția este o abilitate importantă în viață.
  • Unui copil i se pune în față o bezea și i se spune că, dacă așteaptă până se întoarce cercetătorul poate primi o a doua bezea.
  • Un nou studiu arătă, însă, că educația culturală ar putea schimba modul în care răspund copiii.

Experimentul cu bezeaua de la Stanford este unul dintre cele mai longevive studii de psihologie pediatrică din ultimii 50 de ani.

Testul este unul simplu. Unui copil cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani i se pune în față o bezea și i se spune că, dacă așteaptă, poate primi o a doua bezea. Studiul original a constatat că cei care au așteptat pentru bezeaua suplimentară au avut mai mult succes ca adulți decât cei care au mâncat bezeaua, sugerând că abilitatea de a amâna satisfacția este o abilitate importantă în viață.

Însă, încă de la începutul studiului, oamenii s-au întrebat dacă așteptarea unei bezele ca un copil de cinci ani poate spune cu adevărat cât de reușit, sănătos și educat vei fi ca adult, sau dacă nu cumva ar putea exista alți factori mai complicați.

Recomandări

CE DEVINE LUMEA?
PLANUL ARMATEI GERMANE
ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE

Un nou studiu publicat în revista Psychological Science a sugerat unul dintre acești factori – arătând că educația culturală ar putea schimba modul în care răspund copiii.

„Am descoperit că abilitatea de a amâna gratificarea – care prezice multe rezultate importante în viață – nu ține doar de variații genetice sau de dezvoltarea creierului, ci și de obiceiuri susținute de cultură”, a declarat unul dintre cercetători, Yuko Munakata, cercetător în psihologie la Universitatea Colorado Boulder.

Știința – în întreaga cercetare clinică și psihologică – are obiceiul de a avea prea puțină diversitate culturală

„Aceasta pune sub semnul întrebării: Cât de mult din concluziile noastre științifice sunt modelate de lentila culturală pe care noi, în calitate de cercetători, o aducem în munca noastră?”.

Aceasta este o problemă mai mare decât doar niște copii care mănâncă bezele. Din punct de vedere istoric, știința – în întreaga cercetare clinică și psihologică – are obiceiul de a avea prea puțină diversitate culturală, iar noua cercetare arată de ce acest lucru poate fi o problemă.

Cercetătorii au descoperit că cei 80 de copii din Japonia au fost mult mai buni la a aștepta să mănânce mâncare atunci când li s-a cerut decât cei 58 de copii din Statele Unite. Totuși, acest lucru s-a inversat atunci când li s-a cerut să aștepte pentru a deschide cadourile.

„Această interacțiune poate reflecta diferențele culturale: așteptarea pentru a mânca este mai accentuată în Japonia decât în Statele Unite, în timp ce așteptarea pentru a deschide cadourile este mai accentuată în Statele Unite decât în Japonia”, scrie echipa în noua lor lucrare.

Acest mic studiu nu analizează rezultatele pe termen lung ale experimentului original cu bezele, cum ar fi dacă copiii vor avea mai mult succes ca adulți. Pe lângă diferențele culturale, alte studii au arătat că și calități precum bogăția sunt un factor definitoriu.

Studii recente de urmărire cu grupuri mai mari de copii urmăriți până la vârsta adultă au arătat că cei care au ales imediat bunătățile din bezea nu sunt, în general, mai mult sau mai puțin siguri din punct de vedere financiar, educați sau sănătoși decât colegii lor care întârzie să mănânce.

Se pare că, 50 de ani mai târziu, testul încă ne spune lucruri – doar despre propriile noastre prejudecăți, mai degrabă decât despre prezicerea viitorului copiilor de cinci ani.