- Hărțuirea cibernetică crește riscul de sinucidere în rândul copiilor mai mult decât hărțuirea „tradițională”.
- Studiul arată legătura dintre hărțuirea cibernetică și suicidul în adolescența timpurie.
- Cercetătorii de la Lifespan Brain Institute (LiBI), de la Universitatea din Pennsylvania și de la Universitatea Reichman din Israel au analizat înregistrările pentru peste 10.000 de copii între 10 și 13 ani.
Hărțuirea cibernetică crește riscul de sinucidere în rândul copiilor mai mult decât hărțuirea „tradițională”. Studiul arată legătura dintre hărțuirea cibernetică și suicidul în adolescența timpurie.
Tinerii adolescenți care sunt ținta hărțuirii cibernetice sunt mai predispuși să raporteze gânduri și tentative de suicid, o asociere care depășește legătura dintre suicidalitate și hărțuirea tradițională offline, potrivit unei noi cercetări efectuate de Lifespan Brain Institute (LiBI) de la Children’s Hospital of Philadelphia (CHOP) și de la Universitatea din Pennsylvania. Constatările au fost publicate în JAMA Network Open.
„Într-o perioadă în care tinerii adolescenți petrec mai mult timp online ca niciodată, acest studiu subliniază impactul negativ pe care hărțuirea în spațiul virtual îl poate avea asupra țintelor sale”, a declarat autorul principal Ran Barzilay, MD, PhD, profesor asistent la LiBI. „Având în vedere aceste rezultate, ar putea fi prudent ca asistenții medicali primari să depisteze hărțuirea cibernetică în același mod în care ar putea depista alți factori de risc de suicid, cum ar fi depresia. Educatorii și părinții ar trebui, de asemenea, să fie conștienți de stresul substanțial pe care îl exercită bullying-ul în lumea cibernetică asupra tinerilor adolescenți.”
Ratele de sinucidere în rândul copiilor au crescut constant. Potrivit CDC, sinuciderea a fost a doua cauză principală de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani în 2018. Factorii care contribuie la suicidalitatea la copii și adolescenți nu sunt pe deplin înțeleși, dar cercetările au arătat că factorii de stres din mediul înconjurător joacă un rol. Bullying-ul tradițional și victimizarea colegilor sunt factori de risc de suicid bine stabiliți în rândul tinerilor.
În vremurile moderne și în special de la pandemia COVID-19, o proporție substanțială a interacțiunii între egali, inclusiv a hărțuirii, are loc online, prin intermediul mesajelor text sau al platformelor de socializare. Cu toate acestea, înainte de acest studiu, nu era clar dacă faptul de a fi o țintă a hărțuirii cibernetice este un factor de risc independent pentru suicidalitate.
Pentru a înțelege mai bine dacă hărțuirea cibernetică este unică în asocierea sa cu suicidalitatea la începutul adolescenței, cercetătorii au colaborat cu Anat Brunstein Klomek, doctor în psihologie la Școala de Psihologie Baruch Ivcher de la Universitatea Reichman din Israel. Împreună, cercetătorii au analizat datele colectate între iulie 2018 și ianuarie 2021 din studiul Adolescent Brain Cognitive Development (Studiul ABCD), un eșantion divers de peste 10.000 de copii americani cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani.
În cadrul studiului ABCD, participanții au completat un chestionar de cyberbullying, care a întrebat dacă au fost vreodată o țintă sau un autor de cyberbullying, definit ca „încercarea intenționată de a face rău unei alte persoane sau de a se purta urât cu ea online, în texte sau texte de grup, sau pe rețelele sociale (cum ar fi Instagram sau Snapchat)”. Hărțuirea tradițională offline a fost studiată printr-un chestionar separat, care a împărțit comportamentul în trei categorii: agresiune evidentă, cum ar fi amenințarea sau lovirea, agresiune relațională, cum ar fi faptul de a nu invita sau de a lăsa pe cineva pe dinafară și agresiune reputațională, cum ar fi răspândirea de zvonuri sau bârfe.
Pentru a determina suicidalitatea, cercetătorii au examinat dacă participanții au raportat gânduri sau acte suicidare trecute sau actuale.
Dintre cei 10.414 participanți la studiul ABCD Study incluși în studiu, 7,6% au răspuns că au avut gânduri sau acte suicidare, 8,9% au declarat că au fost țintele hărțuirii cibernetice, iar 0,9% au raportat hărțuirea cibernetică a altora. Autorii au constatat că a fi o țintă a hărțuirii cibernetice a fost asociat cu suicidalitatea, în timp ce a fi autor de hărțuire cibernetică nu a fost asociat. Această constatare a fost diferită de hărțuirea tradițională offline, unde a fi țintă sau autor al hărțuirii este legat de suicidalitate.
În plus, cercetătorii au constatat că faptul de a fi hărțuit online se suprapune doar parțial cu faptul de a fi hărțuit offline, susținând ideea că hărțuirea cibernetică este un fenomen distinct, independent de experiențele de hărțuire offline. Acest lucru poate sugera că adolescenții afectați de hărțuirea cibernetică sunt diferiți de cei afectați de hărțuirea offline.
„Constatările noastre sugerează că a fi o țintă a hărțuirii cibernetice este un factor de risc independent pentru suicidul tinerilor”, a declarat Dr. Barzilay.